1,717 matches
-
porcării nesănătoase și condimentate și, totodată, să-și păstreze și silueta din tinerețe. Pentru sexul frumos nu-i așa de grav, desigur. Noi, în schimb, ținem o perpetuă dietă. Compasiunea mea pentru Davey are și un procent consistent de bucurie răutăcioasă. De cincisprezece ani de când suntem prieteni, l-am văzut mâncând orice fără să se îngrașe, nici măcar cu cinci sute de grame, și l-am urât pentru asta. Acum, în sfârșit, plătește pentru plăcerile sale și mă simt în avantaj. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asupra altora, admite Davey, dar asta nu are nimic de-a face cu ceea ce faci tu. Uită-te și tu, arată spre fotografie. Dacă aș avea și eu una cu Jenna deasupra patului, ce-ai zice? Îmi vine să fiu răutăcioasă și să-i spun că, în comparație cu Patrick, Jenna nu arată nici pe departe atât de bine în costum de baie, dar mă mulțumesc să susțin: — Aș zice că suferi și mai ai nevoie de timp să-ți revii. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
împărțirii aceluiași birou cu fratele meu. Apoi, colac peste pupăză, mai trebuie să apară și Shelby, care se așteaptă întotdeauna s-o complimentez în mod exagerat. Nicotina mă face mai puternic. — Ar trebui s-o inviți la cină, îi sugerez răutăcios, poate comandă ea porția dublă de cartofi. Chiar așa? zice îngrozit. Ce vorbești? Adunătura aia de oase? Oricum, am cam terminat-o cu femeile, adaugă el devenind din nou posac. Un cârd de gâște, bune de nimic! Nu spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
colț întunecat, de unde le voi da la iveală mai târziu, când voi rămâne singură. N-avem voie să-i judecăm pe ceilalți. Trebuie să ne simțim liberi să vorbim fără să ne fie teamă că vom deveni subiect de comentarii răutăcioase. Îl susțin pe Finn, deși, de fapt, sunt de acord cu Charlotte, însă trebuie să-i iau apărarea lui Daisy, pentru că este prietena mea. — Mă îndoiesc că o aventură de o noapte se compară cu opt ani de..., începe iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din spatele meu. — Corect. Prea fără perdea. N-o să-și găsească niciodată un soț dacă va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că ceva mai grav de atâta nu pot spune fetițele astea despre nimeni. Ciocnesc apoi paharele râzând răutăcios. Găsesc o bancă liberă și o caut pe Daisy din priviri, sperând să savurăm împreună acest spectacol nemaipomenit. N-o zăresc nicăieri. Poate că s-a dus sus, să se schimbe, și nu m-am întâlnit cu ea fiindcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
instructorul, apropiindu-se de noi. — Nu mă împinge cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga m-au făcut să mă simt foarte bine cu capul în jos; Finn a știut ce-a știut când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
maimuțărește Finn, supărat. Perfect! zice instructorul, dându-mi drumul la picioare. Excelent! Toată lumea atenție aici... Cum stau eu aplecată, văd cum se adună toți din sală în jurul nostru, ca să vadă mai de aproape obiectul invidiei lor. Sunt plină de mândrie răutăcioasă. Rămân în aceeași poziție cât mai mult posibil și când, în cele din urmă, sar jos, mă simt groaznic de înfumurată. Și Finn rânjește de plăcere. —Te dor gleznele? întreb, văzând semnele roșii de jur-împrejurul osului. Nu, abia dacă te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prin mulțime, acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește către periferia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dimpotrivă. Cum ai făcut-o așa de bună? — Cu dragoste. — Hai, măi cezar, nu mă tromboni, spune-mi! Miai tot vorbit de un secret al tău din Africa și nu mi l-ai mai spus. Ca să-mi iei tu meseria? — Răutăciosule! — De ce nu ți-ai luat papucii și stai cu picioarele goale, observă Cezar ca să-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Să n-am parte, odată. Să n-am parte, de două ori... Adjudecat! Păi, nu? Receptiv, fain, mișto băiat! Cu potențial! îl aprobă din vânt Poetul, ale cărui priviri sclipeau și ele, sub efectul "Morții negre" și se ascuțeau primejdios, răutăcios, ca niște brice. Băiat de băiat! Numele amicului nostru, aici, de față, este pe buzele tuturor, în urbe. Orașu-ntreg este fan Vierme! Dacă i-am cere, ar trece și pe sub asfalt! Nu știi și tu, faima lui ancilară este epică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
edili, gardurile devin astfel, se pare, nu atît un soi de „aici sînt banii dumneavoastră”, cît „aici e inițiativa mea”, un teritoriu luat în stăpînire, marcat cu însemnele proprietarului și expus ca o vitrină a acestuia (nu vreau să fiu răutăcios, dar tare mai seamănă cu ceea ce face orice cîine sîrguincios pe copacii din teritoriu...). Pe un astfel de spațiu de cîțiva metri pătrați la colțul unui bloc, îngrădit frumos cu gărduleț, scria, de pildă, cu litere mai mari decît gardul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc să-i înăsprească fața copilăroasă. Cruzimea pe care linia gurii și a bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată, melancolică. Ceva te face să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o pictură de Giorgione, ar scoate fără să șovăie pictura. S-ar putea ca în realitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din tot grupul nostru, era o fată grasă cu mult peste normal și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea rece, ca de șopârlă. Avea un nume frumos, singurul ei lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți avea relații cu o familie de negri? se scandaliză încă o dată Harold. Șoferul însă, care observase scena, era încîntat. Când i-am plătit în fața restaurantului, mi-a spus în franțuzește, ca să nu înțeleagă ceilalți: ― Très bien
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteaptă d-na Sen și celelalte femei (pe care nu le cunoscusem), și lor le va repeta cuvânt cu cuvânt tot ceea ce vorbisem. Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulți laolaltă; iar dacă o întîlneam singură, nu îndrăzneam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen ca să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam chiar dacă nu și-au pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deși, logic, lucrul acesta era o imposibilitate, și ei toți și-ar fi pierdut casta și numele dacă ar fi îngăduit o asemenea nuntă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost astăzi la conferință, vorbi. Mărturisirea aceasta mă făcu să sufăr. Aș fi vrut să spun ceva care s-o jicnească, să-i spun că se înșală dacă mă consideră prieten, că e ridiculă și îndrăgostită. ― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios. Mă pregăteam să încep ceva care s-o supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prima noapte, apoi mai puține, apoi n-am mai crezut nimic. Am observat că pot trăi foarte bine și fără Maitreyi. VIII Nu mult după aceea am întîlnit într-o după-amiază pe Harold. Mi s-a părut mai rece, mai răutăcios. ― E adevărat că te însori cu fata inginerului? mă întrebă el, între altele. Roșii și începui să-mi bat joc, așa cum fac de câte ori sunt pus în încurcătură, mai ales dacă trebuie să apăr pe cineva drag. Harold a trecut repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împlinirii posesiei lor arzătoare, obsesie pe care o numesc într-un mod naiv și eronat dragoste. De asemenea, neatingerea sau pierderea unor astfel de himerice dar voluptoase zeități determină în sufletul lor înclinat grosier spre corporalitate erupția unei profunde neputințe răutăcioase pe care o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de veninul bucurii răutăcioase. Această fericire malefică că altul este supus torturii interiorității propria ființă aflându-se în liniștea unui adăpost existențial constituie unul dintre afectele ce trebuie ferit descoperirii. El este eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare reflexia unei compasiuni în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era adevărat ce-i spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin cameră. Și cum o mai duci tu cu Rozanov? — Eu? Mă iubește, mă urăște, mă îmbătrânește, mă trage îndărăt. Vechea poveste. Cum o să se termine? Oricum, în curând o să moară. Bătrânii sunt măturați din cale. Îi aruncă o privire răutăcioasă lui Alex. Noi, cei care rămânem, avem și noi necazurile noastre. Hei, nuni, nuni, nu! Alex care se apropiase de fereastră, stătea cu spatele întors spre George. — Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare că inspiratoarea, fără voie, a articolului fusese Maisie Chalmers (deținătoarea rolului de paj feminin al Afroditei) care, de fapt, plecase de la chiolhanul din grădina Belmont devreme, imediat după Anthea Eastcote. A doua zi dimineața, fără nici un fel de intenție răutăcioasă, îi povestise, râzând, lui Gavin Oare despre cheful din grădină. Gavin Oare și-a pus pe dată iscoadele în funcțiune (unul dintre aceștia era Mike Seanu) și a încropit o relatare mai bogată și mai savuroasă a faptelor. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seamă în cazul de față, când se simțea cu totul neputincios. Nu se putea duce să le ceară socoteală călăilor săi mincinoși. Orice mișcare de genul ăsta ar fi atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]