1,055 matches
-
În ziua aceea de joi, la ora 9 fix, Bărzăunul ieși pe poarta casei și porni fluierînd pe șosea, cu gîndul să se îndrepte spre pădure. Purta pe umărul drept undița, iar în mîna stîngă un borcănel în care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au lătrat cîțiva cîini, niște copii din clasele primare l-au chemat să se joace împreună, promițîndu-i mere și pere busuioace, dar Bărzăunul nici măcar nu întoarse capul. Nu din mîndrie, să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt Î n dimineața aceea, Bărzăunul își pregăti undița, scormoni în gunoiul de lîngă grajd și scoase mai multe rîme pe care le puse într-un borcănel de plastic, apoi închise bine toate ușile și ieși în șosea. Fratele său, Matei, era plecat încă din zorii zilei fără să fi lăsat nici un răspuns. Era o vreme minunată de pescuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umăr, întrucît Tomiță, mai sprinten și nu prea încercat în asemenea ciocniri violente, începu să alerge din toate puterile. Nuțu nu se mai luă după el, ci se mulțumi doar să-i strige amenințîndu-l cu amîndoi pumnii: T-t-te-nvăț eu minte, rîmă bîr-bîrligată ce ești! În aceeași seară Tomiță i-a pus în cunoștință de cauză, prima oară pe Vlad, apoi pe Virgil, în speranța că va reuși să-i convingă pe amîndoi să-i tragă o chelfăneală zdravănă lui Nuțu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că ne vom putea distra și arăta cunoștințele noastre în ale pescuitului. Eu, Traian și Virgil aveam sarcini precise. Virgil se ocupa cu verificarea, întreținerea și repararea uneltelor de pescuit, precum și de transport, iar Traian și cu mine de scosul râmelor și de aprobări pentru a avea acces la bălți și alte locuri de pescuit și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani din
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
se împrăștia peste baltă. Din desișuri își luau zborul păsări gălăgioase trecând peste apă și dispărând spre pădurea ce se întindea falnică spre apus. Trecuse timp berechet și peștele se lasă așteptat. Nimic. Degeaba undițe sofisticate, cârlige noi și pricepere, râme roz, negre și verzi. Ca un făcut, niciunul din noi n-a prins măcar un peștișor. - Cred că nu este pește în această baltă, zic eu. - Precis am venit degeaba, mă acompaniază Virgil, negru de supărare apoi zice: - Mai bine
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în locul meu pe scaun, a legat un cârlig pe care l-a scos din buzunarul său, apoi l-a agățat de bățul noduros. Ca un profesionist aruncă „undița” improvizată spre balta limpede și îmbietoare întrebând din nou: - Ce fel de râme folosiți? - De tot felul, albe, roz, verzi și negre, dar degeaba. Nici n-am terminat de zis și moș Vasile apucă bățul și trage. În undiță atârna un crap, de circa un kilogram, frumos, argintiu în care pentru o secundă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Din nou pluta mișcă, trage și pe rând scoate pește, apoi îl aruncă pe mal în dreptul fiecăruia. De rușine și umilință am întors capul, m-am ridicat, apropiindu-mă de el spionându-l. Am văzut că scoate din buzunar niște râme roșii și subțiri care abia putea să le bage în cârlig. După mai multe reușite, se ridică și, tăcut și zâmbitor, pornește să rezolve sarcinile primite de la tovarășul președinte. După plecarea lui zic: - Puneți în cârlig numai râme roșii
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
niște râme roșii și subțiri care abia putea să le bage în cârlig. După mai multe reușite, se ridică și, tăcut și zâmbitor, pornește să rezolve sarcinile primite de la tovarășul președinte. După plecarea lui zic: - Puneți în cârlig numai râme roșii și subțiri și nu întregi, iar adâncimea să fie cât mai mare, pluta aproape culcată pe apă. S-au conformat toți și nu mică ne-a fost mirarea când peștele a început să bată și să ne solicite din ce în ce mai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
mâna spre un drum pietruit ce ducea spre localitatea Cârja. - Aici, așa cum știi, este cea mai mare întindere de apă, cu bălți, canale și diguri din județul Vaslui. Apoi continuă: - Să știi că am în portbagaj scule suficiente de pescuit, râme scoase de ieri și mâncare pentru a ademeni peștele. Imediat mi-am dat seama că el planificase aceasta ieșire la pescuit. Am luat-o pe drumul respectiv și peste zece minute am ajuns în satul Cârja, am coborât o uliță
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prezinte .... ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese din zece în zece minute un doctor mărunțel, țigănos, zâmbește, arătându-și dinții de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a pitit în colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dată oricui. Este a Celui care urmează Calea, Crucificarea, Moartea, Învierea... notează Aide în jurnalul ei, jurnal pe care îl ține de când nu mai poate face plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele înoată? - Nu mai întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de om s-ar face tot om? Dar nu cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de om s-ar face tot om? Dar nu cred că se poate, pân-acum n-am văzut decât oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de om s-ar face tot om? Dar nu cred că se poate, pân-acum n-am văzut decât oameni fără o mână, fără un picior, fără un ochi și nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știam că fetele aveau o structură mai complexă decât băieții, mi-era foarte ușor să Înțeleg că dorințele carnale ale băieților luau sfârșit odată cu ejacularea și că, În fine, Între bărbați și femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
comunicarea umană. Astfel de persoane nu au nimic În comun cu pasiunile mele sexuale. De aceea eu reprezint un fel de confort pentru adevărații masochiști, oferindu-le ceea ce-și doresc, așa cum universul oferă un loc de existență pentru neînsemnatele râme. Am renunțat să mai lucrez În cluburi pentru că mă descurcam suficient de bine și nu aveam nevoie de ele ca să-mi prezinte clienți. Pe vremea aceea Încă nu Împlinisem douăzeci de ani, dar deja aveam câțiva clienți fideli. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doară din nou, mi-am simțit vârful penisului arzând ca o bucată de fier Înroșită În foc. Aveam senzația că doar vârful penisului era viu În mine. Apoi corpul mi-a fost străbătut deodată de un spasm de parcă mii de râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate lărgea în inimă cimitir. De la naștere primim semnul durerii odată cu dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același timp, acceptabil din punctul ei de vedere, deși era el însuși îngrijorat în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul Hungry Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese Sampath despre râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială, dacă bara calea lui Hungry Hop cu lucruri care-i aminteau de ea, dacă-i zguduia viața cum îi venea la-ndemână, dacă-l bombarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]