988 matches
-
tâlharule, ascunzi mâncarea și te ghiftuiești singur, pe ascuns, în timp ce noi, poporul, suferim de lipsuri?! Iar furtunul, trecând prin dreptul meu, l-am prins și am tras de el până când Pamfil Duran l-a scăpat din mână Și m-am răstit la el, hotărându-i să nu-și facă singur judecată, ca păgânul și ca sălbatecul Și i-am zis: acum, pe Sfânta Dreptate, se cuvine să chemăm la răspundere pe Badea Enea, că avem semn, că prea se iubește numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan cu pantoful maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De adevăratelea, Vladimir adora dintotdeauna experimentele sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la noi și cucoana aia bătrână, Sturzeasca de la Dolhasca! În loc să mai boscorodească vreo vorbă, se îndreptă din șale, căutând chelnerul din priviri. Ospătar, strigă răsunător cerșetorul. Te rog, un Scotch whisky Aberlour și o bere Trappiste Chimey! Poruncise cu stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
degetul burta enormă care-l făcea să evoce o morsă tolănită pe o banchiză de gheață, lăfăindu-se lenevos, cu mustața năclăită de vin basarabean roșu și vârtos. Hohoti îndelung, bătând aprig din picioare și când îi reveni sufletul se răsti, ca și cum îi vorbea doamnei Bleotu: Răspunde, fă, îi zisei eu, muierii. Tu răspunzi, ai? Cu o agerime surprinzătoare pentru conformația-i de morsă, sări în picioare, spre a porni glonț în sala de chef, dând deșteptarea generală prin lovituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul În stânga, celălalt În dreapta scaunului, Îmi ia apoi lumânările din mână și le Înfige În ulcioare. Satanism curat, mă gândesc eu. De ce mi-a fost frică n-am scăpat. Râd. Pârvu râde și el. - Nu râde, n-am lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și văd că locul din care ar trebui să atârne lustra e acoperit cu o gâlmă de gips. - Hai, ia camera, pune-o aici. Andreea crăcănează un trepied
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
coroana ei și pe augustul purtător. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof și generalul Ioan Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînmănușat. Nu mai vorbim de altele și mai rele, dar destul că, în momentul în care Gorciacof se răstește, cazacul pradă în Vlașca. Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate când ajung în rândurile din urmă. Deși nu s-a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și se uita la noi . Un cerșetor care da târcoale pe-aici, îl mai văzusem și în alte dăți. De când se oprise lângă noi și nu-l simțisem? Și de ce tăcea? Nu cumva ascultase ceea ce vorbisem? "Ce vrei, bă?" se răsti Ion , la el. Piticul lăsă să-i iasă din gât un fel de zumzet, era, adică, mut, nu putea articula cuvinte, nu era însă și surd, fiindcă răspunsese prompt la întrebare și întinsese insistent chibritul înainte. "Nu-ți dau nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
energic cu degetul: "Să știi că nu sânt supărat! Așa m-a făcut mama, cam pricăjit." Cu un humor care mă surprinse. Și îmi șopti la ureche. "Și să știi că oamenii mici au... mari." Izbucni în râs. Tamara se răsti la ei: "Hai, odată!" El însă nu se grăbi, o înjură de mamă, iar ea, în ciuda efortului de a nu arăta ce simte, rămase o clipa trăsnită și masca i se strica. "Bine, zise, atunci eu am plecat.'' El, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că n-a spus în autobiografie câtă avere a avut tat-său?" "Și?" " Și l-au dat afară, a intrat într-o uzină de strungărie. Acolo, dom' profesor, ca să vedeți că se află, lumea află! Cine e, mă, ăsta? se răsti Vintilă imitând flegma unui muncitor intrigat și disprețuitor. Cîrnați! Cutare! Da? Păi ia să-l aranjăm! Și și-a primit pedeapsa pe care o merita pentru felul cum s-a purtat cu tat-său, i-a băgat cineva un stecher
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
boala ta e înaintată." "Ba o să se vindece, la început era și mai bronzat ca acum și nici nu putea să umble", "zise vopsitul. "Și dacă scapă ce viață e aia, să-ți facă câte trei injecții pe zi? se răsti cancerosul. O să moară în somn, o să vedeți." Ăsta ce i-o fi făcut? mă întrebai. "Dumneata, zise vopsitul cu obidă, fiindcă situația în care te afli e destul de gravă, ai vrea să murim noi toți și singur să te faci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ai uitat!" exclamă ea mirată, văzîndu-l că tace. "Ce să uit? își ridică el privirea din ziar. Mama surâse. Să-i spună sau să nu-i spună? Era pradă ușoară, numai gura era de el. "Ce să uit, fă?" se răsti el, dar nu prea sigur de sine, mai degrabă ar fi dorit să nu i se amintească. Totuși curiozitatea era mai mare și mama, cu un glas ca de mare comedie, i-o satisfăcu. "Tu ai rămas certat cu băiatu-ăsta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
autonomă, dar fără imagine fiindcă ordinatorul central nu mai funcționa. După o verificare rapidă, constată că nu mai mergea nimic: uși automate, ecrane, camere, și toate celelalte. ― Au întrerupt curentul, făcu Ripley, neclintită în beznă. ― Ce vrei să spui? se răsti Hudson care mergea de colo-colo. Cum să facă una ca asta? Nu sunt nici măcar animale?! Ea își recuperă vibratorul și trase siguranța. ― Cine știe ce sunt cu adevărat? Nu știu prea multe despre ființele astea ca să am vreo certitudine. Se poate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mare scriitor român în viață.“ „Cred că știu despre cine-i vorba...“, a exclamat Maria, „Are vânzări de zeci de mii de exemplare... Îl iubesc toate femeile!“ „Mă doare-n cot cine-i mai tare și cât vinde!“, m-am răstit la amândoi, „Nu sunt agent de PR! Își bate un străin joc de viața mea și vouă vă arde de clasamente? Ați luat-o razna?“ Ridicam tonul, nu mai știam ce spun. „După alții, n-ar fi decât un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce ne poate ajuta scriitorul ăsta ascuns? Și, mai ales, cum punem mâna pe el?“ „Simplu. Aici intră-n scenă avocațelul nostru.“ „Adică eu.“, s-a recunoscut tânărul Lupu. „Nu, tanti-Aglaia! Mai vezi vreun alt avocat printre noi?“, s-a răstit Mihnea. „Concret, ce-l punem să facă?“, m-am interesat, sorbind din nou din cafea. Împrăștia un gust plăcut, dens, de-amintiri răscolite. „A venit cu invitația la el?“, m-a întrebat Mihnea, ca și cum n-ar fi vorbit cu Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și întorcând Opelul pe drumul spre București, nimeni n-ar fi condamnat-o. „Am deconectat sistemele. Putem intra.“, m-a anunțat Mihnea în grabă. „Cum ai reușit?“, m-am interesat. „Laptop-ul e-n mașină.“ „Nu fi naiv...“, s-a răstit Mihnea. „Doar nu credeai că mă car cu două kile de-aparatură electronică prin ploaie? Te cocoșezi ca prostu’ și-atrage și-atenția. Am modificat un iPod, i-am pus un procesor Ferrari Turion de 1,8 MHz și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i să-l ierte! Parcă-s puțini de-al de voi? Râdeți că m-am făcut de rușine cu voi? Așa-i, m-am făcut de rușine, nu mai e nimic de făcut!... Iar tu nu mai rânji, mâzgăliciule (se răsti ea subit la Ippolit)! Abia de mai poate răsufla, dar pe alții îi corupe. Și pe băiatul ăsta mi l-ai corupt (arătă iar spre Kolea); numai de tine aiurează, îi bagi ateismul în cap, nu crezi în Dumnezeu, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De fapt, dumneavoastră trebuia să vă ocupați de el”. Nuanța verzuie de pe chipul vicepreședintelui era destul de interesantă. Cînd ne-am întors la agenție, s-a dezlănțuit iadul. Vicepreședintele a năvălit în biroul meu și s-a lansat într-un discurs răstit despre importanța lucrului în echipă și despre felul în care îl abandonasem. înainte să apuc să răspund, directorul agenției a venit și el în birou și a întrebat ce se întîmplase. I-am răspuns, iar el s-a întors către
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
decât consistentă! delete-ul e folosit de tine cu mine nu numai în scris. mă delete dintr-o întâlnire, ducându-te la alte întâlniri, e drept, importante, de serviciu... delete posibile întâlniri... și delete un ținut de mână cu o vorbă răstită pe motiv că e o problemă de dispoziție, de stare... până la urmă avem o relație enter-delete...uite aici un enter: am înțeles starea ta de oboseală, și aia de agresiune pe post de apărare... însă nu m-am prins ce
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să aibă cu ce să se învelească pe unde va poposi. Copilul se duse repede cu bunicul lui, dar când se întoarse din grajd avea în mâini numai o jumătate de pătură. De ce nu i-ai dat-o întreagă? se răsti el la copil. Dar copilul apropiindu-se mai mult de tatăl său îl măsură din cap până-n picioare și-i zise grav: Am păstrat jumătate din pătură, pentru ca să ți-o dau mai târziu dumitale când ajuns și tu la vârsta
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Citiți Povestiri istorice, de Dumitru Almaș. Se dă textul: Iarna era în puterea ei. Peste tot numai zăpadă și într-o bună zi, mic, alb și plăpând, Ghiocelul și-a sunat clopoțelul. - Cine îndrăznește să mi se împotrivească? s-a răstit Baba-Iarna, scuturându-și cojoacele de nea și țurțurii de gheață. S-a uitat împrejur și a văzut ghiocelul. Tu erai? Dacă vreau, te îngheț la noapte! - Nu vă mâniați, Babă-Iarnă și Moș-Omăt, a răspuns Ghiocelul. Soarele mi-a trimis veste
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
nu le suportă nimeni. Nici o problemă - măcar o zi pe an să fim nesuferiți, doar e ziua noastră. Așadar, am găsit soluția: ca să scăpăm de mulțianuri nedorite, ne purtăm urât, suntem cu fundul în sus, închidem telefonul în nas, ne răstim - și-atunci, poate o să fim lăsați în pace. De aceea nici nu scriu aici când e ziua mea de naștere: ca să nu fiu nevoită să devin antipatică tocmai cu cititorii Ențiclopediei. Ceilalți cititori (de orice altceva) să știe că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
lumea poate trăi cu ele fără a le scoate în față, neînvederându-le; cum să mai spun, deja neaprinzându-le? În eseul evocat mai înainte (care este, se înțelege, conștiința de sine a romanelor sale), Mihail Diaconescu remarcă, poate cam răstit pentru mintea slobodă și lenevoasă: "Așadar, cine este împotriva diverselor naționalisme europene este, de fapt, antieuropenist. Eludarea, evitarea aporiei sugerează aci Theodor Codreanu este cu putință numai rediscutând conceptele (și realitățile acelea atotcuceritoare) în perspectiva transmodernității depășire a abia răposatului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aici județul Harghita, oprire în Lunca de Jos, imobile mari ale centrului de comună, trei furnici de cosași pe costișe, halta Tarcău cosașii la tren, urcăm și coasele, le-ați răsucit riscant în ușa vagonului, întîi băbuța, la care ne răstim, valuri de fîneață, trifoi, încape iepurele cu tot cu urechi! cartofii înfloriți, vînătorii de munte, cazărmi compacte cu facilități de vilă, sala boltită artistic, vagon, doi voinici la încărcat cherestea, km 122, Păltiniș trenul înclină, deși are să atace interfluviul de Olt, curbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în ajun de Rosh Hashana 6, rezervele mele de răbdare se epuizaseră de tot. M-am dus direct la ea în birou, dar nici nu apucasem bine să deschid gura, când aceasta, privindu-mă cu un dispreț otrăvit, s-a răstit la mine pe un ton ridicat, zicând: "La Așgabat nu sunt nici biserici, nici moschei și nici sinagogi! Ați înțeles?". "Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]