2,974 matches
-
Doar capul berbecelui ieșea afară. Vrei să spui că pentru tine țestoasa este doar o mașină de război? hohotește evreul. Deschide ochii și-i zâmbește îngăduitor, ca unui copil. Ia uită te! exclamă Pusio. S-a ridicat din nou. — Doi războinici s-au cățărat pe partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică Rufus. Rânjește zeflemitor. — Vezi că nu știi chiar totul, deși te consideri superior pre torienilor prin statutul tău. — Incredibil! strigă Pusio, prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că aveți nevoie de noi, ne ziceți triburi aliate, nu ne mai numiți dușmani. Ne luați de la casele noastre la 17 ani și ne dați un șut în fund când împlinim 47, căci nu vă mai suntem de folos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Suspină ostenit. La romani, totul este confuz. Un cult se asimilează cu altul și se înglobează reciproc, într-o învălmășeală totală. Observă pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De aceea misionarul nu-și putea înfrâna dorința de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria sa ambiție. „Activitatea misionară din această țară este o bătălie. Iar într-o luptă condusă de comandanți nepricepuți, sângele războinicilor se varsă în zadar.” De aceea credea misionarul că trebuie să rămână în viață în această țară. Pe când stătea încă ascuns aflase că cinci creștini fuseseră prinși, însă sentimentul că avea de îndeplinit o misiune îl îndemnase să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni ai aceleiași biserici și credeau în același Dumnezeu. Modul în care se comportau iezuiții față de el și față de Ordinul Sfântul Pavel nu era acela al unui războinic luptând o bătălie demnă, bărbătească, ci semăna mai degrabă cu bârfele și intrigile folosite de eunucii chinezi. Tumultul oceanului începu să se audă și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-și construiască o față zâmbitoare. Solii sunt cavaleri de rang mijlociu între vasalii Stăpânului și fiecare dintre ei este la rândul său stăpân peste câte un mic domeniu în munți. Poate că Stăpânul a ales pentru această misiune niște războinici de rang mijlociu în locul unor oameni de seamă influenți de la castel din cauză că nobilii japonezi nu obișnuiesc să-și prețuiască solii. Însă mie îmi place mai mult așa, pentru că nu mai trebuie să le dau ascultare în tot ce-mi poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și descoperi urme încâlcite de pași: Băștinașii au trecut deja pe aici! zise el către samurai și către Nishi. După aceea se întoarse către Velasco. Acesta privea pierdut împrejur cu hățurile în mâini. Ce s-a întâmplat? Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa de mult pe gânduri. Însă Valente nu era un simplu preot. Auzisem de nenumărate ori că era un orator ascuțit la minte și iscusit la vorbă. Trebuia să mă pregătesc temeinic, după cum mă sfătuia și unchiul. Întocmai ca un războinic care se pregătește gândindu-se în ce chip și din ce parte avea să-l atace dușmanul, trebuia să-mi pregătesc niște răspunsuri măiestrite la îndoielile cu care mă va lovi, la întrebările pe care le va ținti înspre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-una din încăperile castelului Edo unde ne-au dus curând după aceea. Edo - un oraș cu nimic mai prejos decât orice oraș din Europa. Ziduri lungi și negre împresoară cartierele în care se află casele nobililor daimyō sau ale războinicilor și mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jonci și trimiși la Macao. A doua zi, treisprezece preoți, călugări și credincioși au plecat către Manila cu o corabie mică și prăpădită. Cu toții erau trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale geografice - Întâmplarea fericită făcând ca un râu să despartă două țări -, acesta era un loc unde toată lumea se oprea În mod firesc ca să se gândească la ce Îi aștepta Înainte și la ce lăsau În urmă. Negustori de blănuri, războinici și refugiați, cu toții ajunseseră În acest capăt nordic al drumului. Care țară oferea mai multe posibilități: Regatul de Mijloc sau Vechiul Mian? Și iată că orașul tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
miază-noapte, pe malurile Eufratului. 11. Suie-te în Galaad, și adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuințezi atîtea leacuri căci nu este vindecare pentru tine. 12. Neamurile aud de rușinea ta, și este plin pămîntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toții laolaltă." 13. Iată cuvîntul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să lovească țara Egiptului: 14. "Dați de știre în Egipt, dați de știre la Migdol, și vestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Căci iată că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de la miază-noapte; se vor înșirui în șiruri de bătaie împotriva lui, și vor pune stăpînire pe el; săgețile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mîinile goale. 10. Astfel va fi dată pradă jafului Haldea, și toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul." 11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lupte împotriva societății pe cont propriu, i-au predat întreaga responsabilitate strategică lui Asahara. Meniul este setat: „Vă rog să lăsați totul pe seama conducătorului.“ Nu a fost ceea ce numea Kaczynski „bătălia împotriva sistemului pentru a obține procesul de autonomie.“ Singurul războinic a fost Asahara; mulți credincioși au fost înghițiți și asimilați de dorința lui de luptă. Nu toți au fost unilateral subjugați de „controlul minții“ lui Asahara. Nu au fost victime pasive. Ei personal doreau să fie în mod activ sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ea?" "Sau se mîndrește fierăstrăul față de cel ce-l mînuiește?" Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16. De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici, și între aleșii lui va izbucni un pîrjol, ca pîrjolul unui foc. 17. Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfîntul lui într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunt rase, și toate bărbile sunt tăiate. 3. Pe ulițe, sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe, totul geme, și se topesc plîngînd. 4. Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. 5. Îmi plînge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pînă la Țoar, pînă la Eglat-Șelișia; căci suie, plîngînd, suișul Luhitului, și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului. 6. Căci apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
făleau. 15. Eu sunt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru." 16. Așa vorbește Domnul, care a croit un drum pe mare, și o cărare pe apele cele puternice, 17. care a scos cară și cai, o oștire și războinici viteji, culcați deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciți, și stinși ca un muc de lumînare: 18. "Nu vă mai gîndiți la ce a fost mai înainte, și nu vă mai uitați la cele vechi! 19. Iată, voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Pentru că am vorbit ceva mai mult despre inițiere, am fost nevoiți să trecem peste o serie întreagă de situații socio-religioase de mare importanță pentru înțelegerea lui homo religiosus: nu am amintit deci nimic despre Suveran, despre șaman, despre preot, despre războinic etc. Cu alte cuvinte, lucrarea de față este sumară și incompletă, și nu poate fi socotită decât o scurtă introducere într-un subiect extrem de bogat. Acest subiect extrem de bogat nu prezintă interes doar pentru istoricii religiilor, pentru etnologi și sociologi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
interlocutorului său. Spuse, în schimb: — Cred că am înțeles unde bați. Burgunzii controlează drumurile ce duc spre punctele de intrare în Italia. — Ai zis bine: burgunzii sunt problema; și cine dintre ei e cel mai mare și cel mai experimentat războinic? — Waldomar! Toți știu asta! răspunse Audbert, îndreptându-se pe banca lui. — Bravo! Marele Waldomar, Invincibiul; așa i se spune, nu? — Da, și pe bună dreptate. Waldomar e cu adevărat un mare luptător, chiar dacă acum, desigur, nu mai e tânăr. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cale romană - construită aproape în linie dreaptă - ce ducea la Augusta Rauricorum și, de acolo, la ținuturile burgunzilor. îi conduse, așadar, pe huni printr-o pădure foarte deasă - nici el nu cunoștea decât câteva cărări -, care părea să le dea războinicilor, obișnuiți cu spațiile largi, cu câmpiile întinse, un soi de neliniște ciudată. El se feri cât putu să le arate că băgase de seamă, dar în ascuns se bucura de privirile pline de îngrijorare pe care ceilalți le aruncau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbă. Cercetând-o pe sub pleoape, nu putea să nu se întrebe dacă acei ochi se închiseseră vreodată de plăcere. Ei da, sigur că da! Și totuși... Era ciudat cum încă de la început nu arătase niciun fel de teamă la vederea războinicilor cu o înfățișare nicidecum liniștitoare care dăduseră buzna în sălașul ei: nici fețele lor feroce, nici armele, nici măcar stropii de sânge rămași pe haine după scurta înfruntare de cu o zi înainte, cu bagauzii, n-aveau darul s-o impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi auzit deja vorbindu-se de mine, fii sigur! Balamber reluă discuția: — Ziceai ceva de un vis? Mi-l povestești? Ea ridică din umeri: Nu-s multe de povestit: o femeie cu păr lung îl chema la ea pe un războinic; el își omora calul cu o lovitură de sabie și alerga spre ea. — Și pe urmă?... Pe urmă, ea se îndepărta și intra într-o pădure în flăcări, iar el o urma. — O femeie, ai spus. Și cum era femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din umeri. Nu, n-aș zice că era chiar hună. Frumoasă era, asta-i sigur, dar nu era nici bălaie, nici brunetă. Avea un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum, în vis vă vedeam numai de departe. Și războinicul acela eram eu? Dacă nu erai tu, era un frate geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai în vârstă conducător al satului. Cei mai mulți erau bărbați trecuți de prima tinerețe și purtau în trăsăturile feței semnele săpate de truda muncii la câmp, precum și de cicatricele căpătate în multele bătălii; cum era obiceiul la un popor de războinici, fiecare din cei veniți la întâlnire își luase cu sine armele și le ținea la îndemână, gata să le folosească pentru a-și apăra părerile. Flacăra năștea puzderii de scântei, aruncând reflexe mișcătoare pe chipurile cu trăsături ca sculptate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]