2,941 matches
-
modificări, de tradiția germană (Hermann Samuel Reimarus, Gotthold Ephraim Lessing, Christian Wolff). Mai ales Christian Wolff va refuza orice pretenție de cunoaștere din partea teologiei revelate, reducând mesajul Scripturilor la categoriile morale ale simțului comun. Odată cu forjarea unui concept autonom al raționalității se produce și revenirea la înțelesul aristotelic, non-participativ și atomic al naturii. Viziunea antică despre cauzalitate este pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția naturii include o referință implicită la rațiune și la premisele strict matematice ale adevărului și universalității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poetică, a realității (was wirklich ist, ist nur vernünftig). Istoria naturii, a artei, a religiei și a filozofiei sunt pentru Hegel modalități ale revelației Spiritului absolut, dar teleologia acestei revelații este normată de un concept predefinit, de extracție iluministă, al raționalității. Întrebuințarea acordată de Hegel acestui concept reprezintă forma supremă de istorializare a revelației într-un sens panteist constrâns de logica necesității. În alți termeni, putem vorbi despre o naturalizare a revelației în presupozițiile unei filozofii moniste pentru care libertatea - atât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
definiția aristotelică a principiului identității, conform căruia adevărul nu se poate sustrage silogisticii, rămâne o simplă prețiozitate. Principiile elementare ale inferenței contează prea puțin acolo unde valorile par dictate de frici ancestrale. Pentru oamenii tot mai grăbiți ai mileniului trei, raționalitatea de tip clasic este prea decolorată în temeri și adjective. Gândirea ancorată istoric și atentă la nuanțele metafizice este prea costisitoare pentru visul supremației în sânul neoburgheziei cosmopolite. Degradați prin anturajul vulgar al unei prosperități nemeritate, postmodernii manifestă o tenace
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
it, if at all, only in terms of a formless ideality that is, aesthetically speaking, the only true deformity. David Bentley Hart Cadrul filozofictc "Cadrul filozofic" Nu orice religie are nevoie de metafizică și nu orice metafizică este religioasă. Paradigma raționalității în lumea occidentală reprezintă o sinteză între filozofia greacă și revelația creștină - o întâlnire care a dat o pluralitate de modele ontologice, uneori afine, alteori antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin diferă de la o epocă la alta. Cert este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ponderea pregătirii teoretice și practice. B. Criterii de coerență orizontală B1. Structura planului pe trepte de pregătire și tipuri/niveluri de calificare. B2. Structura planului pe ani de studiu, semestre etc. B3. Orarul săptămânal (caracteristici). B4. Sesiunile de examene (caracteristici, raționalitate). B5. Programele disciplinelor fundamentale și obligatorii. B6. Programele disciplinelor opționale și facultative. B7. Modularizarea pregătirii. B8. Caracterul interdisciplinar al pregătirii. B9. Modalitățile de evaluare. B10. Sistemul de credite. B11. Calitatea pregătirii teoretice. B12. Calitatea pregătirii practice. B13. Nivelul standardelor de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
exprimă la Kant valorizarea omului ca ființă înzestrată cu rațiune. Important de subliniat mi se pare însă că filosoful a văzut tocmai în acțiunea consecventă care vizează apropierea de ceea ce apreciem și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe de o parte, pasivitatea, inerția, lipsa străduinței, economia de efort și inconsecvența, pe de altă parte, îi apăreau lui Kant tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe de o parte, pasivitatea, inerția, lipsa străduinței, economia de efort și inconsecvența, pe de altă parte, îi apăreau lui Kant tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung. Aceasta este o expresie greu traductibilă în română, care ar putea fi redată prin „atitudine pătrunsă de conștiința priorității datoriei”. Virtutea nu este contemplarea plină de venerație a binelui, ci tăria
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apologie a rațiunii care nu rareori invocă mesajul filosofiei luminilor. Ceea ce disting ideologia și practica regimurilor comuniste este preocuparea obsesivă pentru justificarea deciziilor și acțiunilor politice prin temeiuri de natură rațională, „științifică”, concomitent cu respingerea și reprimarea exigenței fundamentale a raționalității, dreptul nelimitat la examen critic și obligația asumării consecințelor ce rezultă din acest examen. Proclamarea încrederii în rațiune și a hotărârii de a urma calea rațiunii ni se dezvăluie astfel drept o dezgustătoare ipocrizie. Căci ce oare altceva este invitația
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea intelectualii din zilele noastre față de acest spirit, rezerve hrănite de bănuiala uneori explicit formulată că el ar putea susține tendințe autoritariste
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
străduința de a scrie mai „literar” a nu mai puțini dintre autorii de lucrări teoretice, care sunt înclinați să vină în întâmpinarea gustului publicului cult pentru a câștiga o audiență cât mai largă. Un indiciu important al raportării la valorile raționalității îl constituie, fără îndoială, percepția semnificației intelectuale a cercetării științifice, o întruchipare exemplară a exercițiului critic al minții omenești. După câte poate să-și dea seama oricine urmărește pronunțările unor personalități consacrate drept autorități intelectuale precum și dezbaterea de idei, opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
semnul mediocrității. Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu puține pătrunse de o adversitate viscerală față de spiritul științific în genere și față de valorile moderne ale raționalității. Căci fervoarea și radicalitatea negației acestui fundamentalist religios, discipolul cel mai ortodox al lui Nae Ionescu, nu își poate găsi perechea decât în starea de spirit a primilor creștini, care așteptau sfârșitul iminent al lumii. Să susții la sfârșitul mileniului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din portretul autoironic al „investigatorului privat”, una merită relevată de pe acum: conștiința de sine aproape paroxistică. Detectivul „bine îmbrăcat” și „necherchelit” nu este un dandy ce iese în lume pentru a se lăsa admirat, ci un om de o extraordinară raționalitate care încearcă, prin strategii retorice pline de suculență, să-și ascundă esența existenței. Masca lui Marlowe, în această primă zi a existenței sale ca erou ficțional, e una seducătoare, strălucitoare, tocmai pentru că astfel de măști ascund cel mai bine. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintre noi estimează că, în calitate de ființă înzestrată cu rațiune, trebuie să fie capabil să își justifice în permanență conduitele și opiniile prin argumente logice. Prin urmare, la nevoie, inconștientul nostru inventează motive întemeiate pentru a acoperi cu o aparență de raționalitate orice acțiune irațională. Astfel descrie Jones raționalizarea, în 1908. Cincizeci de ani mai târziu, el încă mai consideră „deplorabil” faptul că rațiunea poate fi utilizată ca apărare. Utilizând intelectul nu pentru a dezvălui adevărul, ci pentru a-l ascunde înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu certitudine îndeplinirea obiectivelor entității, deoarece implementarea acestuia de către managementul general al entității are limitele sale inerente, respectiv: judecata umană poate fi greșită; modul de implementare a sistemului de management și controlul intern în noua abordare; analiza costuri/beneficiu pentru raționalitatea măsurilor de control intern care vor fi implementate, realizată de conducătorul entității publice; anumite persoane pot acționa în complicitate pentru a eluda cadrul normativ și standardele de management și control intern; chiar managerii înșiși pot să treacă peste propriile proceduri
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
mișcare. Acest lucru nu s-a Întâmplat În cazul Partidului Comunist Cehoslovac, care a fost surspins de răsturnarea politică și a trebuit să-și caute surse de finanțare după 1989. 2. De la nomenklatură la clasa capitaliștilor (Polonia, Ungaria) Apariția unei raționalități de piață, mai ales În Polonia și Ungaria, a afectat rapid personalul de Încadrare din Întreprinderile publice, astfel Încât putem percepe, datorită legilor elaborate cu puțin timp Înainte de căderea regimului comunist, un proces de apropriere legală a bunurilor publice de către
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
fost În Întregime premeditată, orientată cu bună-știință către furtul bunurilor publice Într-o mișcare de „scapă cine poate”. Să amintim că legile din 1988-1989 nu aveau drept obiectiv o „capitalizare politică” deliberată, după cum crede sociologul J. Staniszkis, cu căutarea unei raționalități economice noi Într-un sistem epuizat. Interviurile realizate de noi arată clar că, atunci când legile respective au fost făcute publice, directorii Întreprinderilor de stat care s-au aventurat mai târziu În sectorul privat nu se gândeau Încă la asta. Motivațiile
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
din vedere soarta oamenilor, acesta este idealul și țelul meu” (Cazul 6, Polonia) procedează În mod clar la o reconstrucție biografică prezentându-se ca legând Într-o continuitate „naturală” prezentul de trecut. Această afirmație, puțin credibilă dacă o comparăm cu raționalitatea afișată de către nomenklatură În anii ’70, atunci când ea „construia societatea de consum cu mijloacele socialismului”, păstrează totuși o dimensiune de credibilitate: acea parte din nomenklatură pe care o regăsim astăzi În posturile de comandă din economia de piață era la fel de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Iugoslavia interbelică și Iugoslavia titoistă. Aceasta din urmă era, Înainte de toate, construită pe mitul antifascist. Întotdeauna când vorbesc de mit politic accentuez: nu Înțeleg prin el o legendă sau o himeră, ci un discurs politic ce are multe elemente de raționalitate, dar și unele infraraționale, emoționale, sentimentale, amintiri, așteptări, anxietăți ș.a.m.d., care mobilizează energii politice. Atât și nimic mai mult. Mit politic este atât mitul rezistenței franceze, cât și cel al rezistenței iugoslave. Mircea Mihăieș: Și mitul comunismului național
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Occident contra Occident -, În Europa Occidentală, Statele Unite și largi părți din America Latină, vedem o crescândă neîncredere În valorile civilizației liberale. Aceasta este privită ca fiind plăpândă și puțin nătângă, o civilizație slabă, fragilă. Se caută toate formele de raționalizare și raționalitate posibile pentru a lansa atacuri Împotriva ei. Aceasta a fost, din păcate, poziția pe care a adoptat-o, imediat după 11 septembrie, o persoană pe care altminteri o consider una dintre cele mai rafinate critice literare și intelecutale ale lumii
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se cere a fi materializată în aceeași proporție și în același ritm, mecanic, pentru toate componentele ansamblului societal. Unificarea din punct de vedere strategic, militar, economic, juridic (desigur, progresivă și parțială) se justifică pentru că va garanta o funcționalitate și o raționalitate aparte spațiului comunitar. Unificarea culturală sub spectrul unicității (lingvistice, religioase, artistice etc.) conduce la disoluție identitară, la atrofiere spirituală și nu poate trezi decât coșmaruri. Este de dorit ca ceea ce poate fi unificat să fie unificat, iar ceea ce nu se
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o schimbare de perspectivă 34 4.2. Caracteristicile noului mod de producere a cunoașterii 35 4.3. Producerea cunoașterii transdisciplinare 38 4.4. Cercetarea interdisciplinară 40 5. Mitul obiectivității absolute. Ce (mai) înseamnă știința liberă de valori? 44 6. De la raționalitatea transversală la curriculumul ca praxis 47 Partea a IIa. Fundamentele sociale ale abordării integrate a curriculumului 1. Globalizarea: procese de frontieră și de integrare 54 1.1. Globalizarea economică și geopolitică 55 1.2. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și de comunicație
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
obiective, independente și testarea teoriei. Cel mai „fundamentat” mod de obținere a unei cunoașteri valide, de testare a ipotezelor și de relevare a unor „adevăruri științifice” este cercetarea experimentală. Epistemologia și metodologia moderne manifestă o încredere totală în rațiune și raționalitate, având criterii și convenții clare pe baza cărora poate fi evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate. Ambițiile fundaționaliste au afectat și științele socioumane, care le-au pus
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
canonului „cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
asupra științelor educației. Aceste tendințe, surprinse și de C. Bîrzea în lucrarea Arta și știința educației (1995), le-am analizat cu un alt prilej (Ciolan, 1996) și le dezvoltăm în continuare. a) Inversarea raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă. Raționalitatea analitică are la bază: - divizarea întregului în părți componente; - analiza și explicarea acestor părți în mod independent; - juxtapunerea explicațiilor parțiale în vederea configurării unei imagini a ansamblului. Acest mod de gândire, bazat pe reducerea complexității la elemente simple, a devenit inconsistent
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]