163,370 matches
-
la un moment dat o zi specială, pointilistă, (Sisley?). Peisagistica nu depinde de meteorologie. Ea depinde de arta rememorată. Dacă cineva ar veni și m-ar întreba într-o zi ce am eu cu Franța, de ce o iubesc, i-aș răspunde pe loc... fiindcă în ea se trăiește de două ori; ori dublu. *** Dody, vechiul, încă tânărul meu prieten efervescent, trăind și lucrând în Canada, vine periodic la Paris, unde ne-am și întâlnit ultima oară. Este un om pozitiv, un
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
puținele vedete TV pe care le-am avut de-a lungul timpului). În afară de acest profesionalism, el se remarcă printr-un sentiment al răspunderii, nemaiîntâlnit până în prezent la alți ziariști, nici măcar la strident-justițiarul Cristian Tudor Popescu. Robert Turcescu încearcă mereu să răspundă, cu o ardoare abia stăpânită, unor întrebări pe care nu le adresează interlocutorilor, dar care îl preocupă dramatic: Cum sunt cei care ne conduc? Ce se ascunde dincolo de morga lor de oameni importanți? Sunt ei în stare să redreseze situația
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
toți. Un deceniu și jumătate n-am putut propune alții mai buni. Nu i-am putut bloca în nici un fel pe neaveniți. Nu am creat un sistem care să apere țara de impostori. Nu am creat nici un mecanism care să răspundă nevoilor celor mulți.” Tristă și lucidă concluzie! Tot Evenimentul zilei ne anunță că anul trecut Bulgaria a avut de trei ori mai mulți turiști decît România. Potrivit BULINEI ROȘII succesul bulgarilor s-ar datora faptului că ei nu au un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
opoziție cu antevorbitorul, alege o cale mult mai comodă și avantajoasă, aceea a argumentelor de ordin afectiv, în favoarea femeilor. Îl laudă cu artă pe Cato senator cu autoritate, discursul lung și bine argumentat al acestuia, la care el nu va răspunde decât în câteva cuvinte. Mai apoi respinge ca nedreaptă mustrarea severă a matroanelor, ele care, în repetate rânduri, au făcut sacrificii pentru cetate, salvând-o. Își înfrânge adversarul cu propriile argumente, scoase dintr-o carte mai veche a acestuia. Încât
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care asaltau casele tribunilor, atrăgându-i de partea lor. Și... legea Oppia a fost abrogată. De la cine să învățăm, citindu-l pe Titus Livius? De la retori sau de la femei? Un înțelept ar răspunde: și - și! Dar cea mai mare dilemă e alta. Cine e astăzi tribunul plebei și ce vrea plebea?
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
mâine. Reflecțiile asupra psihologiei bucureștenilor, dar și asupra planului orașului și asupra alinierii străziilor (p.19 sq.) fac, de asemenea, savoarea cititorului. În ceea ce privește viziunea istorică, să cităm opinia autoarei despre chestiunea, uneori controversată, a existenței și evoluției burgheziei românești: “A răspunde că România este lipsită de burghezie în acești ani 20 este un mod de a refuza să accepți caracterul cosmopolit al acestui grup social, precum și caracterul cosmopolit al capitalei” (p.168). Produsele culturale ale burgheziei, arhitectura modernă a lui Horia
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
pe strada Krochmalna. Feitelzohn își lăsă jos furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară - o cheamă Șoșa -, de dragul căreia s-a lepădat de toate principiile și convingerile sale. - Își râde de mine, am spus. O cunosc pe
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
a deșertului. Urmează trei variante de traducere a baladei lui Villon din care nu mă pot abține să nu redau măcar variantele de Închinări: „Răspunsul, Prințe, ia-l de unde / Nu e, căci, la nemângâieri, / Doar vorba-mi are a-ți răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde-i neaua iernii, azi?” sau „Răspunsul, Prințe,-i o perena / Și-amară întrebare-n van
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
ți-o pun. Știu că unul dintre domeniile tale predilecte de investigație este subcultura. Și mă întreb dacă nu crezi că acest domeniu a cam fost supraevaluat în ultima vreme. - E o întrebare complexă, la care nu cred că pot răspunde în două fraze. Pentru că mă tem că termenul subcultură încă n-a fost definit destul de clar. Așa încît mă văd nevoit să schițez o istorie a noțiunii. La origine, conceptul de subcultură a apărut în sociologie; a fost propus de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
singur exemplu: Anumite subculturi sînt considerate ca atare de marele public. Dacă te duci la Frankfurt și să spunem că ești homosexual și vrei să afli care e infrastructura homosexualității, poți întreba pe oricine „Unde găsesc subcultura?” și o să-ți răspundă: „A doua stradă la stînga”. Evident, în acest caz, cuvîntul „subcultură” nu e un termen științific, dar a devenit demult popular în sfera amintită. Pe de altă parte, atunci cînd vorbim despre subcultură, e foarte ușor să apucăm pe o
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
romanului. Prefața, semnată de Liviu Franga, intervine cu o anvergură poetică în ambianța de date, de obsedante lumini de care au nevoie oamenii, locurile, timpul în schimbare și peisajele, deopotrivă simple și inepuizabil aceleași, pentru a fi înțelese. Tot el răspunde întrebării: cine este autorul, după atâția ani de când acesta s-a tot îndepărtat din sfera atenției lumii literare. Alexandru Lascarov-Moldoveanu, autor de romane, de proze scurte, de mărturii cu tentă autobiografică, traducător, printre altele, al dramei religioase Femeia adulteră, scrisă
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
confecționate parcă din piele de ghete și înfundate în niște orbite pungite, unde ar fi trebuit să se găsească pupilele. Fără să rostească măcar un cuvînt de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos ochii? Orbul i-a răspuns cu un zîmbet prietenos: - Nimeni. N-am avut niciodată ochi. Inman a rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
niciodată nu s-a bucurat de partea mai bună a vieții. - Poate că dacă mi-ar fi fost dat să arunc o privire asupra lumii și după aceea mi s-ar fi luat vederea ar fi fost și mai rău, răspunse orbul. - Poate că da. Deși, ce n-ai da acum să-ți recapeți ochii măcar pentru zece minute? Pariez c-ai da o avere. Orbul a rumegat întrebarea. Și-a plimbat vîrful limbii pe la colțurile buzelor. Apoi a rostit: - N-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Orbul a rumegat întrebarea. Și-a plimbat vîrful limbii pe la colțurile buzelor. Apoi a rostit: - N-aș da nici un cent indian. Mă tem că dacă aș vedea m-aș umple de ură. - Așa s-a întîmplat și cu mine, a răspuns Inman. Există o sumedenie de lucruri pe care aș fi preferat să nu le văd. - Haide, povestește-mi și mie de un caz în care ai fi preferat să fii orb. De unde să încep? s-a întrebat Inman. Malvern Hill
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
cîntecul rechinilor care vestesc/ încă un naufragiu sub pavilion românesc” (Poem optimist). Pamfletarul se dezlănțuie cu o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot să-și apese piciorul gros/ pe tîmpla celui gata să-și dea suflarea?/ poeme pentru preotul care scheaună/ lîngă biserica dărîmată de el însuși/ sau poeme dedicate canibalului
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
de întețește. Hemingway se apără: ... Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă?... Și dacă sunt neapărat necesare, de ce să nu le utilizezi?... Vajnică, violentă cum este, madame Stein răspunde categorică: ... Dar nici nu poate fi vorba de așa ceva. Dumneata nu trebuie să scrii nimic care să fie inaccrochable. N-ai voie, asta nu duce la nimic. E o eroare și e în același timp o prostie. Nimeni nu-l
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Prin urmare, Madame alcătui liste. Și se plînse că soțul ei nu-și privea îndatoririle cu seriozitatea cuvenită. - Te tot fîțîi prin casă, îi zise ea, cînd oricine își dă seama că sînt o groază de lucruri de făcut. - Știu, răspunde Pépin pe tonul care îi dădea de înțeles soției că nici măcar nu fusese atent la ce-i spusese. - Stai frumușel pe scaun și citești. - Știu, draga mea. - Ce-i atît de important în cărțile astea, de-ți arde de citit
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
și de cuantumiști, în timp ce natura însăși a cărții a împins sute de psihanaliști să se ciondănească între ei în încercarea de a sonda subconștientul autoarei. Avea o masă rezervată permanent la Café des Trois Puces, unde își făcea veacul și răspundea liber la întrebări din religie, filozofie, politică și estetică. La aceeași masă a început lucrul la al doilea roman, care, deși nu a mai fost terminat niciodată, ar fi urmat să se cheme Le Printemps des Morts. Simpatizanții ei au
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pentru cele patru avioane Airbus ca și contractate. Nu știu dacă dorința României de a-și reînnoi flota e legată de venirea la conducerea Tarom a cumnatei lui Adrian Năstase. Nici n-are rost să întreb, pentru că mi se va răspunde previzibil: „Vai, dar cine se poate gândi la așa ceva?!” Uite că unii pot. Dar parcă ar mai conta. Partea tragi-comică este că noul târg al lui Iliescu (așa suntem noi, hoți: furăm de la noi și dăm la alții!) are loc
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
Delicatețea criticului mă încântă. Mă plâng lui că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese indiferent, cu o ironie greu stăpânita că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Va să zică, nici mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
Cornelia Ștefănescu Cronica de față este determinată de apariția romanului Frământări, al 18-lea volum din ansamblul ineditelor Agârbiceanu, care debutează cu volumul 13. Noua angajare editorială răspunde, peste ani, dorinței scriitorului de a-și fi văzut publicată opera, în întregime. În 1962, când a înțeles că dorința îi rămâne numai la stadiul dezideratului, Ion Agârbiceanu solicită Editurii pentru Literatură restituirea manuscriselor, gest mărturisit poetului Ion Brad, în
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Au fost angajați în România un editor și trei traducătoare, plus o româno-americană pentru un capitol, iar mie mi-a revenit o parte din suma asupra căreia convenisem. Brusc, în vara lui 1997 - pur și simplu a încetat să-mi răspundă la scrisori. Același lucru s-a întîmplat și cu traducătoarele din România, după cum am aflat de curînd. În final, doi ani mai tîrziu, Gabriel și Virginia Stănescu, perechea care a încercat s-o traducă într-un mod original, m-a
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
televiziune. Îmi imaginez o întreagă serie de povestiri fantastice bazate pe nuvelele lui Eliade. O astfel de serie ar avea priză la telespectatorii români? Cine are talentul și calitățile practice de a lansa un astfel de proiect?” 8) Vă voi răspunde că există deja cîțiva regizori care au montat cu succes parte din nuvelele sale fantastice (în special cele din volumul În curte la Dionis): Dan Pița, filmul de lung-metraj Eu sînt Adam!... după nuvelele Uniforme de general, Pe strada Mîntuleasa
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
adevărat, însă, din păcate, nu ține și de foame. În privința difuzării, ne aflăm de-a dreptul în haos. Cititorul profesionist de la București nu află decât întâmplător ce a mai apărut la Iași, la Cluj sau Târgoviște. Și vice-versa. Îmi veți răspunde că se publică și chiar se recenzează prin reviste noutățile editoriale, unele prezentate și la televiziune. Dar cititorul potențial vrea cartea, vrea s-o găsească în librărie, măcar s-o răsfoiască. Așa ceva nu se mai întâmplă de multă vreme. Difuzarea
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
de binefacerile reeducării sau respirau (dacă mai puteau) aerul tare de la Sighet. Stiau mandarinii regimului de ororile sistemului concentraționar? Auzise Nina Cassian de Adriana Georgescu sau de Elisabeta Rizea? Întrebări la care, spre cinstea ei, Nina Cassian are curajul să răspundă cinstit, din proprie inițiativă, chiar și cu o întîrziere de cîteva decenii: „M-am gîndit adesea, parcurgînd jurnalul meu din «obsedantul deceniu», că e inadmisibil să nu pomenesc decît în trecere despre dramele din afara gintei noastre (deși am avut și
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]