4,052 matches
-
era perioada lor de împerechere. Aceste rațe, pe care eu le-am numit Bill și Lili, erau nedespărțite și se obișnuiseră cu mine, pentru că le aruncam câteodată bucățele de pâine. Era suficient să strig de două ori, Lili, Lili, că rața și venea la gard ca să primească firimiturile de pâine. Bill nu venea niciodată: El rămânea la distanță, urmărindu-mă cu atenție gata să dea semnalul de pericol, luîndu-și apoi zborul, amăndoi. Rățoiul Bill, își apăra rața în fiecare an în
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
ori, Lili, Lili, că rața și venea la gard ca să primească firimiturile de pâine. Bill nu venea niciodată: El rămânea la distanță, urmărindu-mă cu atenție gata să dea semnalul de pericol, luîndu-și apoi zborul, amăndoi. Rățoiul Bill, își apăra rața în fiecare an în această perioadă când ea era asaltată și de alți rățoi, dar de fiecare dată, după lupte crâncene, el ieșea învingător: Infrânți și ținuți la distanță de Lili, rățoii pretendenți, renunțau la ea! Acum, îl admiram pe
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Muzeul Vivaldi, în sunetele discrete ale muzicii sale suave, din incinta Bisericii San Maurizio. Traversăm zveltul și controversatul Ponte della Constituzione (2008 - arh. Calatrava), ce face legătura dintre Piazzale Roma și gara Santa Lucia, unde racheta feroviară cu cioc de rață ne așteptă fremătând să ne ducă spre casa temporară... H. Soperga. Duș și fuga prin subterane în Piazza del Duomo! O găsim eliberată de uriașa scenă ce o invadase până cu o zi înainte. Calmă, fără vibrații negative, cu puțini
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
în: Ediția nr. 1316 din 08 august 2014 Toate Articolele Autorului Doamne de la `48 fir-ar dracului de viață poporul cică e copt moartea însă îl dezvață Fir-ar dracului de viață toți suntem unul și unul măcăim precum o rață omnivor însă e tunul Toți suntem unul și unul poporul degeaba-i copt rege ne-a rămas nebunul Doamne ca la `48 Fir-ar dracului de viață ne faci țara măgăreață Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: ALARMĂ DE POST
ALARMĂ DE POST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371530_a_372859]
-
în mijlocul mesei. Cu o fanfaronadă grobiană, ceru tunător friptură de mistreț, cârnați de urs, însoțind comanda cu o strașnică înjurătură la adresa vânătorii ratate de la care, pare-se, tocmai revenise. Apoi adăugase într-o altă cavalcadă pseudo-inteligibilă: -Și nește pept de rață pen’ câine! Da’n sânge... că vă ia mama dracului! Foștii colegi urmăreau cu sentimente amestecate apariția: ba s-ar fi ridicat să plece, ba l-ar fi apostrofat, ba și-ar fi scufundat neplăcerea în vinul bun... nu erau
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
se uită dezamăgiți la mine, cum să nu știu eu de formația care și-a pierdut viața. Îmi pare rău. Și ce altceva ce se poate vizita? În rest e piatră. Se mai poate vizita The Duck Pond, Balta cu rațe, îmi spun ei. Adică îmi sugerați să iau un taxi să mă duc să văd niște rațe de pe o baltă? A, nu, îmi spun ei, Baltă cu Rațe este doar numele, că rațe nu mai sunt. La chestia asta am
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
Îmi pare rău. Și ce altceva ce se poate vizita? În rest e piatră. Se mai poate vizita The Duck Pond, Balta cu rațe, îmi spun ei. Adică îmi sugerați să iau un taxi să mă duc să văd niște rațe de pe o baltă? A, nu, îmi spun ei, Baltă cu Rațe este doar numele, că rațe nu mai sunt. La chestia asta am început să râd și am plecat de acolo cât de repede am putut. Discuția de la biroul de
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
rest e piatră. Se mai poate vizita The Duck Pond, Balta cu rațe, îmi spun ei. Adică îmi sugerați să iau un taxi să mă duc să văd niște rațe de pe o baltă? A, nu, îmi spun ei, Baltă cu Rațe este doar numele, că rațe nu mai sunt. La chestia asta am început să râd și am plecat de acolo cât de repede am putut. Discuția de la biroul de turism mi-a adus aminte de bancul românesc în care „Aicea
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
poate vizita The Duck Pond, Balta cu rațe, îmi spun ei. Adică îmi sugerați să iau un taxi să mă duc să văd niște rațe de pe o baltă? A, nu, îmi spun ei, Baltă cu Rațe este doar numele, că rațe nu mai sunt. La chestia asta am început să râd și am plecat de acolo cât de repede am putut. Discuția de la biroul de turism mi-a adus aminte de bancul românesc în care „Aicea n-avem pâine, cei de
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
VULPII Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE TOAMNĂ Iar e frig, iar sunt noroaie, Cuibul berzei este gol, Fugărit de vânt și ploaie, Azi a mai plecat un stol. Rațele în bălți se-nfoaie Și ce tărăboi mai fac! Un nor ca o vânătaie Stă pe boltă nemișcat. Prunele sunt supărate, Azi, stau cocoțate-n prun, Mâine, de sunt scuturate, Merg în oala de magiun. Prinși în joc și veselie
VREME DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371888_a_373217]
-
prim plan, o balenă neagră eșuată pe nisipul de un auriu strălucitor al plajei. Balena cu turban roșu își flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se rostogoli pe partea cealaltă invadând ecranul cu bogăția spatelui său ce se răsfăța, nestingherit
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
natura și joaca în aer liber, ne cuprinde un dor nebun. În ziua de astăzi, copiii nu mai știu cum arăta acea copilarie. Eu îmi doresc ca băiețelul meu să experimenteze măcar jumătate din jocurile copilăriei mele. Ne jucam și ¨Rațele și vânătorii¨, joc în care existau 2 vânători, iar rațele erau restul, care așteptau a fi ¨împușcate¨ cu mingea de către vânători. De-a v-ați ascunselea¨ era o altă activitate de-a noastră. Se desemna un căutator, iar ceilalți se
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
nebun. În ziua de astăzi, copiii nu mai știu cum arăta acea copilarie. Eu îmi doresc ca băiețelul meu să experimenteze măcar jumătate din jocurile copilăriei mele. Ne jucam și ¨Rațele și vânătorii¨, joc în care existau 2 vânători, iar rațele erau restul, care așteptau a fi ¨împușcate¨ cu mingea de către vânători. De-a v-ați ascunselea¨ era o altă activitate de-a noastră. Se desemna un căutator, iar ceilalți se ascundeau în timp ce el număra de la 1 la 10, ținându-și
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
acum strănepoții ei. La Liza, s-a mutat, de la oraș, nora lui Mimi...la „casa proastă” stă nepoata bătrânei, patroana de la magazin. Mă uit în curtea de păsări a casei noastre, ca un străin... Pe vremuri, dimineața, înotai printre gâște, rațe, curci, găini, pui...din diverse generații...Trebuia să păstrăm ordinea de ieșire, ca să nu se bată. Gâștele își luau zborul spre baltă...rațele, lip-lip și ele...curcile, taman în vie...iar găinile, la porci, peste gard. Doar puii erau cuminți
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
uit în curtea de păsări a casei noastre, ca un străin... Pe vremuri, dimineața, înotai printre gâște, rațe, curci, găini, pui...din diverse generații...Trebuia să păstrăm ordinea de ieșire, ca să nu se bată. Gâștele își luau zborul spre baltă...rațele, lip-lip și ele...curcile, taman în vie...iar găinile, la porci, peste gard. Doar puii erau cuminți, până le dădeau penele. Odată trecut acest episod, mai puteam râvni la o oră-două de somn. Desfac gardul, tot pe acolo pe unde
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
o vedea! Să mai mănânce? Nu mai putea! Îl teroriza clipa reîntâlnirii, timpul trecea greu, greu de tot... Se hotărî să se îmbrace, își trase pe el o cămașă albă, își potrivi cravata, mătase chinezească veritabilă, de culoarea oului de rață, apoi pantalonii luați proaspăt de la croitor, după care îmbrăcă sacoul. Se privi în oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului apăru aceeași femeie grasă pe care o cunoștea, cu mersul ei de rață, lăsându-se când pe un picior când pe altul și gâfâind ca o locomotivă: -Intră-n casă, papa! - se adresă ea bătrânului, iar are să te-apuce frigurii primăverii și se supără Her doctor! Bătrânul se retrase după ușă și rămase ea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
epigramatică a unui fulgurant distih:) «Infinitu-avu probleme / Cu Coloana. Cam devreme !» (p. 49); (4) catrenele și, deopotrivă, distihurile care „atacă“ grobianismul, prostia electorală, imoralitatea etc.: Dând țării-un nou reprezentant / Într-un tărâm ca de poveste, / Ambiguu, mirobolant, / E raiul rațelor celeste !» (p. 23); «Potenta faună umană / Și ruda ei cea animală / Caută încă o soprană / Pentru spectacolul de gală.» (p. 24); (și o strofă interogativ-parodic-eminesciană) « Dintre sute de subrete / La nimicuri pricepute, / Câte țin la siluete / Din motive neștiute ?» (p.
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
vântului, și sfiiciunea iepurelui, și înfumurarea păunului, și moliciunea pufului de papagal, și duritatea diamantului, și dulceața mierii, și cruzimea tigrului, și căldura focului, și răceala zăpezii, și vorbirea gaiței, și gânguritul dulce al porumbelului, și perfidia cocorului, și fidelitatea raței sălbatice și amestecând toate acestea, făcu femeia și i-o dărui bărbatului... „Ce divin înțelept, Corina!” - îi șoptise Eminescu, după această diatribă recitată de acel guru din înțelepciunea budistă. Îi zisese Corina, pe numele ei de fată, oare de unde aflase
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
învățătoare”. Și tot aici, îmi plăcea să ascult fanfara care, spre deliciul trecătorilor, cânta câteodată, în după amiezele de vară, în vechiul chioșc de lemn, pe care astăzi primăria îl folosește pentru oficiarea cununiilor civile. Din reverie mă deșteaptă măcăitul rațelor sălbatice de pe lac, „locatarele” insulei, și glasurile vesele ale câtorva prichindei care aleargă să le hrănească. Parcă mai ieri alergam și eu, să văd lebedele care își făcuseră cuib pe insulă. Azi, locul lebedelor de altădată, a fost luat de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
vă răsplătim bunăvoința, boierule? BOIERUL: Vă păsuiesc până se face mare. Atunci îl iau argat la grajdurile mele. MOȘUL: Ce suflet bun ai boierule! BOIERUL: Haide, lăsați laudele... Vă trimit o căruță cu cele necesare, mălai pentru mămăligă, niște găini, rațe, gâște... BABA: Dar n-avem curte... BOIERUL: (cu blândețe) Pământul e al meu. Tăiați lemne din pădure și faceți-vă un coteț de păsări și un țarc că vă dau și o capră cu lapte pentru copilaș. Aveți grijă să
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
păți?! Ai fi tu spectacol de culoare, dar dacă îți rup moțul și te las în curu` gol, ai să ajungi până și de râsul curcilor! Câțele de la mamaie o să fie, ehe, regine, departe, sus, dincolo de tine. Iar după ele, rațele, că sunt spălate în râu și au la ele veșnic gulerașe. Hei, ce zici? Taci?! Mă, șmecheraș! Lajos, păunul ăla al tău e împăiat? - Nuuu! Stă el acolo, așa, sus, în frunzele de dud și se crede... - Rege! - Nu, papagal
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
de la Foto-Max (de lângă Telefoane)... Ne oprim, căci a venit ospătarul. La bere („pivo”) - excelentă! - care „se repetă”, cerem și un „antreu”, niște cașcaval și măsline și câteva felii de salam bun. Pentru felul de bază, fiind aproape de ora prânzului, alegem rață cu găluște, asortată cu varză călită. Desert nu cerem, ne păstrăm pentru o cofetărie anume, să luăm niște „zmârzlina” (= inghețată). - Ți-a plăcut gazetăria... - După debut, am mai trimis corespondențe la „Contemporanul”, la „Scînteia”, la „Informația Bucureștiului”... La „Steagul roșu
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
pentru care avea o admirație sinceră. Era ușor respinsă de colegii de seama ei și atunci, ca o refulare, îi plăcea să dirijeze pe cei mai mici ca ea, îi alinia în șir indian, îi învăța să joace „9 pietre”, „rațele și vânătorii”, „țară, țară, vrem ostași!” și câte și mai câte. Anii au trecut și am ajuns la același liceu industrial, un liceu banal pe lângă casele noastre apropiate, unde eram mai toți cei din cartier. Când vroiam să ne ducem
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]