1,700 matches
-
și aproapelui: „De sincer tu nu ești, pleacă-ți privirea, fruntea / Și-nvață de la viață ce-i cinstea, ce-i virtutea, / Și-aleargă spre câmpie, văzduhul să-l cuprinzi, / De floare și de soare ființa-ți să o prinzi. // Și răcorește-ți fața cu apa cristalină, / Încredere-te în oameni și-n pronia divină. Greșeala ți-o alină în rugă și în lacrimi / Și crede în iubire eliberat de patimi.” (Tu iartă). Un anume suflu și chiar un fior patriotic răzbate
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Așadar, orice om se naște sub semnul unor ”arderi” din părinți și strămoși care au contribuit prin energia lor la nașterea, îmbogățirea ori doar la întreținerea tradițiilor , a culturii specifice poporului din care face parte. Memoria, ca salcia se apleacă Răcorindu-și crengile În râurile mele interioare. (Eu, asemeni lui Hermes) Cred că avem datoria dictată de acel câmp al subconștientului, să punem în lumină ceea ce înaintașii noștri au reușit să clădească în spirit- dintr-o înaltă și curată simțire- și
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
Naratiune > BALTA MIRESEI Autor: Mihaela Suciu Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
trase draperia opacă ... III. BALTA MIRESEI, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
în Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012. Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc la apus, să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
braț. Aici “toate-s fără ... Citește mai mult Dormi iubito, dormi!Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc la apus, să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
nu știi niciodată de unde sare iepurele, tratează toate direcțiile cu respectul cuvenit. Viața se oferă gratuit, moartea costă o avere. Există pomi care fac umbra pământului, și pomi care fac umbră pământului, degeaba. Minciuna alintă, adevărul doare. Un ciorap găurit răcorește mai bine decât un aparat de aer condiționat, defect. În jungla modernă, degeaba ai toate calitățile, dacă nu ești și prădător de elită. Nu există libertate, ci numai libertăți care se pun în lanțuri reciproc. Despre ideologii ( inclusiv democrația ) : O
MURĂTURI FEZANDATE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345302_a_346631]
-
frumoși ca o copilărie a divinității o pasăre măiastră sorbea noapte de noapte ca dintr-o mină de dor clipocindă lumina în care luna-și limpezea vălul îndrăgostite de ochii lumii nestematele adâncului urcau în scrânciob de ciutură să-i răcorească cerului fruntea plină de gânduri s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o apă în care sufletul se îmbăiază ori de câte ori se întoarce din călătoria prin sine fântânile
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
trei. Dio răsuflă ușurat , așezându-se pe scaunul adus de Mărioara . Sora Lizei are cam aceeași înălțime . Se mișcă fără încetare , ca o zvârlugă,intrând și ieșind din bucătăria de vară. -Luați câte-un pahar de vin , să vă mai răcoriți! - Vrei să vezi unde eram acum două săptămâni ? Surorile , în ținuta de plajă a Evei , râdeau cu gura până la urechi , de la sute de kilometri depărtare. Trupurile bronzate ale fetelor făcu soarele să mai strălucească , printre frunzele nucului , câteva clipe. -Hai
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
brazde bune la coasă, dar tensiunea se simțea parcă în văzduh. Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită. Soarele se înălțase bine pe cer. Aveau apă rece la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își vedea și el de treabă, trecuse la coasă, doar or termina azi cu lunca, măine să se mute pe lângă casă, în delniți. Se apropia ora prânzului sub arșița soarelui, ei căutau să iasă toți într-o margine
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
înece fără drept de apel înainte de a prinde o gură de aer curat, de munte. Cu bucuria unui copil căruia i s-a promis o jucărie, m-am îndreptat către Gârda, în inima Apusenilor, acolo unde, de ani buni îmi răcoresc creierii intoxicați de ecuații fiscale alambicate. Ca și când ai trage o perdea, imediat după Câmpeni, smogul rămâne în urmă și sufletul îmi prinde a cânta imnul locurilor pure, ce par desprinse din grădini celeste. Uneori, când mă întind pe malul Arieșului
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
o atragă pe Dalia în valurile mării un pic cam agitată și plină de alge, fără succes însă, așa că porni singur spre apă. Cât timp a așteptat-o, l-a cam încălzit soarele, iar acum simțea nevoia de a se răcori în mare, numai că nu era mare diferență între temperatura apei și cea normală a corpului. Era caniculă, se decretase cod portocaliu pe litoral iar turiștii preferau să stea mai mult în apă sau pe terase la o bere rece
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
ești, inteligentă ești și...mai ales tânără, încheie el vesel luând-o de după umăr, s-o conducă spre masă. Valentin Prisăcaru, plin de transpirație, având cămașa udă de ziceai că a trecut pe sub o streașină pe timp de ploaie, se răcorea cu un pahar cu vin alb abia umplut, vânturându-și prin fața ochilor batista, cât un ștergar de popă. - Măi Ștefan, unde ai găsit muzicanții ăștia că erau să mă omoare. - Tu îți pui mintea cu ei? Sau ai vrut să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
răsuflarea cum mă cuprinde și-mi liniștește durerea mută de femeie în devenire. Scapă-mă cât mai curând de această stare, de această suferință. Fii cel care să-mi vindece cât mai curând dorința de iubire adevărată, de pasiune devastatoare. Răcorește-mi trupul și sufletul cu pasiunea ta. Vreau să fie seara noastră. Îndreaptă-ți întreaga atenție spre mine. Fii ca marea ale cărei valuri îmi caută sânii și mi-i răcorește cu mângâierea lor, fii tu cel care să le
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
mai curând dorința de iubire adevărată, de pasiune devastatoare. Răcorește-mi trupul și sufletul cu pasiunea ta. Vreau să fie seara noastră. Îndreaptă-ți întreaga atenție spre mine. Fii ca marea ale cărei valuri îmi caută sânii și mi-i răcorește cu mângâierea lor, fii tu cel care să le aline nevoia de a fi atinși de săruturi pătimașe”... - Dalia, tu ești aici, sau ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare. Parcă visezi cu ochii deschiși
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
de abisuri și de taine încă nedescoperite. Ștefan, Ștefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este ca vântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
decela materialul avut la dispoziție, de a extrage esențele. Capacitatea autorului de a prinde esența documentelor și de a aduce completări a fost apreciată și de Mihai Popescu. După părerea lui Marian Nistor, prieten de-al poetului, cartea inspiră și răcorește, dă simțire fiecăruia dintre cititori. Colonel Codiță Dumitru a afirmat că într-o lume nebună în care toți sunt interesați de îmbogățire, cartea vine parcă din altă lume, fiind deosebită în ceea ce privește conținutul, forma, scopul și că tăblițele demonstrează faptul că
CHRISTIAN MOCANU – LANSARE DE CARTE „CRONICĂ DAVO-GHETĂ” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376935_a_378264]
-
stăteau de vorbă, devenea tot mai volubilă, mai îndrăzneață și plină de fantezii în vorbire și gesturi. Băutura lucra în favoarea bărbatului ce i-o oferise. - Ștefan, spuse ea la un moment dat, făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
și plecă furioasă până să-și închidă el gura, de buimăcit ce era, fără a privi în urmă. Niciodată nu ajunsese așa de repede la prietena sa, parcurgând aceeași distanță... Bătu la ușa Simonei. Simțea nevoia acută de a se răcori și niciunde nu putea găsi un loc și o persoană mai indicată decât prietena ei. Când aceasta deschise ușa, Emanuela tremura ca scuturată de friguri... - Nenorocitul...! Doamne! Dai copii la toți nemernicii, Doamne! izbucni de cum trecu pragul, când ușa încă
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]