1,968 matches
-
Și de ce zâmbea Buddha? La ce-i trebuiau lui Buddha sânii? — Iar aici putem vedea o femeie pioasă, Încropi el, care oferă o... parte din ea Însăși. Tocmai se pregătea să facă o comparație culturală cu martirii creștini, dar se răzgândi. Nu i-ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își reluă urcușul, acum mai puțin Înflăcărat, mai puțin sigur. Într-un final ajunse și În vârf, la o pagodă din sticlă albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
primea numai refuzuri sau nici măcar un răspuns. Fusese o pierdere de timp să scrie chestia aia nenorocită. Avea de gând să o arunce la gunoi - o durea să o tot vadă, acest morman de timp pierdut. Dar apoi s-a răzgândit. Era mai puternică de atât. Nu era un eșec. Pur și simplu Încă nu ieșise din junglă. Avea nevoie de perspectivă. Trebuia să-și revizuiască viața Înainte să-și poată revizui cartea. Gata cu scuza obligațiilor. Nu trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tot poporul, care făcuseră învoiala, s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul și roaba lui, și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat, și le-au dat drumul. 11. Dar mai pe urmă s-au răzgîndit, au luat înapoi pe robii și roabele, pe care-i sloboziseră, și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe. 12. Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel: 13. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în când. — Înainte să te angajezi îți doreai să devii conductor. Ai dat vreun examen, ai diplomă? Nu, n-am dat nici un examen. Am avut nu știu câte ocazii, dar m-am răzgândit și nu l-am mai dat. După un an de la angajare, puteai da examen ca să devii conductor. Mulți l-au dat, dar eu, după un an, de-abia mă obișnuisem cu munca pe care o făceam, așa că am renunțat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Era un om la locul lui. Toți îl plăceau. Tot timpul era foarte politicos și cu pasagerii. Eu îi spuneam „domnul Takahashi“, dar ceilalți îl alintau „Isshō“. Toată lumea îl știa. Chiar și după atacul cu gaz sarin nu m-am răzgândit în privința slujbei mele. Nu m-am gândit să-mi caut alt serviciu. De când m-am angajat, am lucrat numai la stația Kasumigaseki. Nu poți s-o compari cu alte stații de metrou, dar mie îmi place cel mai mult. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sanctuare. Și-a luat toate uneltele și a trecut prin Shomonoseki. Pe drum s-a întâlnit cu alt dulgher care mergea spre Tokio și care i-a spus: «De acum încolo, la Tokio e bine!» Auzind asta, tata s-a răzgândit pe loc și a plecat la Tokio (râde). Ce fire impulsivă! În cele din urmă, și-a făcut o firmă de construcții și avea oameni care lucrau pentru el. S-a dezvoltat și a ajuns chiar să construiască clădiri. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plac bonsaii. Când vine vorba despre bonsai, se luminează la față și nu mai tace. După atac, domnul Kōnō nu mai suporta nimic în jurul lui și s-a hotărât să scape de cei optzeci de bonsai. Până la urmă s-a răzgândit și nu i-a aruncat. Zece dintre cei mai mari i-a luat un prieten. Atât de puternic a fost șocul. „Tipografia la care lucrez se ocupă de editarea documentelor contabile tipizate. Nu e o companie atât de mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
frică, mă opresc brusc. Murakami: Când scrii o carte, nu poți să îi oprești astfel. Kawai: Așa e. Scopurile diferă. Nu pot spune așa ușor dacă e bine sau rău. Ești dezamăgit: „Am spus-o și pe asta“, apoi te răzgândești: „Până la urmă chiar așa a fost“ și te ridici din nou. Se întâmplă adesea. Murakami: Când ascult poveștile lor, încerc să-mi ascut simțurile. Multe lucruri le judec instinctiv. Nu pot citi mai mult. Chiar dacă s-a făcut bine, nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care se citea îngrijorare, dar parcă nu pentru viața tatălui său, pe care vroia s-o mențină cu tot dinadinsul, ci pentru Filip, și un fel de avertisment că îl așteaptă o experiență dură, că mai are timp să se răzgândească, că desigur sunt niște reguli, orice joc le are cu atât mai mult unul pe viață și pe moarte dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poate să spună, în mai puțin de o oră, ce ar face el cu purcoiul de parale. Să știți de la mine, că sunt extrem de puțini oameni care sunt capabili să răspundă prompt la această grea întrebare și să nu se răzgândească și să le pară rău în ora următoare. V-o spun eu cel care am meditat cel puțin 80% din viață la o asemenea eventualitate și nici acum nu am ajuns la un rezultat satisfăcător. Mulți și-ar imagina cam
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
știe să o folosească la momentul potrivit. Audbert, căruia îi impusese să-și radă barba ca să fie mai greu de recunoscut, devenise deja foarte prețios în ochii săi. Preocupat să ajungă viu la Genava și ca nu cumva să se răzgândească, îl pusese sub custodia și responsabilitatea lui Mataurus, care îl ținea alături și nu-l pierdea nici o clipă din ochi. Oricum, pentru moment, ceea ce-l preocupa era observația neplăcută că nici un nobil burgund nu-i fusese încă trimis în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe jos. O auzi bătând în ușă ca să i se deschidă din afară și apoi bufnitura ușii ce se închidea. Obosit de propria sa nemișcare, se ridică încă puțin, însă durerea ascuțită din umăr îl imobiliză, obligându-l să se răzgândească. Fata se ghemui lângă el. — E mai bine să rămâi nemișcat, îi spuse calm. Acum îți dau cu unsoare. Cercetând-o, în vreme ce îi îngrijea gâtul ce-l ardea, Sebastianus nu-și putu închipui ce vârstă avea: trăsăturile îi erau fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la grânarele de pe-aici, o să-i lăsăm să plece! Căutând cu ochii în jurul său, îngrijorat ca nu cumva oamenii lui să nu-l considere prea îngăduitor, își aranjă nervos sabia în centură și adăugă: — Acuma taci, înainte să mă răzgândesc. Facem cum am stabilit, dar îți amintesc: între timp, tu rămâi aici, și vreau ca totul să fie scos pe poarta aceea înainte de apus, ai înțeles? Canzianus încuviință. — Da, am înțeles. Khaba și cei patru războinici hiung-nu erau deja gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să facă. El, în schimb - făcu din nou semn spre bagaud - cunoaște multă lume prin părțile acelea și are destulă trecere printre capii lor. Ar putea să stea de vorbă cu ei și să încerce să-i facă să se răzgândească. Sebastianus ridică din umeri. Nu reușea să înțeleagă care ar fi fost rolul său în toată povestea asta. Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu înțeleg ce... Cu același gest, Etius îl făcu de îndată să tacă: — Dar noi putem să sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se citea îngrijorare, dar parcă nu pentru viața tatălui său, pe care vroia s-o mențină cu tot dinadinsul, ci pentru Filip, și un fel de avertisment că îl așteaptă o experiență dură, că mai are timp să se răzgândească, că desigur sunt niște reguli, orice joc le are cu atât mai mult unul pe viață și pe moarte dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și-au luat tălpășița. Dar nu faci așa ceva chiar în ultimul moment. Adică nu pui într-o situație atât de jenantă o mulțime de oameni perfect civilizați și nu frângi inima unei copile și așa mai departe. Dacă s-a răzgândit, de ce nu i-a scris și n-a rupt-o cu ea ca un gentleman, pentru numele lui Dumnezeu? Înainte de a provoca atâta umilință? — Bine, nu pune la inimă, nu pune la inimă, a consolat-o soțul. Vocea lui își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai ies de aici. Cu femeile e bine să nu te Încurci. Am să mă leg de ea atât de mult, Încât nici n-am să mai pot pleca În lumea mea. Femeile nu fac altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vărsat În ceai, că mi-a mers așa de rău? Ce-ar fi să-l rog să aducă pe Onisei Înapoi În patul meu, dacă tot se laudă că are putere să Îmbrobodească persoanele iubite? Ba bine că nu, se răzgândi Mașa, ce să fac cu el În pat, nici când fusese aici nu prea era bun de nimic... Ce-ar fi să-l rog totuși, continuă ea, să-mi dea În boghi? Sau să-mi aducă un pic de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pat, nici când fusese aici nu prea era bun de nimic... Ce-ar fi să-l rog totuși, continuă ea, să-mi dea În boghi? Sau să-mi aducă un pic de noroc În casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au două. Drept urmare, În medie bărbații folosesc circa o mie șapte sute de cuvinte pe zi, În timp ce partenerele lor de viață, douăzeci de mii. Venind aici, ce-i drept, mi-a trecut prin minte să-i extermin. Dar apoi m-am răzgândit. Câteodată e bine să lași lucrurile să evolueze În albia lor firească. Ce rost are, de pildă, continuă el, să strici mușuroiul, dacă el va fi clădit la loc a doua zi? Să zicem că i-aș extermina. Legea echilibrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici. De fapt, am profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept vorbind, tot scopul... Oaspetele se Îndreptă spre poartă, dar pe drum se răzgândi și se Întoarse. Mașa se gândi că venea să-și ia rămas bun, mulțumindu-i pentru găzduire, s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În ușa dela intrare. „Intră...” - tună Gică picior de lemn. Spre stupefacția celor prezenți, Doctorul cu Gironda de mână, se opriră În mijlocul Încăperii. Contrariat, bărbatul femeii nu mai avu răbdare să audă motivele Înapoierii, iscodindu-l pe Doctor: „Te-ai răzgîndit...? Vrei să-ți dau chitanța Înapoi...!?” Acesta Însă, aprinse la rândul lui o țigară, afișând un zâmbet misterios. „Prieteni, voi toți cunoașteți adevărul, sunt Însurat...! Efectiv, Încă o nevastă, ar fi prea mult pentru mine...! În acest caz, Gironda e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai mult ori mai puțin - cine oare putea să-i spună...? Noțiunea timpului dispăruse cu desăvârșire, iar el deschise ochii recapitulând cele Întâmplate. O fracțiune de secundă ochii săi se Îndreptară către peretele care-i pricinuise atâta teamă dar, se răzgândi, privind În altă parte. Vibrațiile electrice precum și starea de imponderabilitate continua să acționeze Însă, odată cu scurgerea timpului activitatea distructivă dădea semne de oboseală și să diminueze forța de penetrație, bolnavul, prinzând curaj - coborând din pat - Încercând să activeze picioarele. Operație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
biroul ei. „Destul de curios...Acest ultim amănunt care nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul are astenie nervoasă...! Poate chiar, amândoi...! O fracțiune de secundă avu tentația să-i trimeata la un doctor neurolog, Însă se răzgândi. Mai privi odată la bolnav. „Situația se complică... Personal mă depășește...Poate la poliție, trebue formulată o reclamație, ori În altă parte, oricum eu nu am ideie...” „Cerem scuze pentru timpul pierdut cu noi...Îngână abea auzit bolnavul. Nu vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]