2,886 matches
-
fost influențată mult de cea din sud, daca nu cumva este vasala acesteia și mai durează până va fi «deprogramată». Când scriu aceste rânduri, se anunță repetat la CBC că mulți americani vor să emigreze în nord, în Canada, la răcoare... Ce se „uită” să se menționeze sau să se întrebe cel putin - câți dintre ei fac parte din cele 12 (douăsprezece!) milioane de «ilegali» în SUA? Nu cumva sunt cei care au intrat în panică de perspectivă de a fi
REZULTATUL ALEGERILOR DIN S.U.A. ERA PREVIZIBIL ŞI NORMAL de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365606_a_366935]
-
există singura icoană a Maicii Domnului cu aripi , unde florile au parcă mai multă strălucire, culoare și miros. Oaspeții au fost încântați și de stațiunile vâlcene, care redau sănătatea și liniștea , Băile Olă nești, Govora și Călimănești-Căciulata dar și de răcoarea Salinei de la Ocnele Mari, în care au vizitat și biserica Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor. Întreband-o pe doamna Ligya Diaconescu ce ar dori să spună la sfârșitul proiectului, aceasta mi-a răspuns: “Mulțumesc mult celor sosiți la această minunată sărbatoare, tuturor
LANSAREA ANTOLOGIEI LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ, ARTICOL DE LIGYA DIACONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365590_a_366919]
-
focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor la rădăcină iar din flori să faci cunună și cufund
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
pustiului și absurdului: Frigul, Foamea și Frica (ca la I.D. Sârbu). Mai cu seamă Frigul: “Era o după-amiază de iarnă, cu cer străveziu. În aer jucau stele aurii, stele verzi. Mercurul coborâse jos, jos de tot. Arăta - 47ș C. Era «răcoare».” A nu se înțelege că tortura se rezuma doar la dârdâiala feroce. La aceasta se adăuga, în porții generoase, și o cruzime de o vioiciune fără pereche. Iată o scenă tulburătoare: “Noi am fost puși la sănii. Patru înainte, la
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
Enigme-nchise-n câte-o sagă Averea ta într-o desagă, Pierdute urmele spre gheizer Cocorii gândului 'ți-abat Atenția spre-un chei pustiu Unde zărești, dar prea târziu Un velier abandonat În juru-i liniște. Și plaur O santinelă de răcoare În fundul calei zac odoare Și neștiute lăzi cu aur În fiecare naufragiu S-a consumat o tragedie Și restul lumii n-o să știe Cât costă-n sine, un adagiu Un țărm de marmuri și sidef Sosește-o vreme pentru toate
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
atenția cuiva și se îndreptă spre parcul care îl zărise la sosire. În capătul aleii o veveriță îi tăie calea. Părea că dorește să-i ureze bun venit pe tărâmul ei, un tărâm feeric cu parfum de brad, prospețime și răcoare savuroasă binevenită după ce plămânii lui se umpluseră de fumul din sala de mese. Veverița dispăruse la fel de repede și neașteptat ca și cum apăruse. Mai târziu, va afla că numărul veverițelor este tot atât de mare ca și al copacilor și toate răspund la același
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
atenția cuiva și se îndreptă spre parcul care îl zărise la sosire. În capătul aleii o veveriță îi tăie calea. Părea că dorește să-i ureze bun venit pe tărâmul ei, un tărâm feeric cu parfum de brad, prospețime și răcoare savuroasă binevenită după ce plămânii lui se umpluseră de fumul din sala de mese. Veverița dispăruse la fel de repede și neașteptat ca și cum apăruse. Mai târziu, va afla că numărul veverițelor este tot atât de mare ca și al copacilor și toate răspund la același
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
un doctor în etate, prieten cu rudele sale și cu părinții lui, știut fiind mai ales că la unchiul Stoica și tușa Ioana, doctorul, prieten cu aceștia, făcea vizite mai dese, să savureze un pahar cu vin bun,scos de la răcoarea beciului adânc, când se întorcea de la dispensar spre casă, că doar stătea la două case depărtare și-i erau în drumul spre casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
sau roșii când erau coapte și mâncam cu poftă, că nu mai îmi trebuia altă mâncare gătită. Mie îmi plăcea să adun frunzele de dud pentru viermii de mătase. Mă ajuta și sora cea mică. Făceam acest lucru dimineața, pe răcoare, când razele soarelui nu dogoreau și seara când apunea soarele. Țin minte că aveam o traistă mare din pânză și un coș mare din nuiele și plecam la cules de frunze de dud, vis-a-vis de casa părintească, pe locul unde
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
remarcabil. Că Alexandra Mihalache a descoperit „Taina unei taine” - este sigur: „În trena lunii visul se ascunse/ Când stele ard pe ramuri de dorinți,/ Lucesc în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină fremătând,/ În pumni de rouă zace o scrisoare -/ Izvorul meu în matca unui gând.// Bujori de
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
stele cu poeții apocaliptici, eram frate de cruce cu un actor celebru nu pentru rolurile din scenă, ci pentru felul în care știa să-l spună pe Eminescu. Când se proptea în ușa unei bombe, înăuntru se făcea întuneric și răcoare, dar rumoarea aceea de crâșmă periferică și murdară continua să-ți sfârtece timpanele, până când actorul, cu glasul lui gutural din “Oda în metrul antic”, poruncea ca un Dumnezeu al bețivilor: „Mai multă sfințenie!“ Și gloata aceea informă se reculegea dintr-
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
literar al Uniunii Scriitorilor. După 1989, televiziunea s-a năpustit pe el. Dădea bine pe sticlă. Nu mai era Petre Țuțea cel adevărat. Era doar o umbră. Dar umbra vârfului. Omul poate declanșa furtuni în depresiunea Carpaților sau poate aduce răcoare zilelor fierbinți din câmpia Dunării. Referință Bibliografică: Petre ANGHEL - FILOSOFUL PETRE ȚUȚEA, DAR NU ÎN CĂRȚI / Petre Anghel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petre Anghel : Toate Drepturile Rezervate
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos lichid. Invită parcă trist la dans, Pe țigle e un fals balans; Dar din sticlă beau răcoare Și cosesc raze de soare. 05.01.14 Referință Bibliografică: Cântec de petrecere / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNTEC DE PETRECERE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361629_a_362958]
-
tine și pleci la o plimbare într-un parc, să ai impresia că rochia ta face parte din peisajul parcului, că ești strâns legată de natură și îmbrățișată de aceasta cu căldură într-o zi răcoroasă de toamnă, sau cu răcoare într-o zi toridă. Rochița pe care o îmbraci trebuie parcă să foșnească precum ramurile copacilor, să fie vaporoasă și să-ți reprezinte tinerețea și entuziasmul vârstei. - Mda, poate aveți dreptate. - Nu că poate, eu am dreptate. Creațiile mele doresc
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat și m-a curățat, pentru mama și pentru bunici care Au trăit, au muncit, s-
RÂUL IORDAN de STELLA REEVES în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351811_a_353140]
-
picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat și m-a curățat, pentru mama și pentru bunici care ... Citește mai mult Drumul e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele seZbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stauJos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, unSunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de paceCu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apeiAlbastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-miSpăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-aSpălat și m-a curățat, pentru mama și pentru bunici care... XXIII. MĂICUȚA, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
reprezentație de mai știu eu ce. Drumul până la cascadă nu a fost deloc monoton, o mulțime de ”curiozități” ne-au oprit din loc în loc. Cu cât urcam mai sus cu atât verdele devenea mai crud, fără însă să dăm de răcoarea munților, așa cum m-aș fi așteptat. Soarele ardea cu aceeași putere. Plantațiile de palmieri au urmat celor de cauciuc, apoi culturi de orez, piper și scorțișoară. Pe marginea șoselei, câteva rânduri de ananas ne-au făcut din nou să ne
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
Am văzut într-o zi pe o stradă în centru o fată de 20-22 de ani de o frumosețe rară, era puțin măslinie la față cu un păr negru pana corbului și cu niște ochi verzi ce te băgau în răcori. Avea și un corp de ziceai „ferice de mama care o făcuse!”. Aveam ședințe la Soiuzchimexport dar aveam și mult timp liber. Ca director de import aveam geamantanul plin de mostre de cosmetice de la Chanel, Cristian Dior, Elisabeth Arden, și
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
nor Ce-l mai ține Dumnezeu Și-l mai leagănă ușor... Din pernuța mea de puf Eu voi scutura păcate Și voi ninge din văzduh Dorurile mele toate... Și așa cernită floare Rătăcită prin furtuni Eu te-oi ninge cu răcoare De prin ierni să mă aduni... Și ți-oi ninge o chemare Gânduri albe să îmi fii Deși neaua mea te doare Eu te ning cu șoapte vii... Și te chem să-ți ning poeme Peste gene și tăceri Fie
EU TE-OI NINGE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351971_a_353300]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > GRĂDINA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
un curcubeu. Surâsul l-am găsit într-o fereastră, Cu el în inimă te-ai așezat... Amară - dulce, depărtarea nostră, Pe-o altă mare cred c-ai navigat. Sub geana nopții, lacrimă de floare, Îți sorb din minte gândul - tău - răcoare, Prin ploile căzute în surdină..., Mă duc spre alt tărâm, plin de lumină! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Prin ploi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352273_a_353602]
-
Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate și nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi pe alei și să te bucuri de priveliște, de răcoarea parcului sau să admire cum alergau veverițele din pom în pom. Mergeau amândoi înlănțuiți cu brațele în jurul mijlocului și, când nu-i vedea nimeni, se mai sărutau pe furiș ca niște adolescenți. Nici nu le venea să creadă că erau
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]