1,269 matches
-
și-i oferi un zâmbet uriaș, lucruri pe care el le ignoră. După ce plecă, Brunetti se apropie de biroul lui Patta. — Tocmai m-am Întors din Vicenza, domnule. De la baza americană. — Da? Ce-ai aflat? Întrebă Patta cu fața Încă răvășită de roșeața pe care Brunetti trebui să se forțeze s-o ignore. — Nu cine știe ce. Am aruncat o privire la apartamentul lui. — Ai găsit ceva? — Nu, domnule. Nimic. Aș vrea să mă Întorc acolo mâine. — De ce? — Ca să vorbesc cu unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul. —Păi, de obicei, când se vinde o casă ca asta, se tipărește o broșură. — Da? a chicotit ea. Da. Blând, dar hotărât, Hugo i-a luat mâna de pe cap. S-a luptat cu instinctul de a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întors ochii frumoși și alungiți către Alice, uitându-se la ea cu cea mai imploratoare și înduioșătoare dintre priviri. —Of, fir-ar al dracului, Al! Îmi pare rău. Te rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al! Nu e cea mai gravă chestie din lume. Mai dă-mi o șansă. De dragul Rosei, dacă nu din alt motiv. Alice s-a încruntat. Argumentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru a-l cuprinde
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deasupra noastră, iar nouă nu ne mai rămâne decât să ne conformăm adevărului. Dodo a plecat imediat, fărĂ să mai Întrebe nimic, fărĂ să fie nevoie să-i explic. Eu m-am dus Înapoi Adina Dabija 46 la petrecere. Eram răvĂșită de noua crimă pe care o săvârșisem. Am plecat cu lulu și cu Soso la un bar din apropiere. i-am lăsat să se certe puțin Între ei, apoi l-am ales pe lulu. După aceea ne-am aprins niște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de minciună, undeva deasupra noastră, iar nouă nu ne mai rămâne decât să ne conformăm adevărului. Dodo a plecat imediat, fără să mai întrebe nimic, fără să fie nevoie să-i explic. Eu m-am dus înapoi la petrecere. Eram răvășită de noua crimă pe care o săvârșisem. Am plecat cu lulu și cu Soso la un bar din apropiere. I-am lăsat să se certe puțin între ei, apoi l-am ales pe lulu. După aceea ne-am aprins niște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar acum, la o cu totul Întâmplătoare reîntâlnire, la o cu totul neașteptată revedere, În aceeași odaie, În poziții similare, ea, exclamă, răvășită de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care, ea, Întrebă: repetăm? Da. Repetăm, răspunse el, apăsat, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar... nu credeam că ... Eugen îi strânse ușor palmele fierbinți, îi mângâie pletele răvășite de alergare, apoi, neputând ori nedorind să se opună impulsului interior, o strânse la piept ca și când ar fi dorit să o protejeze de ceva. - Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară plimbarea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
după sfaturile lui Victor. am simțit cum în mîna mea dreaptă fusese strecurat un bilet, un dreptunghi de hîrtie ceva mai consistent decît o carte de vizită, de fapt o hîrtie împăturită. Dumnezeule, oare venise momentul ? întreaga mea ființă fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI - Pe scara devenirii femeiești se petrec niște lucruri... N-o intuiesc pe Gabriela atât de neastâmpărată, încît să fi trecut de experiențele unui herpes genital... A dus, ce-i drept, până am plantat-o pe lângă mine, o viață răvășită de neresponsabilități... am cumpărat-o de la niște șătrari. Multe tinere contractează maladii imposibile, datorîndu-le nu altcuiva decât lipsei de igienă din policlinici. Sau, pur și simplu, focarelor de infecție, contactate de pe un colac de closet. - ...Au cercetat din casă în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întunericul ascundea numeroase penumbre bântuitoare din conturul plajei. Pe masa festivă, compusă din pahare policrome având marginile zaharisite cu lămâi, lichioruri, coniacuri și votca albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este în ultimă instanță fenomenul consacrat și intensificat la maximum de revoluția din 1789. "Fiecare dintre acei mari și odioși jurnaliști, Marat, Desmoulins, Duchesne, își avea publicul lui; ne-am putea gîndi că mulțimile incendiare, ucigașe, canibale, prădătoare, care au răvășit Franța acelor zile de la un capăt la altul, nu erau decît excrescențe, erupții maligne ale publicului în vinele căruia paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lume sumbră, formată într-o epocă îndepărtată, și care iese la suprafață cînd barierele cad. Această lume a lăsat urme puternice în trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga ordine mentală și socială normală. În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmerițe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situații avem impresia cel puțin teoretic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
grea tăcere: asta era arma lui spre a înfrunta greutățile și nedumeririle. Încercă să se apuce de lucru la ora aceea nu se mai pomenise s-o facă, cu excepția ajunului Paștelui sau Crăciunului, la lumina flăcărilor din vatră; emoțiile îl răvășeau și odată ajunse la încheieturi, mâna executa o comandă nepotrivită. Renunță, își găsi un colț în fața vetrei, mai puse o buturugă pe foc, suflă în tăciuni. Caterina nu-l scăpa din ochi. Îi adusese bucate să mănânce, dar acestea rămăseseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se ferească spre toate direcțiile din care veneau loviturile. Ei fuseseră deja instruiți pentru ce urmau să facă, pe noi totul ne-a luat pe nepregătite. Zgo motele buimăcitoare din noaptea aceea și altele asemenea, din alte nopți, ne-au răvășit cu totul. Mulți nu și-au mai revenit niciodată. Auzul era un simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acestea violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrănește din defectele obiectului îndrăgit, se iscau adesea, când nu puteau viza situația însăși, în preajma unui simplu simptom. Așa se întîmplase și acum, când l-am găsit, pe lângă toate celelalte, răvășit de un articol al lui I. Gr. din "Luceafărul", în care se cerea mutarea "cu câțiva metri" a Bisericii Eroilor din Tg. Jiu, pentru ca în felul acesta Coloana Infinitului să poată fi văzută nestânjenit de către privitorul aflat în Poarta Sărutului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de pe Casadie. De altfel, distanța dintre cele două puncte nu poate fi mai mare de 600-700 m. S-au aflat, pe lângă fragmente ceramice, și numeroase bucăți de chirpic de la locuințe sau de la vetrele de foc. Așezarea pare să fi fost răvășită în urma lucrărilor de grădinărie din perioada interbelică și de mai târziu; o necropolă contemporană așezării este posibil să se afle, dacă ținem seama de faptul că un craniu a fost văzut de autorul cărții în preajma unui canal de irigații prin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
40 de zile de la Înviere. Cu acest prilej se vopsesc ouă roșii, se coace pască și se fac pomeni. În această zi se sărbătorește și „Paștele Cailor”. În noaptea nașterii lui Iisus, Maica Domnului a blestemat caii, care au răvășit așternutul Pruncului, să nu se sature decât într-o zi din an și doar o singură oră. Acea zi este ziua de Ispas, denumire populară a zilei de Înălțare, provenită din slavonul „supasu” care înseamnă Mântuitor. Tot acum, vitelor li
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cai în pusta maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr fuge cu tonsura răvășită din calea tătarilor. Românii nu sunt singurii eroi și, în general, nu sunt singuri. Povestea nașterii poporului român este redată în imagini provocate, dar nu limitate la moravurile războinice ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o erudiție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase din trecut. Pe măsură ce al Doilea Război Mondial se așeza pe alte coordonate, răvășind România cu alți dușmani și noi aliați, manualul a căutat să-și încurajeze cititorii cu toate certitudinile disponibile. Povestirea a revenit la figura emblematică a regelui Ferdinand, pe care Lupaș l-a așezat, în ultima ediție a manualului său, din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului s-a ascuțit în mod dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par să răvășească lumea romană, sporind confuzia și nesiguranța cetățenilor Imperiului. Conștient fiind de instabilitatea Imperiului (nemulțumirile și revolta pasivă a soldaților creștini și păgâni exprimată pe câmpul de luptă), care putea să derive din cauza persecuției inițiate de politica anticreștină a tatălui său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]