908 matches
-
o “metafizică nebuloasă” ce încearcă să conducă lumea după alte principii decât cele statuate de tradiție. În timpul celor două secole de istorie s-au creionat două direcții majore în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
de la probleme - în sensul de dificultăți - și revenim periodic la noi probleme. La fapte ajungem de abia în momentul în care trebuie să criticăm teoriile noastre care nu sunt decât niște ipoteze, tentative de a oferi o soluție . “Abandonarea atitudinii raționaliste, a respectului pentru rațiune, pentru argumente, și pentru punctul de vedere al celuilalt, supralicitarea straturilor mai profunde ale naturii umane nu pot să nu conducă la viziunea conform căreia gândirea nu este decât o manifestare superficială a unor conținuturi ce
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
creștină (așa cum fusese ea pentru mai bine de 15 secole) și viața omului modern. Căderea „vechiului regim” - chiar și numai pentru un moment și nu în toate statele - a pus capăt simbiozei dintre biserică și puterea politică, iar răspândirea culturii raționaliste și științifice a contribuit la prezentarea creștinismului ca fiind una dintre multiplele forme de a trăi și, totodată, una dintre concepțiile despre lume, alături de tradițiile culturale și religioase de pe celelalte continente. Revoluția franceză (1789) a adus cu sine urmări foarte
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
aprilie 1971. În 1970 fusese ales membru al Academiei de Științe Sociale și Politice. A colaborat la numeroase reviste de specialitate și de cultură din țară și străinătate. Lucrările sale, de proporții, de valoare actuală, au fost elaborate de pe poziții raționaliste.
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
un om preocupat de dreptatea socială, ajungând până la atitudini protestatare. Tolstoi l-a investit cu anumite caractere care îi erau proprii lui, în timp ce altele le-a proiectat asupra lui Andrei. Bolkonski este un fel de om al „Secolului luminilor” (tendința raționalista este puternică la această epoca în spiritul tolstoian), în timp ce Bezuhov pare a fi-asemeni scriitorului-un discipol al lui J.J.Rousseau (o ușoară înclinație spre idilic este des perceptibila în creația tolstoiana). Natasa (una din cele mai realizate personaje feminine din
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
identificate de mult timp, anume proasta guvernare și imposibila separare a religiosului de politic ". Or, explică autorul lucrării Islamul și Rațiunea, "această separare, laicizare, nu poate să fie acceptată decât după ce textul sacru a fost reinterpretat și trecut prin critica raționalistă." Proiect început de marele Taha Husein, dar lăsat în paragina pe pământul islamului (între timp de asta se ocupă occidentalii...). Chabel adaugă: Rațiunea este firul roșu, criteriul (al-furqan) care separă două specii umane, anume acei care cred în Dumnezeu și
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
și aristotelism. Conflictul fundamental a fost însă alimentat de disputa înverșunată dintre "palamiți" și "varlamiți". Două ipostaze l-au făcut celebru pe Varlaam: cea de inamic al lui Palamas și cea de profesor de greacă al lui Petrarca. Un gânditor raționalist, Varlaam a nutrit la școala ideilor filozofice și a logicii lui Aristotel, apreciind silogismele și capacitatea minții omenești de a pătrunde cu sprijinul lor către "natura" lucrurilor.
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur cu inscripții esoterice, destinate vieții de apoi, care
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
vieți, una a lui ca "Philip K. Dick" și una ca "Thomas", un creștin din secolul I persecutat de romani. În ciuda istoricului său în ceea ce privește drogurile și a riscului crescut de accident vascular cerebral, Dick a început să caute alte explicații raționaliste și religioase pentru aceste experiențe. El făcea referiri la "mintea rațională transcendentală" ca "Zebra", "Dumnezeu" și "VALIS". Dick a scris despre aceste experiențe, prima dată în romanul semi-autobiografic "Radio Free Albemuth", iar apoi în "VALIS", "Invazia divină" și "The Transmigration
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
Hristos față de femei. Miroiu utilizează acest filon de inspirație ca să argumenteze valențele feministe și ecofeministe ale creștinismului (îndeosebi a celui răsăritean, în virtutea "perihorezei".Plecând din acest loc, ea reia discuția în contextul eticilor seculare, amintite la început, critică parțial perspectivele raționaliste și etica grijii și oferă o interpretare „convenabilistă”, avantajoasă față de celelalte fiindcă poate să fie aplicată nu doar între oameni, ci și între oameni și ființe non-umane, în virtutea faptului că alegerea rațională și empatia permit să ne situăm moral atât
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
că ceea ce numim ""sacru"" este acel caracter nefalsificabil al unui enunț sau al unei credințe religioase. Acesta lipsește idealurilor politice, filozofice sau strict umaniste. În acele comunități seculariste amintite mai sus, toată lumea știe că idealul lor este fructul unei reflexii raționaliste și că rămâne permanent posibil ca acesta să fie contestat sau să-i fie opusă o viziune nouă, "mai adevărată" și mai justă. Enunțuri religioase de genul "Iisus este Fiul lui Dumnezeu" sunt însă nefalsificabile pentru că sunt în primul rând
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
radicali care s-au folosit de masele populare pentru a-și atinge țelurilor. Nu spre binele poporului a fost dezlănțuită Revoluția, ci pentru a face să triumfe metafizicul asupra fizicului.... Revoluția franceză fu o încercare de realizare practică a principiilor raționaliste. Iar irealismul ei politic și istoric, cu totul desprins de realitate, o conduse la o cruzime excesivă. Politica deductivă, contractul social, drepturile omului, suveranitatea poporului și asasinatul în masă au fost realizările ei principale. Provocată de o minoritate joasă ca
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
A publicat douăzeci și patru de articole despre analiza matematică, în "Suplimentul Enciclopediei" lui Diderot și D'Alembert. În 1789, când Revoluția a izbucnit în Franța, Condorcet a avut un rol major, el, mare apărător al numeroaselor cauze liberale, care spera reconstruirea raționalistă a societății. După căderea Bastiliei (14 iulie 1789), Condorcet a fost ales în Consiliul municipal al Parisului, iar în 1791, a fost ales reprezentant al Parisului în sânul Adunării Legislative, după ce a cerut stabilirea Republicii, devenind chiar secretarul Adunării. Este
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor ființe raționale convingând prin ordine, echilibru și armonie. Grecii au realizat construcții simple cu linii clare, simplitate ce se impune pentru că grecii au un simț accentuat al ordinii. Construcțiile dau impresia de durabil, calm
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Isaak Aharon Ettinger. La început era influențat de de hasidism din ramura Beltz, dar în continuare a părăsit hasidismul, a citit lucrările lui Moise Maimonide, Iuda Halevi, Nahman Krochmal, Peretz Smolenskin și Isaac Baer Levinsohn. El a devenit adeptul curentului raționalist, a învățat alfabetul latin și a început să studieze materii profane. În anul 1890 a plecat la studii la Berlin, unde a aprofundat contactul cu gândirea Haskalei și cu scrierile filosofice . La aceasta a contribuit și prietenia de-o viață
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
accentuând faptul că nu erau cu nimic inferiori artiștilor străini care participau la expoziție. El făcea observația ""Constructivismul domină pe fiecare din pereți, fără însă a oblitera complet analizele expresioniste sau descompunerile cubiste și experimentele coloristice"" Pe lângă acest curent modernist, raționalist, democratic, adept al interacțiunilor spirituale cu întreaga lume, tot în acea perioadă au apărut și diferite curente tradiționaliste, dintre exponenții căreia n-au lipsit, în tinerețea lor, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica ș.a. care, în conformitate cu apartenența lor la Mișcarea
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
creației purificată de elementele neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea din discuție sau „slăbirea” semnificației cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului și, cu toate probabilitățile, a spiritului raționalist modern. De pildă, propoziția cu numărul 63 condamnă teza: "„Că Dumnezeu nu are putere în efectele secundare în lipsa cauzei secundare înseși” ." Această propoziție extrem de importantă semnifică repunerea în drepturi a temei „miracolului” conform omnipotenței lui Dumnezeu. Ceea ce se condamnă aici
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
al treilea rând, pentru afirmația că la sfârșitul lumii va avea loc o anulare a diferențierii oamenilor pe sexe, o asexuare. În paralel cu redactarea tratatelor sale teologice, Eriugena a predat artele liberale. Eriugena este adesea considerat ca fiind marele raționalist al Evului Mediu, capabil de a rezista într-o lume a dogmei și superstiției, accentuând rolul libertății și rațiunii în fața credinței oarbe, spunând chiar că filosofia este singura cale către salvare. Nici o autoritate, fie ea Scriptura ori textele Părinților, nu
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare de a-și revitaliza moralicește poporul său, urmărită conștient și tenace de către Socrate, care cu ,optimismul său raționalist" a pledat ca nimeni altul pentru întronarea privilegiului regesc al spiritului, al inteligenței”. O problemă de o deosebită acuitate și amplitudine a fost cea a interpretării caracterizării xenofontice a lui Socrate în comparație cu datele prețioase oferite de dialogurile platoniciene. Au fost
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de "Baroc brâncovenesc". Mișcarea cărturărească care ia ființă în Moldova secolului al XVII-lea, influențată prin intermediul polonez de umanismul european, este una din premizele apariției stilului brâncovenesc, caracterizat prin recepția barocului apusean
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
l’Allemagne et de la Révolution" („Germania și Revoluția”) în 1832. În 1833 apare poemul în proză "Ahasvérus", parabolă a istoriei umanității, la care Edgar Quinet meditase încă din adolescență. Despre această „epopee romantică” Léon Cellier spunea că oferă „"o doctrină raționalistă a perfectibilității continue, colective, a speței umane"”. În următorii ani continuă să publice poeme, eseuri și articole de filozofie, istorie și critică literară. În 1837 face cunoștință cu Adam Mickiewicz și este vizitat de poetul Heinrich Heine, iar în martie
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
tânăr nelumit” și această violență (rod al conflictului economic) scoate Miorița de sub incidența fatalismului. Mircea Eliade reia subiectul cu mai multă meticulozitate, pe un ton mai conciliant, dar nu mai puțin ferm: „Cât privește acceptarea morții, doar dintr-o perspectivă raționalistă poate fi considerată ca o probă de pasivitate sau de resemnare. În universul valorilor folclorice, atitudinea păstorului exprimă o decizie existențială mai profundă: «nu te poți apăra împotriva destinului cum nu te aperi împotriva dușmanului»; nu poți decât să impui
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
toate acestea, el sugerează că "Mieville, hotărând să dea o operă valoroasă și captivantă, a ajuns să împrumute alte genuri, ceea ce creează așteptări neconfirmate din partea acțiunii și face ca personajele să se comporte aberant, forțând autorul să dea o notă raționalistă, contrară substanței creative, intelectuale și imaginative a cărții." El încheie astfel: Lăsând asta la o parte, Mieville, cu sensibilitatea lui de bun catolic modern, generează valori victoriene și câteva argumente morale bine țintite, făcând din "Stația Pierzaniei" un roman captivant
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului filosofic în limba latină, dând sensuri noi unor cuvinte mai vechi: "ratio", "corpora prima", "prima elementa", "principia", "primordia rerum" etc. Stoicismul, creat de Zenon din Citium în secolul al IV-lea î.Chr., este o fiolosofie raționalistă, recomandând o viață în conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică pe care însuși l-a cultivat. Mai târziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic și asiatic, în care clasificările (Aticul este clasic, simplu, organizat, raționalist...") amintesc eseul lui George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el definește specificul românesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]