1,025 matches
-
sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse Thomas, să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase ajutătoarea părere că „Se vor mai întâmpla lucruri înainte de a se sfârși noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să elimine imediat orice excese culinare anterioare. Și, chiar dacă știam că oglinda nu avea să-mi dezvăluie nimic În plus sau În minus față de imaginea pe care mi-o reflectase de dimineață, am Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și la silueta care dormea acolo, cu brațele Întinse și părul răvășit, cu talpa piciorului ieșind din așternut. Împinse ușa mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează să ridice brațele și să primească un sărut. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva librării cu cărți second-hand, apoi Își croiră drum spre Heath, prin străzile frumoase, răvășite, cu cărămidă roșie. Mergeau braț la braț - pe Helen n-o deranja că erau două femei, spunea ea, pentru că te așteptai să vezi femei sîmbăta după-amiază la Hamstead Heath; era locul pentru femei obișnuite, sprintene, fete bătrîne și cîini. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
un pic derutantă. Era convinsă că atunci când va da peste logodnicul ideal, dacă nu va fi avut timp să-și penseze sprâncenele - în opinia ei, cea mai importantă procedură realizată de stilistele de la salonul Bergdorf Goodman - ar fi atât de răvășită, că nici n-ar mai avea rost toată povestea cu logodnicul. Când lui Julie îi intră ceva în cap, devine eficiența întruchipată. Și-a ales Balul Conservatorului din New York, o petrecere filantropică, drept cel mai promițător teren de vânătoare. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar noroc că nu sunt bârfitoare, altfel, cele mai multe dintre prietenele ei nu i-ar mai fi mult timp prietene bune. Brusc, Julie deveni neobișnuit de solemnă. Mă anunță că are să-mi spună ceva serios. —Charlie se-ntoarce la LA. Sunt răvășită, bineînțeles, dar am insistat să-mi trimită flori o dată pe săptămână și a acceptat imediat... Ce drăguț! E clar că Julie îl are pe Charlie la degetul mic, deși nu se cunoșteau decât de câteva săptămâni. Urmă o pauză grăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe o lance de turnir și holbîndu-se la psihiatru cu un aer răvășit. — Doctore, de ce-ai venit? Bibi nu te-a invitat. Sanger ridică mîinile Într-un gest de liniștire a celor prezenți, dar și de calmare a tînărului suedez. ZÎmbetul melancolic păru că i se desprinde de pe buze și plutește liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
marginea patului, masîndu-mi zona epigastrului, unde Încasasem lovitura. Apoi am pus lampa la locul ei pe noptieră, i-am Îndreptat abajurul și am aprins-o. 7. Un atac pe balcon — Doctor Hamilton? În genunchi În fața mea, cu părul despletit și răvășit peste bluza sfîșiată, era tînăra doctoriță care venise la Înmormîntare Împreună cu Hennessy și Bobby Crawford. Păru surprinsă să mă vadă și miji ochii cam cruciș, de parcă Încerca să cuprindă dintr-o privire toți cei patru pereți și pe mine stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din legături, mersesem șchiopătînd pînă la telefon. CÎrîisem În urechea speriatului portar de noapte, insistînd să sune la poliția spaniolă și să raporteze atacul. Două ore mai tîrziu, sosise un detectiv veteran de la brigada furturi din Benalmadena. Îi arătasem mobila răvășită și rîcÎiturile de pe podea, iar portarul Îi tradusese. Detectivul nu se arătase prea convins și-l auzisem murmurînd „domestica“ la telefonul mobil. Totuși, cînd i se spusese care-mi e numele de familie, purtarea i se schimbase. Inspectorul Cabrera Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o Înscenare menită s-o ademenească În apartamentul acesta anonim, mise-en-scène pentru violul cît se poate de real, care o luase pe nepregătite doar pe mireasă, nu și pe domnișoarele de onoare. RÎnd pe rînd, bărbații o agresară pe mireasa răvășită, trecînd printr-un Întreg repertoriu de acte sexuale dinainte pregătit. Chipurile lor nu apărură nici o clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de observație, deltaplanul plutea mai departe, Între mine și soarele la apus, astfel Încît țesătura lui strălucea ca penajul unei păsări arzînde. — Domnule Prentice...? Doctorul Sanger Îmi atinse brațul. Acum, după ce părăsise cimitirul, nu mai avea pe față expresia aceea răvășită. Arătă spre un automobil din apropiere. — Pot să vă duc cu mașina? Ar fi mai sigur pentru dumneavoastră... 16 Criminali și binefăcători — Ați fost favorizat, i-am spus lui Sanger pe cînd ne Îndreptam cu mașina către vila lui. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu pași grei, complet răvășită. Cum de nu-mi dădusem seama de la bun început? Lui Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-odată, pornind de la o simplă sugestie din partea lui Bobo, certificasem în scris o idee fictivă și absolut improbabilă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam În camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la Îndoială. Vorbii fără rost, ea Își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă Înecai În ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. CÎnd amurgul se Înecă În noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai frumoasă decât în cei doi ani în a căror revenire nici eu nu mai credeam. O liniște armonioasă ca scurgerea unei ape i se așternuse peste chip, pe care n-o avusese niciodată. Nici exaltări fascinante, dar nici chip răvășit, care îmi stârnise repulsie în acea zi când ne întorseserăm de la Tasia și când semăna cu un oribil bărbat. Desigur, mă vedea, dar nu se mai uita la mine și nu pentru că nu vroia, ci pentru că eu nu mai existam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încotro!... Să nu fii sigură de această iubire când o să înceapă să se desprindă de noi și să ne judece." "O să aibă nevoie de noi și la treizeci de ani! exclamă Matilda cu un râs care sfida cu o inconștiență răvășită orice amenințare pe care încercam să i-o sugerez. Tu ești filozof, ai o gândire speculativă, care operează cu concepte ideale și abstracte! Eu sânt o mamă concretă, de care Silvia o să aibă nevoie oricum, că o să fie puternică sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că nu spusese chiar tot ce avea în minte. Dar, în timp ce noua Nastasia Filippovna râdea și-i trântea în obraz toate acestea, Afanasi Ivanovici medita în sinea lui la această întâmplare și, pe cât posibil, își punea în ordine gândurile întrucâtva răvășite. Meditația dură destul de mult; s-a tot gândit aproape două săptămâni până să ia o hotărâre; dar după două săptămâni aceasta era deja luată. Problema era că pe atunci Afanasi Ivanovici avea deja aproape cincizeci de ani și era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra în Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pământ, inactual, inutil, cu voinți dizolvate în veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepând de altfel și meschinăria, dar inapt în a o realiza sau dândui, fără să vrea, o candoare ce o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast în fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, întâmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, în acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup uman
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma ca exigență a dinamizării discursului liric voit „seismograf” și „diafragmă” a ritmului epocii, crește pe niște date constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva în infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]