2,464 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > PICTEAZĂ ! Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului pictează ! Ia paleta și pune culoare pe albul zăpezilor venite din munți, și apoi, pecetluiește cu-a ta răsuflare brazii tăcuți, și de viață cărunți, Uite-acum ia albastrul și pune-le cer cu lumină-n priviri, dar, mai presus, mai presus de toate, pune, iubito, roșul aprins de iubiri. peste-ntinderile-atât de curate. Apoi, pictează-mi și sufletul
PICTEAZĂ ! de LEONID IACOB în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358892_a_360221]
-
bule de vis limpezite în albastrul cerului se unduiesc în aerul îmbibat de-o dragoste vie. Mă pătrund cu patimă ploile senine de mai trezind în mine dorințe mustind de așteptare. Vântul hoinar a adunat tristeți de mult uitate cu răsuflarea-i proaspătă mă cheamă în zori să-i ascult cântecul atins, de lumină ploilor de mai. Înmuguresc subit în mine visuri coapte în lumina Raiului mă simt suava, primăvara înveșmântată-n fluturi rebeli ademenita într-un plai de violete, pictat
PLOI DE MAI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358906_a_360235]
-
pericol deosebit, fu pe punctul de a se îneca din cauza oboselii și a epuizării fizice, însă chiar atunci, ca din senin, tutorele apăru și sări după ea în apă și îi salvă viața. Ținând-o în brațe, bărbatul îi simți răsuflarea caldă, îi plăcu culoarea pielii, ca și părul negru, ca de abanos, acum lucitor sub picăturile de apă și mai ales căldura pe care o degaja corpul său. Din ce în ce mai atras, tutorele fu pus în încurcătură, căci nu știa ce drum
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
pe Ulise În drumul spre Itaca. De nemărginirea-i albastră Sunt îndrăgostit Și-i cânt în fiecare zi: O, Mare, Mare acoperită de văluri, Precum o fecioară Pudică și sălbatică, Coapsele tale, din spumă clădite, Ispitesc Cerul De tine-ndrăgostit. Răsuflarea ta E adierea zefirului Pletele-ți verzi și mătăsoase Tremură-n vânt, pe țărmuri, Buzele tale sunt petale, Petale de iasomie. Te iubesc, fecioară, Pudică și sălbatică, Năzuroasă fecioară! Sunt un poet îndrăgostit, Te-au cântat și te vor cânta
MARINARUL ŞI MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359350_a_360679]
-
de vrejuri ale emoției, pentru ca apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic alta. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii. Și, desi niciuna nu e oropsită printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
de vrejuri ale emoției, pentru că apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii. Și, desi niciuna nu e oropsita printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
de vrejuri ale emoției, pentru că apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii.Și, desi niciuna nu e oropsita printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
Submarine”, „Ob-La-Di-Ob-La-Da”, „Please, Mr. Postman”, „Love Me Do”, „Yesterday”, „Michelle ma belle”, „Let It Be”, „I Saw Her Standing There” ori „Strawberry Fields” ne electrizau pe noi, spectatorii, când le auzeam. Nimeni nu se mișca, toți ascultam și priveam cu răsuflarea tăiată, într-o liniște perfectă, cu un adânc sentiment de venerație. Spectacolul nu a avut pauză. De altfel, nu cred că se mai gândea cineva la pauză în acele momente. Am fi rămas acolo, în sala aceea de teatru neîncăpătoare
„POEZIA MUZICII TINERE”, UN MOMENT DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1982 de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359498_a_360827]
-
femeia este un fluier răsunând când vesel, când tânguit ea-și cântă așteptările își plânge neiubirile uneori se revarsă în note tumultuoase care îmbrățișează. femeia este un fluier uneori ea rămâne neatinsă de gura bărbatului degetele lui nu o mângâie răsuflarea lui îi este străină o astfel de femeie se usucă și moare. Referință Bibliografică: femeia este un fluier / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
FEMEIA ESTE UN FLUIER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359561_a_360890]
-
pentru a-mi capta întreaga atenție, cum niciunul dintre concurenți nu o mai făcuse. Mi-am spus atunci că omul acesta o sa ajunga departe, cel puțin în concurs. L-am urmărit până în finala unde pur și simplu mi-a tăiat răsuflarea. Șapte minute de show, pline de energie pozitivă, de talent, de viață, si un minut în care am uitat pur și simplu să respir. Un minut în care, mânuind două păpuși, Eduard a cântat simultan pe trei voci. Ceva ce
VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360370_a_361699]
-
mușcă șarpele, vipera te împresoară ca hidra, cu multiple brațe, îți pătrunde în trup, pe nesimțite, dulce otravă! tu nu mai ești tu, ești orgă, flaut, harfă, ce abia atinse, stau aproape de gura înfometată de cântec, de vorba șoptită, de răsuflarea care ninge flori de măr. dangăte în clopote de aur înzeiesc ochiul, fluvii ascunse primesc freamătul plopilor slobozind unda înstelată care în biserica trupului devine dans argonautic- De ce atâta suferință Totuși...?! Referință Bibliografică: Înzeire / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNZEIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360559_a_361888]
-
însoțită o așa frumusețe?” zice și mă face să roșesc, ca o adolescentă. Au cătanele astea niște replici...de cucerire...care merg drept la țintă. Bâlbâi ceva că am divorțat și de aceea sunt ...singură...la care el, îmi taie răsuflarea, pe loc: „Dacă mai ai răbdare, și eu o să fiu liber, în câteva luni!”. Mustăcește, îmi trage cu ochiul și mi-o indică cu privirea pe soția lui...o femeie care fusese cândva frumoasă și care acum avea paloarea foilor
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
pentru a-mi capta întreaga atenție, cum niciunul dintre concurenți nu o mai făcuse. Mi-am spus atunci că omul acesta o sa ajunga departe, cel puțin în concurs. L-am urmărit până în finala unde pur și simplu mi-a tăiat răsuflarea. Șapte minute de show, pline de energie pozitivă, de talent, de viață, si un minut în care am uitat pur și simplu să respir. Un minut în care, mânuind două păpuși, Eduard a cântat simultan pe trei voci. Ceva ce
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
pentru a-mi capta întreaga atenție, cum niciunul dintre concurenți nu o mai făcuse. Mi-am spus atunci că omul acesta o sa ajunga departe, cel puțin în concurs. L-am urmărit până în finala unde pur și simplu mi-a tăiat răsuflarea. Șapte minute de show, pline de energie pozitivă, de talent, de viață, si un minut în care am uitat pur și simplu să respir. Un minut în care, mânuind două păpuși, Eduard a cântat simultan pe trei voci. Ceva ce
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
hora nebună mă puse pe ață, Să țopăi pe muzica lor! Și lor nu le pasă că-s om nu paiață Și lor nu le pasă că... mor!!! Și pierd sensul vieții în ritmul grotesc Și-n goană, îmi pierd răsuflarea Și-mi caut scăparea, dar nu o găsesc Și-mi strig tot mai slab disperarea!!! Căci hora dementă m-a amețit, Mi-a luat toată 'ncrederea-n viață Și-mi caut poteca cu gândul pierit, Dar nordu-mi dispare în ceață... Și
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
plină de praf și pipăind cu mâna ,zări o cutie neagră lângă ea.O lua și punand-o pe pat lângă ,văzu inițialele familiei ei,sculptate pe capacul de lemn.O șterse de praf și deschizand-o ușor,tinandu-si răsuflarea că pentru un moment solemn,văzu înăuntru,înfășurata într-un așternut de matase roșie...o cheie.Privind-o mai bine,cheia era masivă,din cupru,frumos sculptata.Karon nu știa ce să facă cu ea sau ce deschide așa că hotărî
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
piratul negru, nu crezuse în ele. Nici nu fusese convinsă că există, nimic nu era sigur. Degetele lui lungi îi mângâiau linia dulce a gambei învăluită în mătase subțire. Buzele moi atingeau glezna... urcau îndrăznețe. O atrase la pieptul lui, răsuflarea femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
zi. Dimineața, cum scoți nasul la aer, te întâmpină o aromă puternică de sălcii și un ciripit viu de păsărele, parcă bucuroase că nu mai sunt singure. Facem câțiva pași până pe malul canalului interior. Asistăm la scene care ne taie răsuflarea, anunțându-ne ca am ajuns într-o altă lume. Dincolo de canal, pe un lac la câțiva metri distanță, câteva zeci de lebede plutesc maiestuos, ca niște regine, indiferente la privirile avide ale supușilor. Pe malul opus al canalului, două găinușe
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot fi toți săracii când doar ei văd averile din ceruri?! tot m-a trezit migala de maeștri care-au visat văpaie de petale: măiastra boare-a mirilor tereștri sunt răsuflări de îngeri - cer la poale! da - m-a trezit Hristos în Sărbătoare: a înviat - din răni - în cununie! tot ce-i rănit - făcutu-s-a-n El floare iar în treziții oameni - nebunie! ...de câtă nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
Din iia florilor Inima lui Hristos e țesută de mânuțe de prunci... Lumina... Floare de taină. În candela ei, arde copilăria noastră. Mireasma florii e o chemare. Sau o amintire dintru-nceput? Atât de aproape îmi sunt Florile... Le simt răsuflarea. În Tainele lor mă descopăr pe mine. Gândurile albe mi se aprind din polenul lor... Lumina florilor mă filtrează, ca pe o Cămășe de mire, pe care se aruncă sorții lui Christ. Să fie o binecuvântare de crin? MILA FLORILOR
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se reîntoarcă și să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
Macarie - Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare... Părintele Cleopa - Dacă suntem stăpâniți de dragoste e semn că Dumnezeu este în noi. Părintele Dumitru Stăniloae - Viața nu se măsoară în numărul de respirații pe care le aveți, ci în momente care îți taie răsuflarea. - Cine se îmbogățește de cele ale lumii, sărăcește intru cele ale lui Dumnezeu. - Copiii nenăscuți îi strică pe cei născuți. Arsenie Boca - Diavolul nu cunoaște gândurile omului, de aceea este bine că omul să nu vorbească despre ce are de
CITATE MEMORABILE (80) de ION UNTARU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359824_a_361153]
-
mă îndoiesc de tine,insă îmi era teama.Acum însă,nu îmi mai este. Îi lua mâna ușor,intr-a ei și îl saruta.Baiatul o îmbrățișa apoi,ca după o despărțire grea.Inimile celor doi băteau la unison și răsuflarea era vibranta.Despartindu-se cu un alt sărut fierbine,buzele lui Karon încă mai păstrau gustul iubirii... -Îți mulțumesc,Karon,că ai dat un sens vieții mele.Iti promit că lângă mine vei simții siguranță și iubire. Poate că nu
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și totuși... cel nevăzut
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]