872 matches
-
timp se așezase. Și se uita la chipul bătrânului călugăr devenit pe neașteptate absent, ca și cum ar fi căzut pradă unei emoții îndepărtate. Tommaso își revedea casa, chipurile părinților, ale prietenilor din copilărie; asculta din nou glasul multor călugări dominicani, revedea rânjetul inchizitorilor. Unele imagini erau limpezi (râul de apă vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu văi înguste și imense, șanțuri și râpe ca niște rânjete... Își bagă mâinile în buzunar ca să simtă micul corn de fier pe care maică-sa i-l dăduse să-l apere de piaza-rea. Pe cer treceau nori ce se risipeau spre apus precum păsările în căutarea hranei. N-a mers
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
legate de cunoașterea lumii (lumea fictivă a benzilor desenate, din exemplul următor), ce ne permit să-i recunoaștem pe Popeye și Olive pornind de la detalii (părți) alese drept indicii caracteristice: (22) Pipa și brațul bine făcut, un ochi acoperit și rînjetul din colțul gurii: iată-l exact ca în desenele cu el și cu iubita sa, teribila Olive. [...] Cu pantofii săi butucănoși și silueta lipsită de orice fel de grație, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ANCORARE Temă-titlu clasă-obiect Elemente sau aspecte ale obiectului organizate în fascicule de aspecte Această operație stă la baza funcționării descriptive în manifestările sale lingvistice, mai mult sau mai puțin dezvoltate. Să luăm un singur exemplu: următorul fascicul de aspecte: pipă, rînjet în colțul gurii, braț bine făcut, spanac, Olive, marinar trimit, foarte explicit, aproape pentru fiecare dintre noi, la Popeye și, invers, a spune "Popeye" declanșează întregul sau o parte din acest fascicul de aspecte (și multe altele în plus). Se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cadă, a le prinde din nou. Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte foarte agile, neobosite". Adăugăm un ultim paragraf care descrie, de această dată, un păianjen descoperit în gura unui cadavru. Buzele îi erau răsucite într-un rînjet înfricoșător; cu maxilarele încleștate într-o mișcare convulsivă. Între ele găsiră strivit un păianjen mare negru cu pete violet. Pe masă, stătea deschis ziarul studentului. Comisarul îl citi. Se îndreptă imediat spre casa din față. Constată că etajul doi era
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tot, o imagine apărea tot mai pregnantă, impunându- se conștientului colectiv : tânărul slab și pletos, cu mâinile goale, întruchiparea liber tății și firescului în relațiile omenești, strivit de insul înarmat și în uniformă în spatele căruia se disting cravata, burdihanul și rânjetul establishment‑ului politic sau administrativ. Premiera Reconstituirii are loc pe 5 ianuarie 1970. În februarie, în Italia iese pe ecrane Anchetă asupra unui cetățean mai presus de orice bănuială de Elio Petri. Prima critică dură la adresa autoritarismului obtuz al aparatului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil, poporul român, schimonosit de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ridicarea umerilor) etc. b) originea evolutivă a unor gesturi poate fi urmărită până în trecutul nostru primitiv. În acest sens, Allan Pease remarcă faptul că ,,scrâșnetul dinților provine din actul atacului și este folosit și astăzi de omul modern, sub forma rânjetului sau a altor gesturi ostile"43. Un alt susținător al acestei accepțiuni este Desmond Morris care apreciază faptul că ,,avem în comun cu celelalte primate reacția elementară de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Medicul a depus un jurămînt de credință față de „viață”, și nu față de calitatea omului altfel, el ar deveni un complice. * „Politețea constă În a părea că uiți de tine În interesul altora; la mulți oameni ea nu este decît un rînjet social, care se dezminte imediat ce interesul propriu, prea scărmănat, Își arată vîrful nasului; un om mare devine atunci un nemernic.” (H. de Balzac) Politețea cînd nu este mascată de un sentiment de conveniență socială, este În egală măsură dovada respectului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
încerca să țină în frâu excesele naturale ale pesediștilor. Chiar dacă istoricii și heraldiștii demonstrează filiația clară (ca design) a crinului regal francez din broasca lui Clovis, sper ca această floare să rămână totuși nepătată și binemirositoare. Nu de alta, dar rânjetul prematur și samba mitocănească jucată sfidător de Mazăre la televizor îmi cam dau fiori. 30 noiembrie 2009 Actualele alegeri prezidențiale, despre care luasem hotărârea premeditată de a nu scrie niciun rând - pentru a nu spori haosul cacofonic și eflorescența de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sparg și te distrug, lucru de nimic care arăți spre cer! în timp ce freneticul bătrîn vorbea astfel, călcînd în picioare - cu piciorul său viu și cu piciorul său mort - sextantul, pe fața tăcută și încremenită a lui Fedallah se zugrăvi un rînjet de triumf ce-l viza pe Ahab, dar și o umbră de deznădejde fatalistă, ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare rău, rînjește, cu rînjetul lui atît de cunoscut în mahala. Prostul o ia pe stradă în sus, măcinîndu-și creierii să ghicească cine i-a putut-o face; o fi cel din colț, căierul? o fi vidanjorul? o fi măgarul cu tocila, de lîngă cișmea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat. Egalul mîinii salutînd. În fapt, nesalutînd pe nimeni. Egalul celui și mai tîmp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
escală, iar ultimii supraviețuitori, treziți într-o zi de zgomotul puternic și regulat al valurilor, aveau să vadă orizontul indiferent al Mării Caspice... La marginea unei păduri, într-o dimineață sclipind de promoroacă, a văzut niște umbre atârnând de copaci, rânjetele supte ale spânzuraților pe care nimeni nu se gândea să-i îngroape. Și, foarte sus, în albastrul însorit al cerului, un stol de păsări migratoare dispărea încet, subliniind liniștea prin ecoul țipetelor lor înalte. Suflul greu și sincopat al lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deja scrise, demitizând opere mai vechi (v. Odiseea în Ulysses, v. Shakespeare, printre mulți alții, în The Waste Land). Când Alasdair Gray un nume ales la întâmplare sau Julian Barnes recurg la alte texte, ei distrug aceste texte cu un rânjet, ironia lor ne comunică: Nu-i credeți pe ei, nu mă credeți pe mine, niciun text nu poate fi luat în serios, chiar și textul meu trebuie citit cu zâmbetul în buzunar, cu plăcerea jocului. Ironia creează textul ca joc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Cum ți se pareâ zice unul din boierii care i-am văzut că nu iertase pe Alexandru Vodă. -Te sfătuiesc să nu te duci astăzi la dânsul la masă ...” Nu e nevoie de nici o explicație... Moartea celor 47 de boieri, rânjetul diabolic al lui Lăpușneanul, Învălmășeala În cuvinte a lui Moțoc În fața spectacolului diavolului demonstrează Încă o dată arta prozatorului. Punctul culminant al nuvelei trebuie privit dintr-o perspectivă romantică. Învingătorii și Învinșii (clasici) par să se fi așezat pe locurile lor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]