2,217 matches
-
și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site de argint, totul se întrupează în liberul schimb cu natura. Citește mai mult
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
ne întreabă nimeni, liberi zburdămși nu închiși în carapace,trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcușclapele unei orgi într-o catedralăașază-n inimi extaz.Nu ne istovește nimeni tăind oasele visuluileagănul între stâlpii cerului,mișcare răcoroasă ca vântul.Liberi zburdăm cu ceasuri sub pielePeste coamele timpului îmbătrânit.Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumăniciun semn de mâhnirecernut prin site de argint,totul se întrupează în liberul schimb cu natura.... V. CÂNDVA, de Llelu Nicolae Vălăreanu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
au involuat de la dinți ascuțiți, la dinți conici neascuțiți. 4 Exemplul pinguinului Pinguinul din Galápagos (Spheniscus mendiculus) s-a diferențiat de pinguinul Humboldt, reducându-și dimensiunea la 35 cm înălțime (adaptare prin involuție) pentru a fi în măsură să rămână răcoros în soarele ecuatorial. 5 Exemplul fregatelor Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-au pierdut abilitatea de a-și obține hrana prin scufundare, dat fiind că penele lor nu sunt impermeabile (involuție), dar au devenit experte în zborul rapid și
INVOLUȚIE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376544_a_377873]
-
icoană, cum îi plăcea deseori să o numească? Niciodată nu se acomodase în orașul acesta imens unde oamenii, tot mai grabiți, parcă vorbeau cu totul o altă limbă. Doar de dragul familiei, își ascundea zbuciumul sufletesc și dorul nestăpânit de pădurile răcoroase care înconjurau meleagurile natale. „Aș fi egoistă, gândi ea, să renunț la acest oraș cu furnicarul de locuitori și să mă retrag în liniștea rustică de acasă doar de dragul meu”. Nu-și permitea să îndepărteze copiii de mediul în care
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
Acasa > Literatura > Copii > LUIȚUIUȘ Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului LUIȚUIUȘ -în grai- Sub cireșul de la drum Umbra-i deasă, răcoroasă Mi-a făcut tata-bătrân Luițuiuș* din doscă groasă! La grumaz purtam frăguțe Înșirate pe-un păiuș Cireși roșii-n urechiuțe... Râdeam tare-n luițuiuș! Din barșon* aveam rochița Mânecuța-era bufantă Cu baretă, săndăluța Eram fată interesantă! Sus, mai sus, până-n
LUIȚUIUȘ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375817_a_377146]
-
imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie.- Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați!... XVI. DILEME ( FRAGMENT 28), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de a accepta o pierdere atât de importantă. Casa era impregnată de amintiri, de obiectele și parfumul femeii pe care o iubise mai mult decât pe sine însuși
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea ... Citește mai mult Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de a accepta o pierdere atât de importantă. Casa era impregnată de amintiri, de obiectele și parfumul femeii pe care o iubise mai mult decât pe sine însuși
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Ursache, îngrozit și aproape paralizat de durere, se chinuia să scape de sub ploaia săgeților otrăvitoare, însă roiul de albine nu își înceta atacul. Alergând disperat unde văzu cu ochii, ajunse cu greu la un râu. Abia când intră în apa răcoroasă, albinele înfuriate renunțară la atac. Văzându-se scăpat de pericol, cu chiu cu vai, ieși Martinică din apa rece. Era umflat ca un balon și de-abia mai mergea. Se spune că, de atunci, ursul are mersul așa greoi și
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
Ursache, îngrozit și aproape paralizat de durere, se chinuia să scape de sub ploaia săgeților otrăvitoare, însă roiul de albine nu își înceta atacul. Alergând disperat unde văzu cu ochii, ajunse cu greu la un râu. Abia când intră în apa răcoroasă, albinele înfuriate renunțară la atac. Văzându-se scăpat de pericol, cu chiu cu vai, ieși Martinică din apa rece. Era umflat ca un balon și de-abia mai mergea. Se spune că, de atunci, ursul are mersul așa greoi și
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
UMBRA TA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului umbra ta jocul memoriei e un descântec împotriva iubirii, seara mai ales privesc prin pielea aburită a cerului; vântul trece cu degetele răcoroase prin părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-o mare aiurită în care valurile se
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct în mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici... Păcat că nu este marea liniștită să aveți
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
începu să frigă, să strângă și să usture, așa că s-au hotărât să scurteze prima vizită de plajă cu intenția de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărișoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuță cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
pe cap, de oaie, rareori mai umbla și cu o pălărie întunecată, cu boruri largi, bătrânești. Și nu l-a văzut nimeni altfel decât cu niște pantaloni de pufoaică, fără ele ar fi tremurat rău de frig în ținutul acesta răcoros de munte din Obcinile Bucovinei. Obiceiurile lui pedagogice erau de pomină. În primul rând, a impus o disciplină de fier, comică totuși, în școală. Mai ales plecarea de la școală spre casă era drastic reglementată: La ieșire din școală, copii trebuiau
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
trăiau o relație frumoasă stăteau îmbrățișați din noapte până în zori... Uneori Pământul făcea pașii înainte spre cer întinzând spre el o palmă de munți să-i mângâie fruntea . Alteori Cerul îmbrățișa Pământul prin rafale de vânt și ploi de vară răcoroase, care-i sărutau buzele trandafirii . Pământenii erau păcătoși și lipsiți de morală ceea ce mânia puterea cerului . El riposta pedepsindu-l pogorând cerul pe el inundându-i sufletul și-i lua îngerii sus. Pământul supărat trecea peste toate....se aduna ,se
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
și s-au împăcat trimițând din nou sărutări de ploi din belșug, a deschis iar porțile albastre . Cerul se oglindea din nou în luciul apei ... .picura raze de soare și-i încălzească inima sleită de veșmântul iernii . În nopțile mai răcoroase și târzii aprindea felinarele ,ca drumeții să nu rătăcească cărarea spirituală . Zi de zi cerul și pământul numără anotimpurile împreună, împart timpul cu bune și rele trăind la depărate, dar prieteni...oare, până când? Referință Bibliografică: Dragostea între cer și pământ
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
pe malul Dunării. Mereu i-a fost teamă de apă, așa că nici acum nu avea curajul să ajungă la balize unde apa avea cam un metru jumătate adâncime, dar pentru ea era mult prea adâncă și periculoasă. Revenite în camera răcoroasă, fiind protejate ferestrele de umbra plopilor înalți din grădină, și-au făcut câte un duș călduț apoi s-au culcat, urmând să servească prânzul pe la ora unu. Nu au stat pe plaje mai mult de jumătate de oră, restul bălăcindu
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
era aglomerația de dimineață, iar valurile erau mai liniștite. Au întins prosoapele, s-au uns din nou cu soluții antisolare și s-au întins una lângă cealaltă să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă vremea mai ușor, privind la turiștii din apă cum se scaldă în valurile molcome ale mării. O ambarcațiune cu motor acostă lângă dig să-i debarce pe cei din ea
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
fiindcă săreau peste metereze. Alteori se strecurau și prin gaură de șarpe, iar dacă era nevoie treceau prin pereți ca niște fantome. Ceata de vânători pătrunse înăuntru. Totul părea pustiu și neclintit de secole. Deodată, într-un colț întunecat și răcoros, căpitanul Sasu descoperi un corp. Îi făcu semn căpitanului Arnăutu să se apropie, iar acesta se aplecă precaut și cu degetele îi desfăcu buzele: - Vezi caninii? Ăsta e vampir! De regulă, ziua dorm în morminte, dar aici nu-i deranjează
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
răsăriseră stelele și luna...Ce miracole poartă luna în ea? Astrul iubirilor... Unde ești Ilie să-mi cânți la ureche melodia ta sub clar de lună? Ilie, Ilie... » « 17 august...Torino : străzi largi, paralele, cu multe flori, parcul Valentino, văi răcoroase și izvoare tainice. Am îmbrăcat o rochie de mătase de la Milano, seta pura,seta naturale, și-am hoinărit singură prin parc.( Nicu a fost la bancă) Îmi place italiana la nebunie ! » « 18 august, Milano, stăm într-un hotel luxos din apropierea
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
s-o gospodărească. Spre a fi recolte bune de grâu în anul următor, sămânța-n brazdă se pune după culesul viilor. Atunci pleacă rândunele către țările mai calde. Dorul verii duc cu ele, de cuiburi goale lăsate. Vremea e mai răcoroasă, Vara se călătorește, iar căciulă călduroasă, pălăria-nlocuiește. Spectacol festiv se face de Sărbătoarea Marinei, cu armament în timp de pace și bravi soldați ai Patriei. Adormirea Maicii Sfinte întru veșnică odihnă, e aducere aminte de originea creștină. Din vol
TRADIȚII LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373264_a_374593]
-
Acasa > Stihuri > Semne > GÂNDUL LUMINEAZÂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1322 din 14 august 2014 Toate Articolele Autorului Gândul luminează peste pragul verii (Rar se așază-n golul din timpul uitat), Fructe răcoroase, umbre limpezite, Sunetul din merii risipiți în August Pe-un fior de frunze ușor legănat ... Polei pastelat din văzduh coboară, Cade în livada cu surâs de aur. Ca-n timpurile de odinioară Ramurile cântă pe verde de laur. Blând, mirosul
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie a baronului! Atunci, Roxette și poneiul ei păreau o singură ființă, care zbura ca o zână din povești pe deasupra fermecătoarelor poteci răcoroase! Roxette, simțindu-se ca în paradis pe pajiștile naturii, nu s-ar mai fi întors niciodată la castel. Era așa de bine acolo! Era atâta liniște, atâtea triluri de păsărele de tot neamul, ce umpleau spațiul cu slava lor edenică
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
mai venise pe aici, dar parcă nimic nu se schimbase. Se opri s-o privească. Soarele n-o mai lumina. Se ascunsese după un nor ce căpătase borduri roșietice, viu scânteietoare, îmbiind la meditație. Ziua se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și amiază, când vitele erau ostoite între două pășunări. Se opri
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]