4,689 matches
-
tăcut... Te-o mâncat limba tocmai când și unde nu trebuia... Acum dacă s-o întâmplat ce s-o întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe aici trece și lume subțire. Ca de-o pildă? Nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie zi și noapte mașinile cu tot felul de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Știu și eu? Să nu mă vadă careva, că îi vai de capul meu. Mă dau afară. Toaibă însă a deschis portița și l-a luat de mână. Intră, omule, și stai colea pe prispă. Marandă! Adă un pahar cu rachiu. Goarza, vrând-nevrând, a intrat și s-a așezat pe colțul prispei. După ce a gustat din rachiul adus de Maranda, Toaibă i-a vorbit cu glas moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
afară. Toaibă însă a deschis portița și l-a luat de mână. Intră, omule, și stai colea pe prispă. Marandă! Adă un pahar cu rachiu. Goarza, vrând-nevrând, a intrat și s-a așezat pe colțul prispei. După ce a gustat din rachiul adus de Maranda, Toaibă i-a vorbit cu glas moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit să mă caute și poate bănuiești și de ce? Eu... Eu nu prea știu de ce te cheamă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-ți iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa? Veneam după matale. De ce? Ca să te întreb... Ce? Dacă te-o pus să dai declerație scrisă. Păi nu m o pus. Atunci îi bine. Ai scăpat ușor. Poate nu te mai cheamă. Poate. Mergi să bei un țoi de rachiu cu mine? Nuuu! Dacă mă vede cineva și mă spune că beau cu dușmanul poporului? O pățesc rău de tot... De unde până unde sunt eu „dușmanul poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit că n-ai vrut. Am zis și eu așa... Lasă, că nu m-am supărat pentru asta. Ca drept dovadă că nu m-am supărat, am să beau un țoi de rachiu cu tine. Crâșmarul a gustat din țoi, și-a dres mustața și l-a privit lung pe Toaibă. Acesta l-a întrebat din priviri: „Care-i baiul?” Știi tu ce se zvonește prin sat? N-am de unde să știu, fiindcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a fost prima care și-a revenit. Toadere, hai și te dezbracă... 131 Au intrat în casă. Toaibă s-a așezat pe laiță și rezemându-și fruntea în palmă a întrebat: Tu Marandă! Nu ți-o rămas o chicătură de rachiu, că tare mi-i greu sufletul! Apoi să știi tu că acolo în blidar stă o sticlă tocmai de pe când erai acasă. Dacă a mai fi ceva de capul lui. Rachiul nu se strică dacă șade mai multă vreme. Numai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Tu Marandă! Nu ți-o rămas o chicătură de rachiu, că tare mi-i greu sufletul! Apoi să știi tu că acolo în blidar stă o sticlă tocmai de pe când erai acasă. Dacă a mai fi ceva de capul lui. Rachiul nu se strică dacă șade mai multă vreme. Numai să aibă un dop bun, că altfel se răsuflă. Așa o fi cum spui tu, Toadere. Să aibă un dop bun - a răspuns Maranda, cu licărire de zâmbet pe chipul trist
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de zâmbet pe chipul trist... În zilele următoare, Toaibă s a învârtit prin curte ca un leu în cușcă. Vedea neputința de a-și găsi o treabă care să-i ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după rachiu... Ea însă nu a îndrăznit niciodată să-l înfrunte printr-un refuz categoric. Îi vorbea doar cu glas moale: Iar ai început să bei, Toadere. Iar... De unde o să luăm parale ca să plătim datoria la Prispă crâșmarul? Lasă, Marandă. Lasă că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-are. Așa am să fac! Bine, Toadere. Să treci și pe la mine, să-mi spui dacă ai găsit ceva de lucru și oi fi tare bucuros să aflu asta. Până atunci, mă-i mai omeni cu un țoi-două de rachiu, că tare-s cătrănit. Și te rog să nu spui nimănui ce am vorbit. Nu duce grija asta, Toadere... Târziu în noapte, a ajuns acasă: Marandă, mâine mă duc la târg. Ce să cauți tu la târg, că nu ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai să mănânci? 135 Am să iau câte ceva de acasă până ce oi câștiga câteva parale. Pe urmă... mai vedem noi. Ți-oi aduce și ție una-alta de la târg. În seara aceea, Toaibă a dat gata jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumpărat pâine, și pe la o dugheană de peste uliță, de unde a cumpărat bomboane. „Să-i îndulcesc sufletul Marandei măcar cu atâta” - gândea în timp ce bodega de peste drum îl atrăgea ca un magnet... Nu a rezistat și a intrat... După primul țoi de rachiu, parcă ar mai fi mers încă unul, dar și-a pus capul în piept și a ieșit cu pas apăsat... Pe drum își făcea socoteala: „Mâine dimineață primul drum îl fac la Prispă, să-i plătesc datoria. Pe urmă... oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și cofeturi? N-am mai gustat de când eram mică și mă lua mama la târg... A doua zi, Toaibă a pornit în sat, cu gând să plătească datoria către Prispă, dar simțea și o poftă nebună de o gură de rachiu. Bine te-am găsit, bade Prispă! Bine ai venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venit, Toadere. Cum văd eu - și cred că nu mă înșel - parcă nu mai ești așa cătrănit și pornit împotriva tuturor. Asta cam așa-i. Și ca să nu vorbesc cu gura uscată, fii bun și dă-mi un țoi de rachiu. Nu te-oi lăsa însetat, că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că mi-a fi păcat. Prispă i-a așezat țoiul în față și l-a privit întrebător: „Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul fierbinte al rachiului, Toaibă s-a așezat mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul fierbinte al rachiului, Toaibă s-a așezat mai bine pe scaun și a pornit să vorbească: Matale ai avut dreptate. Mi-am găsit de lucru. Da’ să nu mă spui la nimeni.. Nu avea grijă, Toadere. Numai tu să nu scapi vreo vorbă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venea după tine să te scoată din crâșmă cu măturoiul. Aaai dreptate... De când a venit de la ocnă, Toaibă se ferea să mai vorbească față de mușterii. Își mai deschidea sufletul doar față de crâșmar. Pentru duminică își lua câte o sticlă de rachiu acasă. Avea grijă să ia și una pe care s-o aibă acolo, la gară, pentru când termina lucrul. Toate ar fi fost la locul lor, dar Toaibă se îmbăta crunt în fiecare sâmbătă și duminică. Maranda sărmana îl lua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere? Apoi nu mă pot plânge, bade Prispă. Muncesc mult, dar am băgat de seamă că oamenii de la gară încep să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ți-o pus focul, să-mi spui și mie, să știu și eu cine are inimă de fiară, nu de câine că câinele îi animal cuminte... Mergi sănătos, Toadere, și să trăiești! Toaibă și-a luat cele două sticle cu rachiu pe care le aruncase lângă poartă. Înfruntând zloata neostoită, a pornit la drum. Ajuns acasă, nu mică i-a fost mirarea când de afară a văzut lampa aprinsă: „Da’ ce s-o întâmplat de Maranda nu s-o culcat?” Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sete. Când ai stat tu cu gura uscată la mine în crâșmă? Asta nu s-o întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băut? Apoi, bade Prispă, să nu te superi matale, da’ Toader Toaibă are încă mintea întreagă. Iar la școală știa tabla înmulțirii cel mai bine dintre toți copiii! Vezi? Așa se înșală omul. Eu credeam că dacă ai băut atâta rachiu, de unde să mai știi cât ai de plată? Asta nu-i bine, bade. Întâi drămăluiește-l pe om și după aceea spune-ți părerea... Iaca că și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i bine, bade. Întâi drămăluiește-l pe om și după aceea spune-ți părerea... Iaca că și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și i-a adus ca de obicei cele două sticle cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu aiștia despre viscol? Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți spun să?... Ce aveai să-mi spui? Spune, că nu mă supăr. Că nu faci bine ceea ce faci. Adicătelea ce fac? Bei! Asta faci! Și bei prea mult! Mai bea omul, un pahar de vin, un țoi două de rachiu, da’ nu stă o zi întreagă în crâșmă! Hai mai degrabă în casă, să te încălzești, și om mai vorbi... Apoi mă gândesc că îi târziu și... Lasă, că altădată ai ajuns acasă și mai târziu și... Atunci am stins
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuie să scapi de patima beției. Da’ ce spun eu patima beției? Tu bei doar trei zile pe săptămână, da’ atunci bei în dușmănie parcă. Știu și de ce bei, Toadere... „Rana” asta însă n ai s-o poți tămădui cu rachiul. Durerea din suflet nu ți-o scoate băutura, ci gândul curat și iubirea celor din jur... Și ai pe cine iubi. Maranda îi o femeie vrednică și cu suflet curat. Și... dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]