3,561 matches
-
națională. Ni se pare că mijlocul cel mai eficace pentru a emancipa această populație latină de influența bizantină ar fi despărțirea ei bisericească de greci, ceea ce-au făcut bulgarii, ceea ce au făcut românii din Banat și granița militară. Biserica răsăriteană e națională; ea nu numai admite, comandă chiar ca serviciul în biserică să se facă în limba grăită de popor. E, o constatăm cu durere, o rușine ca în suta a nouăsprezecea membrii unui popor de douăsprezece milioane aproape să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o săptămână se zicea că guvernul englez va face să cază propunerea Barrere și va lua partida României. Ba Anglia a amenințat chiar cu asta, dar numai în aparență și cu intenția vicleană de a și precupeți adeziunea cătră puterile răsăritene în schimbul încuviințării planurilor sale din Egipet. Afacerea pare a fi reușit atât de bine ca și cea pe care a mijlocit-o d. de Giers la Viena. Conferința a semănat mult c-un bâlci în care se face trampă. Rusia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
numirile localităților și că ei s-ar fi substituit ungurilor. Spre ex. [... ] ș. a. m. d. Aceasta o susține un așa-numit învățat pentru un ținut în care populația, de aproape 200 000 de suflete, e exclusiv românească și de lege răsăriteană, pentru un ținut din care a ieșit familia Corvinilor, probabil și a Basarabilor și a dinaștilor din Moldova chiar. Căci iată ce zice Miron Costin în această privire: Marca muntenilor prezintă un corb (corvus) Tradițiunea despre începutul lor e următoarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cognitivă sînt readuse în discuție în anii '90 (Jahn 1997, Palmer 2003). Este îmbucurător faptul că monografia cea mai importantă a lui Franz Karl Stanzel va fi de acum accesibilă și în România, întrucît chiar în țările din fostul bloc răsăritean naratologia are o puternică tradiție, grație punerii sale la adăpost de politică. Monika FLUDERNIK Freiburg im Breisgau, august 2009 Bibliografie Darby, David (2001) "Form and Context: An Essay in the History of Narratology". Poetics Today 22: 829-852. Genette, Gérard (1972
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de 20% din buget pe educație - și reforme profunde în organizarea sistemelor educaționale, dar sporul de competitivitate s-a lăsat așteptat. Resursa umană nu este considerată atractivă în țările din America de Sud, spre deosebire de cele din Asia de Sud-Est sau din Europa Centrală și Răsăriteană, ceea ce explică în parte rămânerile în urmă ale acestora în ceea ce privește atragerea capitalurilor internaționale. În țări precum Chile sau Argentina, oricum mai dezvoltate decât suratele lor andine, rata abandonurilor școlare este îngrijorătoare, numărul de profesori angajați temporar și/sau fără calificările
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de creștere, o mare presiune pusă pe veniturile populației, taxare severă, exporturi afectate de criza din celelalte Țări; sudic: Portugalia, Italia, Irlanda (deși ca poziționare nu corespunde), Grecia, Spania (Țările PIIGS), cărora li se alătură și mare parte din blocul răsăritean și central-european - deficite crescute, datorii publice mari, fiscalizare scăzută, balanțe negative, stagnare sau chiar scădere economică. La nivel european, tocmai pentru stimularea creșterii, economiștii recomandă mutarea accentului, În ceea ce privește fiscalitatea, de pe muncă pe TVA, măsură menită să creeze mai multe locuri
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
înlocuită de doctrina propusă de Sfântul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. Ațintindu-ne privirile spre viitor, „creștinătatea (...) a jucat un rol primordial în revelarea puterii noastre de creație” (p. 55). Această concepție exprimă diferența semnificativă între mentalitatea occidentală și cea răsăriteană cu privire la finalitatea creativității și la rolul participanților ei în proces. Pentru hinduși (1500-900 î.Hr.), Confucius (cca 551-479 î.Hr.), taoiști și budiști, creația a reprezentat, în cel mai bun caz, un gen de descoperire sau imitație. Primii taoiști și budiști au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acestei construcții este împrumutată varianta lockeană a contractului social în maniera legalistă ce a condus la nașterea proiectului Ligii Națiunilor. Sensul direcțional al istoriei Celebra formulare a lui Francis Fukuyama referitoare la „sfârșitul istoriei”, enunțată în urma prăbușirii comunismului în Europa răsăriteană (dispariția alternativei conceptuale la ideologia liberală), este adesea considerată ca o rearticulare îndrăzneață a teleologiei liberale. Burchill, de exemplu, notează că, asemenea multor liberali, [Fukuyama] vede istoria ca fiind progresivă, lineară și, mai ales, ca având o direcție, fiind convins
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru prima dată în ultimii 40 de ani, cataclismul nuclear nu mai era iminent. În ciuda acestui fapt, lumea nu a devenit cu mult mai sigură, evenimente dramatice impunându-se atenției. Doar în ceea ce privește Europa, se pot aminti prăbușirea regimurilor comuniste din partea răsăriteană a continentului, colapsul statului sovietic sau tragedia iugoslavă, lucruri inimaginabile cu câțiva ani mai înainte. Probleme considerate „interne” ale statului suveran nu mai puteau fi pur și simplu ignorate de relațiile internaționale - în particular, de studiile de securitate - pur și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în cadrul căruia funcționează distinct Biserica Evanghelică Română). Lor li se adaugă peste 700 de asociații și fundații religioase, dintre care unele sunt independente, iar altele acționează în cadrul cultelor. Unul dintre momentele istorice este Marea schismă din 1054 prin care Biserica Răsăriteană și cea Apuseană rupeau orice contact (vezi și Gârdan, 2004). Dintre cele mai cunoscute secte: New Age, Martorii lui Iehova, Sataniștii, Fiii Domnului, Nazarinenii, Hlîștii, Penticostalii, Mormonii, Scapeții, Molocanii, Stundiștii, Familia Iubirii, Armata Salvării, Darbyștii, Mennoniții, Antoniștii, Invitație la Viață
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
papalitatea reformatoare din secolul XI, creștinătatea occidentală și-a revărsat energia regăsită în spațiile limitrofe dominate de puteri ostile. Principalul antagonism s-a manifestat cu lumea arabă care în secolele anterioare își impusese dominația asupra bazinului mediteranean ale cărui țărmuri răsăritene și sudice le controla integral și care își întinsese stăpânirea asupra celei mai mari părți a Peninsulei Iberice și a unor însemnate poziții din Italia meridională. Sub îndrumarea papalității, această energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
integral și care își întinsese stăpânirea asupra celei mai mari părți a Peninsulei Iberice și a unor însemnate poziții din Italia meridională. Sub îndrumarea papalității, această energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai secolului XI, spre Mediterana Răsăriteană cu țelul declarat al eliberării Sfântului Mormânt. În realitate, ansamblul bazinului mediteranean a fost cuprins de încleștarea cu justificare ideologic-religioasă între creștinătatea apuseană și lumea islamului. Timp de două secole, Cruciata și Djihadul s-au înfruntat în și pentru spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Djihadul s-au înfruntat în și pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de arabi. Teren de expansiune motivată spiritual au oferit și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de arabi. Teren de expansiune motivată spiritual au oferit și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
latini, grupate în principate, dependente cu titlu vasalic de împăratul din Constantinopol, care controla direct un șir de teritorii din Tracia și din Asia Mică. Veneția și-a rezervat, potrivit tendințelor fundamentale ale expansiunii ei comerciale, teritorii însemnate pe țărmul răsăritean al Mării Adriatice, de la Durazzo în jos, spațiul occidental al Peloponesului, iar în Marea Egee, Eubea și arhipelagul Cicladelor; poziții strategice de interes primordial pentru asigurarea legăturilor dintre metropolă și teritoriile achiziționate în cursul desfășurării cruciatei a patra și pentru apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai bine de șase secole, negustorilor mediteraneeni contactul direct cu interiorul lumii asiatice, accesul nemijlocit la sursele produselor orientale, pe cât de râvnite în Europa, pe atât de greu de procurat și de scumpe din cauza barajului islamic și bizantin în Mediterana Răsăriteană. Constituirea unui stat mongol în stepele nord-pontice • O. Cristea, Recucerirea bizantină a Constantinopolului și acțiunea flotei venețiene împotriva insulei Daphnousia, în „Studii și materiale de istorie medie“, 19, 2001, p. 109-114. • Hoarda de Aur - și a altuia în Orientul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-a revăzută, ed. V. Spinei, Iași, 1999, p. 317. • R. Morozzo della Rocca, Notizie da Caffa, în Studi in onore di Amintore Fanfani, III, Milano, 1962, p. 267. de factorii de decizie apuseni, cele două aripi ale cruciatei în Europa Răsăriteană au acționat convergent și eficace în scopul încadrării Țaratului de la Târnovo și a spațiului dominat de cumani în dependența lumii catolice. Consecințele spirituale ale acestei evoluții s-au manifestat și ele, scurt timp după 1204, în lumea românească: românii din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale acestei evoluții s-au manifestat și ele, scurt timp după 1204, în lumea românească: românii din aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când, după marea invazie mongolă din 1241, regalitatea ungară a făcut apel la un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când, după marea invazie mongolă din 1241, regalitatea ungară a făcut apel la un alt detașament al cruciatei - călugării-cavaleri ioaniți -, instalați la sud de Carpați, legătura acestei inițiative cu Imperiul Latin e evidențiată de regele Bela IV, care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al capacității românilor de a le fructifica. Concepută ca deviere de scurtă durată de la „cruciata generală“ (passagium generale) spre Țara Sfântă, cruciata a patra a dat naștere de fapt unuia dintre cele mai durabile rezultate ale mișcării cruciate în Mediterana Răsăriteană. În contrast cu intențiile participanților la acțiune și chiar și ale inițiatorilor ei, cucerirea Bizanțului în 1204 se înscrie în șirul evenimentelor generatoare de procese istorice, de realități de lungă durată. „Devierea“ inițială nu numai a devenit o realitate de durată dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia, întemeiată în 1204, a cedat în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la înfruntarea cu islamul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au rămas, practic, singuri într-o mare de creștini de factură occidentală (până în 1238, când Ioan Asan al II-lea se reîntorcea la religia creștină răsăriteană), a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității politice, trebuia să îi ducă pe unii dintre cumani la convertiri. Aceasta cu atât mai mult într-un moment de presiune militară directă, cum a fost cel creat de acțiunea Ordinului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din acel moment, de partea grecilor. Nu este de mirare că lucrurile s-au putut petrece astfel, câtă vreme între timp, aliatul său tradițional, țarul bulgarilor și românilor, Ioan Asan al II-lea, părăsise definitiv biserica occidentală, revenind la credința răsăriteană. După Doelger, schimbarea de front a lui Ioan Asan (de la Tzurulon) trebuie situată la sfârșitul anului 1237. Jiricek era de părere că, aflând de moartea soției și fiului lui, ca și a patriarhului, la asediul cetății Tzurulon (= Ciorlu), în 1239
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au învins cu greu pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]