1,744 matches
-
croați acest genotip s-a conservat mult mai bine. Invazia slavă în vestul Balcanilor a fost una mai violentă, iar fondul autohton (Hg I2) s-a refugiat masiv în munți (Alpii Dinarici), unde, și în prezent, înregistrează cote ridicate. Spiritul războinic a fost imprimat, în timp, întregii populații care nu a putut asimila factorul alogen. 141 Evident, există, aparent, dezavantajul hibridizării, deși unii au știut să îl transforme într-un avantaj (grecii sau turcii până la un punct). 142 Dacă în Anatolia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
despre Gorgo, aceasta este întruchiparea alterității absolute, forța terorii în stare brută, materializată într-o mască monstruoasă (aici umanul și bestialul se amestecă). Înfățișând oroarea, groaza, spaima în stare pură ca dimensiune a supranaturalului, masca se înscrie în gestica violenței războinice și a furiei ucigașe aducătoare de moarte. Eroul plin de mânie, eroul-stindard al răzbunării sau al morții are, în tragedie, chipul lui Gorgo. Locuitoare a tărâmului morților, aceasta le interzice celor vii să pătrundă pe teritoriile ei. „Din adâncurile Hadesului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acum atât de aproape, încât mânecile hainelor li se ating. Cum însă regele morților e nemulțumit de faptul că tatăl își prelungește vizita, el trimite nenumărați Ashura, duhuri împreună cu care, înainte să dispară, fantoma va trebui să execute un dans războinic. Astfel, fiul nu numai că intuiește chinurile tatălui, dar le și vede. Așadar, a avut loc nu numai o întâlnire, ci și o reală întrevedere, un dialog și un contact între fiul viu și tatăl mort. Oare mânecile lor s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care Zeami tratează la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului și al umbrei. Piesa nu e structurată, cum se întâmplă de obicei, în două părți separate printr-un interludiu. Shite incarnează aici, de la bun început, o fantomă, cea a lui Tsunemasa, războinic cântăreț din lăută (biwa) și poet, venit să-l caute pe waki, preotul care tocmai se pregătea să-i facă eroului o slujbă de pomenire și să-i jertfească lui Buddha prețiosul instrument muzical al acestuia. Tsunemasa se întoarce printre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unor aleși 1. Noaptea în care pătrundem la începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece bătăi ale ornicului, disponibilă pentru posibile apariții ale spectrelor, pentru „înfricoșătoarea arătare”, este, de altfel, o noapte în care se aud mărșăluind armate în pas războinic, o noapte traversată de obscure și neliniștitoare presimțiri. E una dintre acele nopți când mormintele se deschid și când pe cer apar semne prevestitoare de mari tulburări. O noapte ce nu se aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cruzimi sălbatice. Gărzile din Iuliu Cezar, a căror mărturie e relatată de Calpurnia, au și ele, ca și santinelele din Hamlet, „înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un loc aidoma, o vale Unde-am vânat - de n-am mai fi vânat - Lăsat de fire pentru ucigași Și siluiri, cum l-a descris poetul 1. Imaginea unei vânători sălbatice, metaforă reluată și în pasajul jurământului de răzbunare. Eroul războinic sau moartea privită drept în fațătc "Eroul războinic sau moartea privită drept în față" Dar vânătoarea sălbatică este și o metaforă a războiului ca întâlnire cu o alteritate terifiantă. În Regele Ioan, războiul înseamnă acel ceas în care moartea se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de n-am mai fi vânat - Lăsat de fire pentru ucigași Și siluiri, cum l-a descris poetul 1. Imaginea unei vânători sălbatice, metaforă reluată și în pasajul jurământului de răzbunare. Eroul războinic sau moartea privită drept în fațătc "Eroul războinic sau moartea privită drept în față" Dar vânătoarea sălbatică este și o metaforă a războiului ca întâlnire cu o alteritate terifiantă. În Regele Ioan, războiul înseamnă acel ceas în care moartea se desfată și petrece în voie și acel loc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este și o metaforă a războiului ca întâlnire cu o alteritate terifiantă. În Regele Ioan, războiul înseamnă acel ceas în care moartea se desfată și petrece în voie și acel loc unde sângele se varsă din belșug. Până și eroul războinic capătă înfățișarea unei veritabile fiare sălbatice. Richard, „leul” neînfricat care își câștigase pe merit faima doborând un leu adevărat și smulgându-i inima, întruchipează luptătorul viteaz, eroul autentic; față de el, ducele de Austria, cu veșmântul lui croit dintr-o blană
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune „Be bloody” („Fii crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat să poarte în el întreaga ambiguitate a eroului războinic. În ultimul act, când cere să fie întărită cetatea Dunsinane, unii îl socotesc nebun; alții, dimpotrivă, vorbesc despre înverșunarea lui plină de îndrăzneală („valiant fury”). În același timp, e demonizat deopotrivă cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, „fiend of Scotland”, aceleași
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
speră zadarnic să pună capăt lanțului de răzbunări. Henric al V-lea, bunăoară, erou al unei piese plasate de la bun început sub semnul invocării bravilor strămoși și al continuării tradițiilor de curaj și îndrăzneală lăsate moștenire urmașilor. Apelul la sufletul războinic al defunctului strămoș, asociat cu încrederea în forța protectoare a glorioaselor fantome, se sprijină pe amintirea morții eroice („remembrance of valiant dead”), pe o moștenire de sânge care se vrea o moștenire a bravurii, a temerității înaintașilor. Dar până și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nici de răgetul leului, îi va veni de hac „mâței turbate” numită Catarina. Chiar și îmblânzirea Catarinei nu este, în fond, o parodie a înfruntării sălbăticiei și sălbăticiunilor? Iar Petruchio n-ar putea reprezenta și el figura parodică a eroului războinic? Până și tragediile, inclusiv cele cu fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezit din beție, aude bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momentul asasinării regelui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
seci, epurate, lineare, un corp în care osul, element dominant, devine un echivalent al pietrei. Căci nu sunt oare aparițiile dansatorilor însoțite de zgomotul unei rostogoliri de pietre? În plin joc „atletic și mistic al corpurilor”, în acel moment când „războinicii intră în pădurea mentală prinși în vârtejul spaimei” și când o imensă tresărire, o rotație parcă magnetică „ce dă impresia că s-ar prăbuși meteori animali sau minerali” pune stăpânire pe ei, răsună o muzică bizară, „evocatoare a unui spațiu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al colossos-ului: o estetică a privirii și a vocii 104 Pinul, emblemă a locului apariției 106 III Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate „Cine-i acolo”, în întuneric? 111 Pădurea și ambivalența spațiilor alterității 122 Eroul războinic sau moartea privită drept în față 127 Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor, teritoriu al alterității indecise 132 Spectralul în noaptea istoriei 139 Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatrului 147 Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețește 151
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu poate locui nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă una grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu oamenii liberi... Republica legitimează minciuna, numai să-i fie bine statului - fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din Oenoanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republică platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite: tabloul acestei societăți ideale seamănă adesea cu descrierile făcute de Lucrețiu - Diogene din Oenoanda le-a putut cunoaște oare? - începuturilor umanității
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
violență care ajung chiar la forme extreme în activitatea terorismului islamic, eu nu cred în teoria războiului între civilizații, în speță între islamism și Occident. Dacă nu e totuși vorba de un război între civilizații, care este atunci substratul actelor războinice care au fost și sunt înfăptuite în Irak și Afganistan, în New York, Madrid și Londra? Numeroși comentatori susțin că terorismul reprezintă o pervertire fanatică a islamului, care deviază adevărata învățătură a acestuia. Ei pretind că islamismul este o religie a
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Ei pretind că islamismul este o religie a păcii, că războiul ar fi străin de esența sa. Doi specialiști în istoria islamului consideră însă această teză complet eronată. Ei demonstrează că, de la începuturile sale, islamismul a fost însoțit de practica războinică sancționată divin și a dat lovituri mortale apostaților și infidelilor. Califatul întruchipa logica dublă a comunității religioase și a statului imperial. Această identitate dualistă explică de ce islamul poate fi simultan atât pașnic, cât și războinic. În timp ce prevede că „nu trebuie
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Muzeul Prado (soldatul spaniol străpuns de spada francezului În care Își băga pumnalul), și, mai ales, În fresca lui Orozco, pictată pe tavanul azilului Cabañas din Guadalajara, Mexic: conchistadorul ascuns sub oțel - cu piulițele futuriste și poliedrice ale armurii - peste războinicul aztec Înjunghiat, sângeroasă fuziune de fier și carne, ca un preludiu al noii rase. În urmă cu ani, când nici măcar n-avea de gând să picteze ori credea că renunțase pe vecie să mai Încerce, Faulques admirase fresca aceea enormă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestor grupuri de rezistență și În care s-a apelat la un vocabular demonizant: „bande”, „bande teroriste”, „reacționari”, „bandiți”, „criminali”, „tâlhari”, „teroriști”, „subversivi”, „fugari Înarmați”, „atac banditesc”, „asasini”. Este un vocabular cu tonalități belicoase ce dorea să Întrețină un tonus războinic În rândul organelor de represiune și o legitimare În opinia publică a „răului” Împotriva căruia trebuia luptat și care trebuia eradicat. Agresivitatea acestui tip de vocabular insinua construcția ideologică a unui maniheism pe care regimul comunist trebuia să-l prelungească
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
comuniste. Rapoartele de bilanț Întocmite În 1968 cu prilejul aniversării a 20 de ani de la Înființarea Securității, cu vădite rațiuni să legitimeze abuzurile și crimele comise de organele de represiune, instalează un vocabular articulat nu de cuvinte scurte, eliptice, tăioase, războinice, ci derulat la nivelul unor sintagme elaborate ideologic precum: „lupta cu dușmanul pentru apărarea cuceririlor revoluționare”, „elemente dușmănoase”, „dușmanii patriei”, „dușmanii clasei muncitoare”, „grupuri de rezistență” etc. Substituirea apelativului „bandit” cu „dușman al clasei muncitoare” marchează metamorfoze În discursul public
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stereotipuri asupra membrilor altor culturi. Astfel, românii au următoarele stereotipuri: germanii se caracterizează prin corectitudine, disciplină, rigoare; italienii sunt petrecăreți și vorbăreți; francezii - romantici, orgolioși și naționaliști; americanii - grași, nu prea inteligenți, superficiali, deschiși, pragmatici; rușii sunt alcoolici, duri, puternici, războinici (Ultima oră, 29.05.2006). De asemenea, fiecare cultură are propriile-i vederi stereotipe asupra membrilor ei. Într-un studiu realizat de studenții Universității din București, secția de Comunicare și Relații Publice, se relevă că românii se consideră ospitalieri, ingenioși
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de an, este un tânăr petrecăreț, Sântoader este un flăcău frumos, cu coadă de cal, în cioareci și cu opinci, care intră pe la șezători să joace fetele, Dragobete (24 februarie) este zeul dragostei, Sfântul Gheorghe sau Sângiorzul era un tânăr războinic, Sfântul Ilie sau Sântilie și Sfântul Dumitru sau Sâmedru erau sfinții maturi, în timp ce sfârșitul de an era dominat de sfinții-moși moș Andrei, moș Nicolae, moș Crăciun, moș Ajun. Ritualul de înnoire a timpului se desfășoară pe perioada a 12 zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul unor rituri magico-mitice, medicale, apotropaice, tropaice, cathartice și războinice. Dansul ritualic cu cai solari apare și la alte popoare: la germani, Pferd-Ritters, la francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei, focurile care se fac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]