1,548 matches
-
timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede. Visul ei de mamă adesea se îmbină Lin-încetișor cu raza de lumină Privește icoana ce a zămislit Și rostește-n taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15 AUGUST
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor deschiși ai jivinei, răpunând-o..." Capitolul III TĂCEREA DINTRE EI DURĂ TOATĂ vara. Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
locul unde le întindea. Dar nu întotdeauna putea să le ocolească, iar câteodată nu vroia, din nu știu ce pornire masochistă; ca un animal care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici eu nu mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată, se datora opțiunii inițiale când omul alege inconștient un animal care îi seamănă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În blestemata de cutie proțăpită În camera de oaspeți a surorii ei rădăuțene Mihailo Panidelnic, un om care nu făcuse nimănui vreun rău, ba pe deasupra reparase pe cheltuiala sa și acoperișul bisericii Uspenia, pentru ca În cele din urmă să fie răpus de un fulger ce se iscase din senin? Sau Pelaghia a lui Avtornic, care cu toate că aduse pe lume nouă băieți și nouă fete, și trebuia să Împartă așternutul cu un bărbat ce călca pe-alături, trăise ca o sfântă, stingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu Încetul tovarășii de beție ai lui Ippolit, sub un pretext sau altul, părăsiră adunarea. Rămânând singur În depozit, Își trecu mâna cu degetele răsfirate prin părul năclăit de sudoare, simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii i se bulbucaseră În cap. Iar fața sa buhăită de băutură avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de Epifanie, în care sărbătorim botezul lui Hristos săvârșit cu mâinile lui Ioan Botezătorul, în care-i celebrăm de asemenea, potrivit Tradiției, pe cei trei magi veniți din Arabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
barbarii, Imperiul, cariera, viața mea, chiar victoria... Mă devora o foame cum n-am mai simțit niciodată, dar nu o foame de mâncare. Era o dorință mai puternică decât dorința de a bea când setea e pe punctul să te răpună, mai puternică decât dorința de a închide ochii când somnul te smulge din lumea reală, mai puternică decât nevoia de femeie. Înăuntrul meu, ceva îmi poruncea să mă prăbușesc, să cobor... Dar nu într-un loc, nu într-o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
interzis. Așa că am intrat în Pizza Pit Am stat în caravana asta crepusculară cu o cana de vin roșu și un Big Sharp One, sfârâind ignorat pe farfurie. Duminică seara... groaznic la pipăit Sau a fost sâmbătă seara? Am mai răpus o carafă, după care am traversat strada în căutarea unei haleli potrivite. Ajutat de un șir lung de halbe cu bere tare, am consumat trei Waistwatchers, doi Secburgers 2, un American Way3, și o porție dublă de Tuckleberry Pie4. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii din Rouen de această pacoste este Sfântul Roman, care, în preajma anului 600 răpune dragonul făcând semnul crucii, apoi construiește o biserică și creștinează întreaga așezare prin botez. Capul și gâtul monstrului sunt fixate pe pereții bisericii și devin motive reluate secole de-a rândul în imagistica sculpturilor catedralelor. Ce semnificații pot primi aceste
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
stric în mod premeditat acea Ordonare. Eu doar i-am oferit o ghicitoare, cu ajutorul căreia putea să aprofundeze cunoașterea dimensiunilor. Gândește-te numai: dacă n-aș fi făcut-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de adevăr în ceea ce spui, zise el. Dar nu știm dacă trebuia neapărat să învingă acei monștri. Acum, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, chiar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din K, toți Gribbii de pe pământ puteau pieri fără să-i pese câtuși de puțin. Dar dacă trunchiul copacului cade, nici crengilor nu le mai rămân prea multe șanse. A murit când a înțeles, când a înțeles că Cerkasov căzuse răpus de Grimus, uite, am spus-o, a murit în timp ce Alexei râdea și se juca. Femme fatale. Acesta e destinul meu. Mi-l accept. Suferința - acceptată. Durerea - acceptată. N-au decât să cadă toți în jurul meu. Eu nu voi cădea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri fericite, mi se păru că aud murmurul mării și m-am Întrebat dacă nu cumva somnul mă răpusese fără să-mi dau seama. Poate că navigam spre Tanger. În scurt timp, am Înțeles că erau doar sforăiturile lui Fermín, iar o clipă mai tîrziu lumea se stinse. În viața mea n-am mai dormit vreodată atît de adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asigurat că eu nu voi mai face serviciul militar. Bea m-a sărutat pe frunte și l-a luat pe tata ca să-l scoată la aer, fiindcă nu ieșise din cameră de mai bine de o săptămînă. Am rămas singur, răpus de oboseală, și am adormit uitîndu-mă la penarul stiloului meu, aflat pe măsuța de noapte. M-au trezit niște pași dinspre ușă și mi s-a părut că zăresc silueta tatei lîngă pat, ori poate că era doctorul Mendoza, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sabia și o vei avea dacă te vei dovedi vrednic de ea. Deși îmi aoarține pe bună dreptate, n-o voi folosi totuși în această luptă. Iată, o agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în clipe de tăcere, Fără a ști ce drumuri te vor cere, Când e alint și când e înșelare?...
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
însăși osemintele sale, ale eroilor Bisericii Creștine, Ion Moța și Vasile Marin, precum și ale miilor de legionari. Doamne, dă-ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a pătimit cu trupul, înarmați vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vor împodobi în zdrențe lăcuite. Simbriașii de ieri și de azi stau ascunși după paravanul porților iadului. Adevărul este ascuns și osândit să tacă, dar din adâncul pământului el strigă precum sângele lui Abel, la fel și sângele morților noștri răpuși în grele chinuri așteaptă și strigă. În anul 2000, legionarii au întocmit un dosar de 412 file, numit Dosarul Mișcarii Legionare și l au trimis cu data de 4 octombrie anul 2000 următoarelor instituții ale statului: 1. Parlamentul României Senat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]