4,129 matches
-
însemnat, au fost siliți apoi a fugi din țară“14. Tot Hasdeu va emite ipoteza apartenenței armene a lui Hâncu 15, idee preluată de Dimitrie Dan în studiul dedicat armenilor din Bucovina, fapt ce ar fi legitimat adeziunea lor la răscoală 16. Cu toate că cercetările ulterioare nu au confirmat prezumtiva origine armenească a conducătorului revoltei 17, ideea a fost reluată în special de către istoricii armeni care au continuat să-l plaseze pe Mihalcea Hâncu în șirul înaintașilor care au influențat istoria Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Romaniae, vol. II, p. 393. • Idem, Armenii în România, în „Columna lui Traian“, nr. 30, 1869. • Dimitrie Dan, Armenii orientali din Bucovina, Cernăuți, 1918, p. 22-23. • În portretele datorate lui C. A. Stoide, Un episod din domnia lui Gheorghe Duca. Răscoala lui Hâncu și Durac din 1671-2, în „Arhiva“, Iași, an 43, nr. 1-2, 1936, p. 58-62, și N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova dintre 1671 și 1672, în „Studii și cercetări științifice“, istorie, an. XIII, fasc. 2, 1962, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bucovina, Cernăuți, 1918, p. 22-23. • În portretele datorate lui C. A. Stoide, Un episod din domnia lui Gheorghe Duca. Răscoala lui Hâncu și Durac din 1671-2, în „Arhiva“, Iași, an 43, nr. 1-2, 1936, p. 58-62, și N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova dintre 1671 și 1672, în „Studii și cercetări științifice“, istorie, an. XIII, fasc. 2, 1962, p. 222-223 nu se pomenește nimic despre originea armenească a lui Mihalcea Hâncu. • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania, p. 78. • N.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Moldova dintre 1671 și 1672, în „Studii și cercetări științifice“, istorie, an. XIII, fasc. 2, 1962, p. 222-223 nu se pomenește nimic despre originea armenească a lui Mihalcea Hâncu. • Nicolae Gazdovits, Istoria armenilor din Transilvania, p. 78. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 217-221. privința cauzelor care au condus la descătușarea nemulțumirilor, izvoarele timpului sunt explicite, amintind de îndepărtarea din slujbele mărunte ce atrăgeau o serie de avantaje a boierilor din ținuturile de margine Lăpușna, Orhei și Soroca 20
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
abia la sfârșitul celei de-a treia domnii, aflându-se în captivitate polonă, va regreta urmările politicii sale24. • M. Kogălniceanu, Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei, vol. III, ed. a II-a, București, 1874, p. 100. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 219. • Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, nr. 264, p. 278. • Nistor Ciocan, Negoț și neguțători în Moldova veacului XVII, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, XXV/1, 1988, p. 294. • Străbătând ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
negustori s-au refugiat la Bistrița 40. Oricum, prezența mai numeroasă decât de obicei a armenilor în orașul ardelean isca neînțelegeri în • N. Iorga, Documente românești din arhivele Bistriței, vol. II, București, 1901, p. 22-24, nr. CCIV. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 232-233. • Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone, p. 298-299, nr. 150. • Ibidem, p. 298-299, nr. 154, nr. 301-302. Prezentarea atacurilor răsculaților aflați sub protecția Poloniei la N. Grigoraș, Marea răscoală populară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Marea răscoală populară din Moldova, p. 232-233. • Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone, p. 298-299, nr. 150. • Ibidem, p. 298-299, nr. 154, nr. 301-302. Prezentarea atacurilor răsculaților aflați sub protecția Poloniei la N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 232-233. • N. Iorga, Armenii și românii: o paralelă istorică, extras din „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, seria II, tom XXXVI, 1913, p. 31; idem, Despre țările locuite de armeni, în „Ani“, tom I, vol. II (aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a numărat și episcopul lor. Totuși o privire mai atentă a contextului ne arată că fenomenul a fost unul de durată, iar temeiul emigrării armenilor l-a constituit mai curând decăderea vieții urbane în partea nordică a Moldovei decât răscoala de la sfârșitul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca. • Suceava file de istorie, p. 321-323, nr. 196. • Ibidem, p. 325-326, nr. 198; un privilegiu asemănător le oferi patru ani mai târziu și Antonie Ruset, îndemnându-i să se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cinq jours“46. O spune, din observație proprie, Jozef Sulkowski, într-un memoriu alcătuit în 1796 pentru ministerul francez al Afacerilor Străine. Acel memoriu propunea ca turcii să fie invitați să atace Ungaria, succesul ofensivei fiind garantat de o nouă răscoală a românilor din Transilvania care ar fi repetat pe aceea condusă de Horia. Tânărul polonez, care va muri în Egipt ca aghiotant al lui Bonaparte, recomanda și o acțiune a tătarilor, în alianță cu Persia, împotriva Rusiei. De această idee
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului“, iar exemplele pentru a susține această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate acestea fiind prezentate de patriarh ca dovezi și documente istorice ale luptei pentru libertate și progres purtată de Biserica Ortodoxă 61. Noul model educativ dorit de Justinian era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
respins oferta. Atunci, Groza a prezentat regelui o listă care nu cuprindea și reprezentanți ai P.N.Ț. și P.N.L.132. • Personalitate contradictorie, doctorul Nicolae Lupu s-a manifestat aproape în permanență ca un radical. Prefect de Fălciu în 1907, în timpul răscoalelor țărănești, investit atunci în funcție de Partidul Național-Liberal, al cărui membru era, el a înțeles cauzele revoltei acestora. În 1924, datorită opiniilor sale de stânga, Lupu a fost curtat de conducerea Internaționalei Comuniste de la Moscova, care i-a sugerat să acționeze în vederea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și cercetări științifice. Filiala Iași a Academiei Române (S.C.S.)“, Iași, 1959, X, fascicula 1-2, p. 200-208. • O atenție mai mare s-a acordat lucrărilor dedicate mișcării revoluționare de la 1821 în Principatele Române. Lucrările și materialele din fondul lui I. Liprandi cu privire la răscoala din 1821 au fost descifrate și traduse de E. Chișcă, de la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R. De exemplu, manuscrisul intitulat Răscoala pandurilor sub conducerea lui Tudor Vladimirescu din anul 1821 și începutul acțiunii eteriștilor în principatele dunărene sub conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lucrărilor dedicate mișcării revoluționare de la 1821 în Principatele Române. Lucrările și materialele din fondul lui I. Liprandi cu privire la răscoala din 1821 au fost descifrate și traduse de E. Chișcă, de la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R. De exemplu, manuscrisul intitulat Răscoala pandurilor sub conducerea lui Tudor Vladimirescu din anul 1821 și începutul acțiunii eteriștilor în principatele dunărene sub conducerea prințului Alexandru Ipsilanti precum și sfârșitul lamentabil al acestor mișcări în același an (fond 673, dosar 234-235-236), împărțit în 17 caiete, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Române în anul 1821 (un studiu de 101 file, alcătuit din capitolele despre Eterie - extrase din lucrarea principală menționată mai sus, întregite cu date și fapte din viața lui Iordache Olimpiotul, și despre acțiunea eteriștilor în Principatele Române până la izbucnirea răscoalei din 1821); un grup de însemnări, de note, fiecare din câte 1-6 file, despre: Al. Ipsilanti, Lizagara, Mihail Șuțu, Gheorghe Cîrjalii, Gh. M. Cantacuzino, Const. Herescu - toate doar portrete scurte ale personajelor respective; Declarația l-a determinat pe I. Liprandi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
așa cum s-au întâmplat, merită într-adevăr atenția și un interes deosebit“7. Lucrarea lui I.P. Liprandi este calificată drept „prima lucrare mai vastă consacrată mișcării revoluționare de la 1821, care constituie o contribuție deosebit de valoroasă pentru înțelegerea problemelor centrale ale răscoalei“8. Dacă majoritatea studiilor lui I. Liprandi referitoare la istoria Basarabiei și a Principatelor Române s-au păstrat, pe lângă cele de la Sankt Petersburg 9, în arhive și biblioteci din Moscova 10 și Tașkent 11, soarta bibliotecii acestui autor rămâne încă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și munteni, „despre starea de spirit a populației“20 și, desigur, nu a putut să ignore evenimentele de la 1821. Sistematizarea informațiilor adunate pe parcursul anilor, verificarea lor la fața locului prin multiple mărturii, stabilirea poziției și a rolului fiecăruia dintre protagoniștii răscoalei pandurilor și a eteriștilor, precizarea adevăratelor relații dintre boieri, vârfurile bisericii și conducătorii acestei mișcări • toate acestea erau cerute în primul rând de funcția sa de șef al poliției speciale secrete 21. Confirmarea celor expuse stă în însemnările făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literaturii române. 1948-1960 (1965), Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România. 1867-1967. Cartea centenarului (1968) ș.a. Ca istoric, L. scrie cărți ce prezintă interes și pentru istoria literaturii, evidențiind înrâurirea transformărilor instituționale asupra istoriei ideilor și a mentalităților: N. Iorga și marea răscoală țărănească din 1907 (1984), Revoluția franceză, moment de răscruce în istoria umanității (1994). În aceeași calitate, colaborează la Bibliografia istorică a României. Secolul XIX (I, 1972, V, 1974) și la volumul Institutul de Istorie „N. Iorga” (1975). Publică studii, articole
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
1972, V, 1974) și la volumul Institutul de Istorie „N. Iorga” (1975). Publică studii, articole și eseuri, principiul fundamental ce stă la baza lor fiind respectul față de document. SCRIERI: Catalogul corespondenței lui Ion Ghica, București, 1962; N. Iorga și marea răscoală țărănească din 1907, București, 1984; Călătorie într-un cosmos interior, Iași, 1988; Revoluția franceză, moment de răscruce în istoria umanității, București, 1994. Ediții: Liviu Rebreanu, Opere alese, I-V, București, 1959-1961, Opere, I-III, introd. Al. Piru, București, 1968 (în
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
renunțat să discernem 5. Chiar și cei care prevăd căderea regimului o asociază cu un scenariu (nelipsit de o dimensiune metafizică) al morții expiatoare. Astfel concepe momentul I.D. Sârbu În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal atunci când disociază Între rezistența activă („răscoalele, grevele, demonstrațiile În piețe”), rezistența pasivă („teatrul indiferentist, detașarea de răspunderi, lăsarea puterii /ca desfășurarea unei prostii sociale/să se Înece În propriile erori, abuzuri, anomalii”) și rezistența reflexivă ca ultimă formă de opoziție, ar consta În meditație și rugăciune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Burelly și sora Alexandrinei Caragiale, soția marelui dramaturg. În 1895, conducea, împreună cu ilustrul său cumnat, restaurantul gării Buzău. Din 1904, îndeplinește la Casa Școalelor funcția de conferențiar și inspector al cercurilor culturale de la sate, până în aprilie 1907, când, în toiul răscoalelor tărănești, Spiru Haret îl înlocuiește cu Mihail Sadoveanu. Începe să publice versuri în 1894, în revista „Vatra”, și continuă să colaboreze, mai ales cu poezii, dar și cu schițe, editoriale sau eseuri scurte, în felurite publicații: „Vieața”, „Lumea nouă literară
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
prozei contemporane și interbelice. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, Varșovia, 1951, Wyspa Kwiatów [Nada Florilor], Varșovia, 1955, Zaginiony [Baltagul], Varșovia, 1960; Vladimir Colin, Mladen, syn miedxwiedzia [Mladen, fiul ursului], Varșovia, 1957; Cezar Petrescu, Mrok [Întunecare], Varșovia, 1957; Liviu Rebreanu, Bunt [Răscoala], Varșovia, 1959; Camil Petrescu, Ostatnia noc miloșci, pierwsza noc wojny [Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război], Varșovia, 1963; Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești], Varșovia, 1971 (în colaborare); Marin Preda, Intruz [Intrusul], Varșovia, 1972 (în
FLORANS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287025_a_288354]
-
al lui Alexandru D. Macedonski, general și ministru de război în timpul lui Al. I. Cuza (acesta se declara descendent al casei Biberstein-Rogala, familie princiară polonă domnitoare în Lituania, dar tatăl său, Dimitrie, sârb din Macedonia, venise în țară după înfrângerea răscoalei împotriva turcilor, condusă de Gheorghi Petrovici, supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), aruncă familia, care până atunci dusese o existență seniorială, în dificultate și lasă să se instaleze
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și sângeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărârilor de la Calcedon pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia când a izbucnit la Constantinopol în 532 răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat la care au participat cinci episcopi calcedonieni (conduși de Hypatios din Efes; aici, p. ???) și șase severieni (532-533), el a promulgat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al doilea Anastasios. Așadar, Roman trebuie plasat în prima jumătate a secolului al șaselea; apoi, Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pârjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Justinian, cum sunt unele cutremure devastatoare, pârjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Justinian și Teodora; ostilitatea pe care o arată poetul „Elinilor” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Justinian contra ultimelor școli de filosofi păgâni, încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]