1,124 matches
-
răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică pe asta. Lisa și Kieran trebuiau să ajungă la spital pentru primul control pentru sarcină. —Trebuie să ne vedem, mi-a spus ea în fugă, în timp ce mă săruta de rămas bun. Acum că te-ai pus pe picioare, ar trebui să luăm cina împreună cândva. Sper că la control se va vedea că port tripleți, pentru că deja mănânc cât pentru patru. Te sun eu, am spus vag. Eram încă nehotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu lumina puțină, desluși în fața unei măsuțe joase doi turci stând comod pe pernele late din jurul mesei. Amândoi îi răspunseră făcând larg cu mâna gesturile de salut. Unul dintre ei se ridică în picioare, se înclină și părăsi încăperea. Cel rămas spuse: — Eu sunt Geavit Casim și am cinstea să mă număr printre prietenii cunoscutului măriei tale, Ianache Hartofilax, care a mijlocit să fii oaspetele nostru pentru călătoria pe mare spre Istanbul. El, marele bibliotecar al patriarhiei din Constantinopol, este bunul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cum va sosi în zori și anunță că, înainte de liturghie, dintre înalții dregători nu vrea să-l vadă decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna îngenunche în fața lui, el o ridică și îi prinse mâinile în ale sale privind-o drept în ochi, ea râse nervos, el încercă să spună ceva și-și mișcă buzele fără să iasă nici un sunet. Erau topiți în acel rămas bun. Selin, care se apropiase ca să-i invite la barjă, simți cum i se preling în lungul obrajilor două lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care aveți nevoie ca să vă faceți meseria. Cei doi făceau plecăciuni și rosteau cuvinte de laudă la adresa serenissimului bei Constantin. Au ieșit urmați de spătar și de Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un renghi. Marele stolnic Cantacuzino era încurcat, probabil că îl supăra faptul că îl bănuise meschin pe finul lui rămas văduv. De fapt așa era drept, averea Bălașei să treacă asupra Măriuței, Ștefan este tânăr, o să se însoare din nou, curând alți copii vor veni, dar partea Măriuței să rămâie de la maică-sa, se scuză bătrânul în sinea lui. Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului, coborând către picioare. Rămas singur, Marius închide ochii. Încearcă să-și pună ordine în amintirile pierdute în memorie. Încetul cu încetul, decelând evenimentele dinainte de momentul exploziei torpilei, crâmpeie se derulează asemeni unor flash-uri luminoase, care-l obosesc mai mult decât dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcată mașina lor. După o scurtă îmbrățișare cu mireasa, Smaranda urează toate cele bune proaspeților însurăței și apoi urcă în mașină. Marius se instalează la volan și înainte să demareze scoate mâna pe geam pentru a face un semn de rămas bun celor doi tineri. Roțile scrâșnesc pe pietrișul greblat cu grijă din fața vilei și în scurt timp, automobilul rulează pe șosea. Drumul îngust și sinuos este degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marin. Nu apucă să emită nici un fel de obiecție, că ea îi închise telefonul, cu un „pa, dragule, și ai grijă să nu întârzii!” plin de efuziune. Nu-i rămase decât să închidă telefonul, articulând câteva cuvinte politicoase de bun rămas, pe care nu le mai auzi decât el. După care, întrerupându-și lucrul la calculator, simți nevoia să-și pună puțin în ordine gândurile răvășite, ca să știe ce și cum. Era pentru a treia oară în decurs de o lună
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
respira i s-a desprins. Cazul a făcut vâlvă și m-a scutit de investigații. Încet-încet, s-au dus cu toții, până și doamna Pärchen. După ce s-a terminat și cu Tiffenburg, am început să am unele îndoieli. Eram oare singurul rămas? Despre toți dețineam date sigure în privința morții, dar nu și despre Adler. Am citit rapoarte. U Boot-ul KM 103 a fost lovit de torpilorul englez „Dorset” pe 17 octombrie 1944 lângă Mallina, o insulă pustie din apropierea Arhipelagului Canare. Din cauza ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
publicate inițial în revista "Însemnări literare", cărora li se adaugă altele, inedite. În editura "Naționala" apare volumul Poezii de Mihai Eminescu, ediție alcătuită de G. Ibrăileanu cu o excelentă prefață-sinteză. 1933 După 27 de ani, cum își intitulează cuvântul de rămas bun, G. Ibrăileanu trece conducerea "Vieții romînești" lui Mihail Ralea și G. Călinescu. La 1 ianuarie, revista se mută la București. În editura "Adevărul" apare romanul Adela - Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu. 1934 Bolnav de mai mult timp, profesorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un picior de pui și golise șipușorul cu vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum ne gândeam să strângem și să plecăm spre gară. În stânga moșului, la distanță mare, cârdul de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți înnodate. Morarul pregăti o prăjină. Răsucite de vârtej, un timp trunchiurile poposiră într-un cot. „De-ar sta acolo până
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să-și ia la bord gheme de ață. Rudele de pe chei țineau capetele libere. Când sirena Giuliei sună și vasul se Îndepărtă de doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte, ghemele de ață Începeau să se deșire. Roșii, galbene, albastre, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu construiți zidul imitând „Turnul din Pisa...!!” arâtă el cu capul către sticlele de vin golite. Simțind pierderea memoriei și În mod deosebit echilibrul vertical, fără a mai scoate o vorbă, se depărtă făcându-le cu mâna În semn de rămas bun. Pe jumătate leșinat, abordă un taximetru și după câteva secunde de gândire, indică adresa prietenei sale. Capul Îi vijâia permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Deodată se auzi unele fluerături, iar o voce striga alarmată. „Atențiune, vine poliția...!!” Se produse Învălmășeală. Agitația fiind crecândă, totuși,borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani, după care o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel să nu atragă atenția, apoi prevăzător se amestecă În mulțimea pietonilor, a celor ce Încă nu părăsise câmpul de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitație la poliție, trebuia să prezinte buletinul de indentitate, act normativ ce nu-l mai avea, fiind predat În schimbul pașaportului...! Deci, trebuia să dispară cât mai urgent...!! Cu două săptămâni Înainte de a părăsi țara, Tony Pavone făcu o vizită de rămas bun omului cu relații Înalte la serviciul pașapoarte, suficient de abătut: Atena nu primise Încă viza iar el urma să plece În lumea largă de unul singur. Zâmbitor acesta, evident mulțumit deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să Îmbrac noul echipament militar,rupt și disgrațios. Își luă avânt oratoric incriminând fapta și terminând diatriba arătându-mă cu degetul. Pentru dezertare, vei fi trimes În “Fața plutonului de execuție”...!! Imediat, alcătui o escortă și fără alt protocol de rămas bun dela doctorul prietenul meu, sunt depus la Închisoarea de tristă amintire...Văcărești! Și de data aceasta norocul meu nu m-a lăsat În voia soartei. Am fost introdus În camera numărul 10, Încăpere exagerat de spațioasă, Înaltă și cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar demolarea ei este un eveniment care chiar a avut loc. Firmin este Însă o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se auzeau tot mai des voci și râsete. Asta i-a făcut și pe cei care mai rămăseseră în dormitor să se schimbe și să plece cu toții către zonele mai fierbinți ale taberei, unde se pregătea marele bal de sfârșit. Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din Milano. Beppo a adormit până la urmă cu gândurile astea care izvorau din capul lui ca niște râuri repezi. După câteva zile, Beppo și Jacopo părăsiseră casa, îndreptându-se spre aeroport. În urma lor ieșise Edith, care-i strigase soțului în loc de rămas bun: - Prostule, îți riști viața din nou, oricine poate face asta! Nu, se consola Beppo, nu oricine poate face asta! Simțea un dor de ducă, un dor de a coborî imediat în adâncul apei ca într-un pântece transparent, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în clipa următoare tramvaiul pornise din stație, ea s-a repezit să urce și din urmă o mașină a lovit-o... Nuuuuuu, am strigat! Acum, când scriu, înțeleg că apariția ei din nou în viața mea a fost ca un rămas bun. A vrut să fiu martor la dispariția ei. Să nu fie singură în momentul acela. Să știu că m-a iubit până la sfârșitul vieții. Fără iubire putem trăi cu toții? Și fără suflet? Îmi spuneam că ea a fost sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ea e înnebunită după el... Sper din tot sufletul ca povestea lor de dragoste să n-o repete pe a noastră, nici Beatrice, nici eu nefiind pregătite pentru așa ceva! * Petre, Petre... Câți ani au trecut de când ne-am despărțit fără rămas bun? Cum de-am fost noi purtați "pe aripile vântului", unul în fața celuilalt, la Bayreuth? Mai întâi recitalul lui Mihai, pe urmă întâlnirea la expoziția de bijuterii. Eram din nou adolescentă, simțeam din nou că-mi pierd respirația când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
după cuviință. După aceea, văzând și făcând... Nu uita însă că somnul vine mai ușor dacă deschizi o carte și încerci să citești câte ceva. Când te vei trezi, am să trec să te iau... Cu aceste spuse, s-a retras. Rămas singur, am luat primul volum din cărțile aflate pe fundul sipetului și întinzândumă în crivat am început să citesc. În timp ce citeam, mi-am adus aminte de sfatul călugărului: „Să bagi de seamă ce se spune mai ales când îi vorba
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]