4,549 matches
-
drogul care te orbește Luminița Scotnotis care te transformă în paralele te-mprăștie prin decorul dragostei aducându-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem de viață îți deșiri ața pe unde-apuci se rupe de multe ori dar tu o înnozi și-o pui la loc acolo pe unde treci Referință Bibliografică: drogul
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne‑au privit cu ură și ne‑au spus cu răceală și răutate încă reținută: - S‑a terminat cu voi, primărițelor! Puteți să vă cărați pe la casele voastre. Nu vă mai recunoaștem de șefi! A căzut comunismul și voi odată cu el! Abia atunci mi‑am dat seama că instructorul nu fusese la ședința
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața lui? Nu un simplu artizan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple cum le rafistolam eu, argotic, Într-o pornire de răutate gratuită. Mă rog, gratuită ca gratuită, dar răutate cât cuprinde, și asta probabil pentru că mi se părea că am spatele asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror explicații ezoterice; fusesem adus, răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple cum le rafistolam eu, argotic, Într-o pornire de răutate gratuită. Mă rog, gratuită ca gratuită, dar răutate cât cuprinde, și asta probabil pentru că mi se părea că am spatele asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror explicații ezoterice; fusesem adus, răpit, sechestrat, nu-mi ceruse nimeni părerea, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea... În toate limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
piesei. Minnie și Mikey le-au ronțăit zile și nopți. Băiete, nici un ban pentru degenerați ca tine în vremurile astea grele, finanțăm în schimb Mozart Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am întrebat cu scopul de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de-o parte a dubiței, încercând să aruncăm o privire spre mașina care încercase să mă calce. Tot ce am putut să vedem era lumina roșie din spate care dădea colțul. Nat stătea pe asfalt și înjura, sistematic și cu răutate. A făcut-o mai mult decât a durat atentatul la viața mea. Nu aveam nici o tragere de inimă să înjur la rândul meu, dar eram impresionată de ușurința cu care o făcea el. înjura de parcă ar fi putut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o găleată, a spus enervat. Atunci e norocoasă că nu ai omorât-o ca să tacă din gură, am replicat. Așa cum ai făcut cu Walter. —Walter? a repetat Nat. Aia am fost fericit să o fac, îți zic. A rânjit cu răutate. —îmi găsesc scuze când greșesc, dar nu cu Walter Quincy. Asta nu a fost o greșeală. Am fost fericit să o fac. Să îl lovesc în cap și să îl arunc pe fereastră. —Clifford ți-a spus să o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-o și ar fi rămas cu soțul ei. îmi displăcea Catherine Hammond. în afară de aventura cu Lee - sau poate incluzând și asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Arată că ai ceva acolo jos! Dudu fusese repus pe propriile picioare și barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor amuzați sexul lui Dudu, atât de mare în comparație cu picioarele subțiri de copil. Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra deschisă. Nina încercase zadarnic să-l prindă din zbor. Plină de furie, îl pălmuise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se revarsă în valuri grele peste noi. Și așa se face că noi resimțim ceva foarte greu, ca și cum eternitatea însăși ni s-ar fi pus ca un jug pe umeri. Mai înainte eram un individ vioi, certăreț și plin de răutate, așa cum trebuie să fie un diavol. Acum sunt o zdreanță, incapabil să mai iau drumul către împărăția umbrelor. Înainte de a deveni inactiv, îmi plăcea să citesc în pat poeme, exact ca Zaharel, cu o mână sub cuvertură. Am citit Faust-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe clanță, intuind că nu am ce să caut aici, erau privirile acestor oameni. În acele momente puteam să jur că niște căutături mai pline de ură și mai tăioase nu întâlnisem nicicând. Mă priveau toți, fără excepție, cu o răutate ce depășea cu mult puterea mea de înțelegere și pot spune, fără să greșesc, că se aflau acolo pe puțin cincizeci de oameni, femei și bărbați. Ne-am privit așa unii pe alții, fără o vorbă, ceva mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu care puteam pune la respect până și pietrele? Nu știu și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în timp ce fețele întregului grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov i se adresau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arătător ridicat (de parcă i-ar fi venit o idee formidabilă), propuse cu un glas plin de bucurie ca cele trei grame să fie împărțite în patru porții, ca fiecăruia să-i revină câte trei sferturi de gram. Nelly spuse cu răutate, ținându-și ochii plecați: - Nu, eu vreau un gram; pentru banii ăștia am muncit o zi întreagă. Își mușcă iar buza, dar nu-și ridică ochii. - Bine, bine, dădu din mână a lehamite și plin de răutate Mik, atunci hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly spuse cu răutate, ținându-și ochii plecați: - Nu, eu vreau un gram; pentru banii ăștia am muncit o zi întreagă. Își mușcă iar buza, dar nu-și ridică ochii. - Bine, bine, dădu din mână a lehamite și plin de răutate Mik, atunci hai să facem altfel. Și propuse să împărțim cele două grame ale mele, dându-i lui și lui Zander câte trei sferturi de gram, iar mie, ca începător, să-mi rămână o jumătate de gram. - Se poate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță nemotivată de sentimente m-a condus la întrebarea fatală. E adevărat, puteam să pun pe seama narcoticelor apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru fericirea cărora tremură, acest spectator, Ivanov, vibrează ca un cristal, cuprins fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi pătrunde insolent în urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu urăsc și nu vor să lovească pe nimeni. La prima vedere, această împrejurare pare să clatine serios tot edificiul nostru. Dar tot noi am presupus că supralicitarea celor mai umane și mai dezinteresate sentimente trezește în oameni predispoziția spre răutate animalică, spre manifestarea instinctelor celor mai joase. Avem, deci, în față mulțimea spectatorilor de la teatru, mulțimea de oameni care, sub acțiunea intrigii dramatice, au trăit intens cele mai umane sentimente; le vedem fețele, le observăm și în momentul când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de oameni care, sub acțiunea intrigii dramatice, au trăit intens cele mai umane sentimente; le vedem fețele, le observăm și în momentul când se aprind luminile, și când ies din clădirea teatrului, dar nu descoperim pe ele nici un fel de răutate, dar ce spun eu, nici măcar o urmă de răutate. Aceasta este impresia noastră de suprafață. Să încercăm, însă, să pătrundem mai adânc, să nu ne mulțumim cu atâta. Hai să punem întrebarea altfel și să constatăm dacă nu cumva această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
intens cele mai umane sentimente; le vedem fețele, le observăm și în momentul când se aprind luminile, și când ies din clădirea teatrului, dar nu descoperim pe ele nici un fel de răutate, dar ce spun eu, nici măcar o urmă de răutate. Aceasta este impresia noastră de suprafață. Să încercăm, însă, să pătrundem mai adânc, să nu ne mulțumim cu atâta. Hai să punem întrebarea altfel și să constatăm dacă nu cumva această absență a instinctului de fiară la spectatorii amintiți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]