4,392 matches
-
ocupa un loc neînsemnat. Era nesemnificativ. Era plictisitor. Sufletul lui tindea către alte lucruri. Avea pasiuni violente și uneori dorința îi cuprindea trupul, așa că era împins către o orgie a poftelor animalice, dar el ura de fapt instinctele care-i răpeau stăpânirea de sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zilei de 12 august, la han Bernardo lăsă jos hârtiile pe care le consultase. Se ridică, iar privirea Îi era goală, ca și cum mintea i-ar fi fost Încă absorbită În gânduri. Fu cuprins de un atac de tuse care Îi răpi ultimele puteri. Își dădu drumul greoi și căzu la loc În pat. - Dă-mi apă, murmură, arătând către o ulcică de pe masă. Era ud de sudoare, iar pomeții Îi ardeau de febră. Dar, Înainte ca Dante să Îi poată umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl alungă pe poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În gol, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu îl mai oprea nimeni. Pe buzele sale nu mai era Belle de jour, deși îi spunea și el odată astfel, îl auzisem eu însumi. O numea, de acum înainte, victima, de parcă, pe lângă viața pe care o înlătură, moartea ar răpi și frumoasele nume ale florilor. — Dumneata ai găsit victima? Tânărul Brăchut își scotocește în continuare vesta de parcă ar vrea să se ascundă. Dă din cap în semn că da, iar celălalt îl întreabă dacă și-a înghițit limba. Tânărul Brăchut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
colorau acum obrajii într-o trandafirie înflăcărare. Zi de zi, Destinat trecea pe la picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai stins, cu gesturi încetinite și pasul mai lent. Ei doi se îndepărtau tot mai mult unul de altul. Moartea brutală răpește lucrurile frumoase, dar le păstrează în aceeași condiție. Aici e adevărata ei măreție. Nu ne putem împotrivi. Lui Destinat îi plăcea să privească timpul scurgându-se și nu făcea uneori nimic altceva decât să stea la fereastră într-un șezlong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răsplata, începutul și sfârșitul, nașterea și moartea. Nu ne-am spus nimic la început. Nu ne-am adresat nici un cuvânt. Ne-am privit, asta da, iar ochii noștri se căutau și apoi fugeau spre trupul tinerei învățătoare. Moartea nu-i răpise frumusețea, cel puțin nu încă. Era printre noi, cu chipul acela ce părea viu, deși palid, iar mâinile-i erau călduțe când le-am atins, pentru prima dată, ceea ce m-a făcut să mă jenez, căci mă așteptam ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât și nimic nu îmi mai poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul ei, pe care caut să-l regăsesc așa cum era cu adevărat, chiar dacă uneori, ca o recompensă, îmi este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic un yo-yo de cârpă roșie, ca paietele Marianei. Poate-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vremea să încălzească laptele. * - Completați formularul, vă rog. - Dar ăsta e un formular pentru furt, mie nu mi-a furat nimic. - V-a agresat? - În ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat, v-a... - Gata, știu! M-a răpit. Funcționarul se uită la domnul Popa ca la un nebun. În fiecare zi veneau pensionari cu tot felul de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care domnul Popa ținea, din față și profil, yo-yo-ul în dreptul nasului. Abnegația lui a a avut un rezultat pozitiv: înduioșați, polițiștii au prelevat amprentele, păstrând yo-yo-ul ca probă. Domnul Popa urma să vină peste o săptămână - dacă nu cumva îl răpesc iar între timp - să afle rezultatele cercetărilor. * Algocalmin. De câte ori aud de algocalmin, știu că nevastă-mea o să-mi facă o scenă. Și-mi tot scoate ochii cu chelia, de parcă nu l-a văzut pe tata, știa că o să am chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bucuros că nimerise tocmai la o nuntă. - Doamna Popa! sughiță aceasta, pregătită să apere onoarea soțului dacă ar fi fost cazul. - În legătură cu cazul de răpire... - Răpire?! Nuntașii nu știau la ce să gândească mai întâi: la Mariana, care era încă răpită de derbedeii ăia pe care nici Mișu nu-i mai știa destul de bine? La Popa, care dispăruse brusc? La Marcela, care plecase pe jos cu brațele pline de tablouri, deși ei insistaseră să-i cheme un taxi? - Da, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă cheamă! Vreți să cereți răscumpărare, nu-i așa? Ei bine, v-ați greșit mireasa! - Domnule Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu-l întrerupse pe Mișu din gândurile sale. Mariana în schimb, cu simțurile la pândă, se așteptase la una ca asta. - Mișule! șopti ea. Mișule, nu te mișca! Au venit după tine! - Cine? - Cred că sunt ăia care l-au răpit pe Popa. Poate vor să ne jefuiască. Sau să te răpească și pe tine. - Fugi de-aici, o fi chiar Popa, se ridică Mișu calm. - Mișule, vrei să mă violeze?! Ca măsură de prevedere, Mișu luă totuși mătura. Mariana, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu simțurile la pândă, se așteptase la una ca asta. - Mișule! șopti ea. Mișule, nu te mișca! Au venit după tine! - Cine? - Cred că sunt ăia care l-au răpit pe Popa. Poate vor să ne jefuiască. Sau să te răpească și pe tine. - Fugi de-aici, o fi chiar Popa, se ridică Mișu calm. - Mișule, vrei să mă violeze?! Ca măsură de prevedere, Mișu luă totuși mătura. Mariana, cu un halat aruncat neglijent peste desuurile roșii, luă la nimereală o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mariana, cu un halat aruncat neglijent peste desuurile roșii, luă la nimereală o tigaie. Ciocăniturile se opriseră. Mariana își puse urechea la ușă - nimic. Încercă să vadă ceva pe gaura cheii - o astupase tot ea, acum câteva luni, când fusese răpit Popa prima dată. Astfel, Mișu cu mătura, Mariana cu tigaia și aproape indecentă, deschiseră ușa - întuneric. Și deodată, zeci de blițuri îi imortalizară. Un microfon apăru direct sub nasul lui Mișu: - Vă urmărește în direct întreaga Americă! Și România! Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
treaba lor. Platonic-paranoic. Nu, că nu se termină în „nic”. Grabnic. Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am știut și acum nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în gura polițistului! - În al doilea rând, și de fapt principalul... pentru răpire. Înainte ca Horațiu să mai apuce să zică ceva, Gabrielescu scoase triumfător un yo-yo roșu, așa cum deveniră obrajii lui Horațiu în câteva secunde. - Deci dumneavoastră l-ați răpit o dată pe domnul Popa. Apoi l-ați urmărit. Acum, domnul Popa a dispărut și ultima dată când a fost văzut era pe motocicletă cu dumneavoastră și cu o suspectă deghizată în Maica Tereza. Ce concluzie tragem noi de aici? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dincolo de oglindă, îi arăta ea nenorocitului! Ar fi răzbunat-o pe Mariana și pe bărba-su, care cine știe pe unde stătea nemâncat, închis de perversul ăsta. Sau mai rău! - Nu știu nimic! păli și mai mult Horațiu. Eu n-am răpit și n-am urmărit pe nimeni și n-am făcut rău nimănui. Iar amenințarea am făcut-o pentru că nu suport minciuna! - Și cu amprentele cum rămâne? - Este posibil ca eu să fi atins și chiar să fi cumpărat această jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
uneori să suferi mult mai mult din cauza propriei tale condiții decât ignoranța, care poate fi o binecuvântare. Sophie îi expediază acum pe toți fără nici o îndurare, fiindcă afară se aude deja mașina sport a lui Schwarzenfels, care urmează s‑o răpească în vederea unui viitor meci de tenis. Așa o mașină sport o să primească și Rainer de ziua lui, exact la fel. Oare ar avea voie să se urce puțin în mașina asta, de probă, numai o singură dată, ca după ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou gura, dar nimic, iar nimic. Dacă o să înceapă iarăși povestea cu comunicarea prin scris, ea se sinucide. Rainer spune că fericirea și dragostea, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Împerechează nu se simte umilit. Există mai multe metode prin care poate fi umilită o femeie. Varietatea lor constă În special În scenariile imaginate. De exemplu, soția care-și vinde trupul pentru a putea plăti datoria soțului, eleva de liceu răpită de un grup de golani, femeia evreică aleasă de un ofițer nazist, În general erau preferate astfel de scenarii. Important era Însă ca modul de desfășurare a scenariului să rămână Învăluit În mister, pentru a putea fi oricând modificat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zilnice. N-am mai discutat niciodată despre ce anume a făcut-o pe Mie să se sinucidă. Pe vremea aceea, bărbatul deja Începuse să nu mă mai caute așa des. Reiko era Însă mereu În preajma lui. Reiko mi l-a răpit. La fel, i-a răpit și lui multe lucruri. Dar nu e o fată rea. Nu am nici cel mai mic resentiment față de ea. Însă mi se pare că e ca o gaură neagră. Credeam că e doar frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
niciodată despre ce anume a făcut-o pe Mie să se sinucidă. Pe vremea aceea, bărbatul deja Începuse să nu mă mai caute așa des. Reiko era Însă mereu În preajma lui. Reiko mi l-a răpit. La fel, i-a răpit și lui multe lucruri. Dar nu e o fată rea. Nu am nici cel mai mic resentiment față de ea. Însă mi se pare că e ca o gaură neagră. Credeam că e doar frumoasă și are un corp extraordinar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]