1,369 matches
-
bateriei antiaeriene de la Deelen. O altă zonă bună de aterizare de la sud de pod a fost respinsă deoarece a fost considerată mlăștinoasă pentru planoarele care transportau echipament greu. Comandanții neexperimentați ai trupelor aeropurtate au fost de acord cu toate obiecțiunile RAF și au acceptat ca zona de aterizare să fie la aproximativ 15 km de pod. Dat fiind faptul că diviziile infanteriei aeropurtate urmau să ajungă doar după două zile, trupele parașutate în prima zi trebuiau să apere zona de parașutare
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
stații radio din Anglia. În plus, o unitate avea aparate setate pe o frecvență UHF care nu era folosită de restul emițătoarelor, ceea ce le făcea total nefolositoare. În acest fel, singura legătură a Diviziei I cu avioanele de sprijin din RAF a fost tăiată. Piloților britanici li se interzisese să atace din proprie inițiativă, pentru ca să nu prindă sub focul lor proprii soldați. Generalul Brian Horrocks a refuzat să dea ordinul de atac până când nu primea confirmarea că forțelor aeropurtate au ajuns
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
blindatelor germane. Contraatacul aliat a eșuat, iar resturile companiei au fost redistribuite la alte subunități. Divizia a rămas într-o situație foarte dificilă, având sub control numai 650 m de mal. O încercare de reaprovizionare pe calea aerului efectuată de RAF a fost respinsă de singura escadrilă de avioan de vânătoare german disponibilă de-a lungul întregii acțiuni. Avioanele Focke-Wulf Fw 190 au prins avioanele aliate la altitudine joasă și a doborât 15 dintre ele. Focul antiaerienei germane a mai doborât
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
144 avioane de transport americane C-47. Cam două treimi ale efectivelor brigăzii au fost parașutate în fața pozițiilor deținute de Divizia I aeropurtată pe un nou câmp de aterizare la sud de Rin lângă satul Driel. Coordonarea proastă a avioanelor RAF de transport a făcut ca proviziile să fie parașutate la 15 km depărtare de zona de aterizare a polonezilor. Polonezii trebuiau să folosească un bac plutitor pentru a traversa râul în sprijinul Divizia I, dar au descoperit că malul opus
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
astfel de modele sunt folosite uneori ca avioane multirol avion de vânătoare-bombardier, de atac, și uneori de atac la sol. Aceasta a fost cazul, de exemplu pentru Sopwith Camel și alte "avioane de vânătoare-cercetare" din Primul Război Mondial. USAAF și RAF adesea favorizau avioanele de vânătoare față de bombardiere ușoare sau bombardiere în picaj ca de exemplu P-47 Thunderbolt și Hawker Hurricane care datorită faptului că nu mai erau avioane de vânătoare competitive, au fost retrogradate ca avioane de atac la
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
și, pe [[1 august]] [[1944]], a izbucnit [[Insurecția din Varșovia]]. Luptele au fost purtate de [[Armia Krajowa|Armia Krajowa - Armata Teritorială]] în [[Varșovia]], pentru eliberarea orașului de ocupanții naziști. În ciuda faptului că avioanele poloneze, iar mai târziu ale [[Royal Air Force|RAF]], au executat misiuni deasupra Varșoviei pentru parașutarea de provizii începând cu [[4 august]], [[Forțele Aeriene ale Statelor Unitea|Forțele Aeriene ale Statelor Unite - USAF]] nu au participat la aceste operațiuni. Aliații au cerut în mod oficial pe [[20 august]] permisiunea sovieticilor
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a Iugoslaviei]] de orientare comunistă , aflată sub conducerea lui [[Josip Broz Tito]]. [[Lumea occidentală|Occidentul]], (în principal [[Regatul Unit]]) au sprijinit monarhia iugoslavă, permițand regelui exilat să se stabilească la Londra și oferind asistență cetnicilor prin parașutări de materiale de către [[RAF]] și [[Special Operations Executive]], dar numai până în anul 1943. Simpatizanții cetnicilor afirmă că, dacă aliații și-ar fi menținut sprijinul pentru cauza lor și nu i-ar fi trădat, familia Karageorgeovici s-ar fi putut reistala pe tronul Iugoslaviei, iar
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
lângă Sarnaki pe malul râului Bug. În noaptea de 15 - 26 iulie 1944, părțile cele mai importante ale rachetei și planurile detaliate ale subansamblelor care erau prea voluminioase au fost transportate din Polonia ocupată în Anglia de un avion al RAF. ("Pentru mai multe amănunte vedeți și: " Armia Krajowa și V-1 și V-2). Cercetarea rachetei germane a fost de maximă importanța pentru îmbunătățirea apărării antirachetă a Aliților. ("Vedeți și: "Operațiunea Most III). Serviciul polonez de informații a cooperat cu
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
victorii in luptele aeriene și 15 de militari căzuți la datorie. Mai târziu, piloții polonezi au luptat în Bătălia Angliei, unde escadrila poloneză a reușit cel mai mare număr de victorii dintre toate escadrilele aliate. De la începutul războiului, Royal Air Force (RAF) a primit cu brațele deschise toți piloții străini, care ajutau la refacerea rândurilor rărite de lupte ale piloților britanici. Pe 11 iunie 1940, guvernul polonez în exil a semnat cu guvernul britanic o înțelegere pentru formarea Armatei poloneze și Forțelor
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Tunisia (așa numitul „Circul Skalski”) și au participat la raidurile asupra Germaniei (1940-1945). În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului următor, escadrila poloneză de bombardiere a reprezentat a șasea parte a forțelor de care a dispus RAF Bomber Command. E adevărat că în timp, escadrila poloneză a suferit pierderi grele, care nu au putut fi acoperite cu noi piloți. Între 1940 -1945, 929 de piloți polonezi de bombardiere au căzut la datorie. În total, au luptat în cadrul
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Bomber Command. E adevărat că în timp, escadrila poloneză a suferit pierderi grele, care nu au putut fi acoperite cu noi piloți. Între 1940 -1945, 929 de piloți polonezi de bombardiere au căzut la datorie. În total, au luptat în cadrul RAF opt escadrile de avioane de vânătoare pilotate de polonezi, care au doborât în total 629 de avioane ale Axei până în mai 1945. Chiar înainte de declanșarea războiului, cele mai importante nave de luptă ale Marinei poloneze au fost trimise la adăpost
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
a fost adus în țară și înhumat la Cimitirul Bellu. A fost trecerea fulgerătoare în neființă a lui Gheorghe Bănciulescu, primul pilot din lume care a zburat cu proteze în loc de picioare. Al doilea pilot a fost DouglasBader, wing commander al RAF în cel de al doilea război mondial, urmat de rusul Aleksei Petrovici Maresiev. Ion Stoica (n. 1897 Fofeldea - d. 12 septembrie 1926, Rýmařov) se formează ca mecanic de avion la Școala de Arte și Meserii din Galați, iar apoi absolvă
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
trebuia să se interfereze în niciun fel cu războiul împotriva sovieticilor. Mai înainte de declanșarea operațiunii propriu-zise, aviația germană a lansat o serie de bombardamente asupra obiectivelor strategice din insulă în încercarea de obținere a superiorității aeriene. Campania a avut succes, RAF fiind nevoită să-și evacueze aparatele de zbor în Egipt. În momentul declanșării bătăliei terestre, aliații aveau avantajul superiorității numerice și al supremației navale. În schimb, germanii aveau supremația aeriană și se bucurau de o mai mare mobilitate, ceea ce le-
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
de Comandamentul Orientului Mijlociu din Alexandria. Înalții ofițeri aliați considerau că lupta este deja câștigată, de vreme ce dețineau așa de multe informații despre organizarea atacului și era posibil ca să fi dorit să păstreze aeroporturile funcționale pentru folosirea în viitor de către escadrilele RAF. În plus, germanii s-au dovedit capabili să aprovizioneze trupele deja aflate la sol folosind pentru aterizare terenuri neamenajate. Un pilot german a aterizat forțat cu avionul său de transport pe o plajă pustie. Alți piloți germani au aterizat pe
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
strategică a aeroporturilor, a fost un duș rece pentru guvernul de la Londra. Ca urmare, Royal Air Force a primit responsabilitatea apărării propriilor baze aeriene împotriva atacurilor terestre și aeriene. Pentru îndeplinirea acestei noi sarcini a fost creat în februarie 1942 „Regimentul RAF”. Cifrele oficiale germane au variații funcție de înregistrările făcute de diferiții comandanți militari. Istoricul Davin a calculat o cifră de 6.698 soldați după examinarea mai multor surse. Această cifră nu cuprinde și răniții Corpului al 8-lea aerian sau pierderile
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
și piloți de rezervă, acești factori ducând în final la scăderea capacității lor de luptă. Forțele britanice dispuneau de aproximativ o sută de avioane la începutul războiului, care erau distribuite după cum urmează. În nord erau plasate două escadrile de bombardiere RAF la Port Sudan - Sudan, (una dintre escadrile era dotată cu avioane depășite din punct de vedere tehnic), și o escadrilă o escadrilă de cooperare cu armata. În sud se afla escadrila de bombardiere nr. 12 din cadrul Forțelor Aeriene Sud-Africane (SAAF
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
fost atacat de distrugătoarele italiene „Pantera”, „Leone” și „Francesco Nullo”. Crucișătorul neo-zeelandez „Leander” și distrugătorul britanic „Kimberley” au împins distrugătorul italian „Francesco Nullo” spre țărm unde a eșuat. Distrugătorul italian a fost distrus a doua zi de atacul bombardierelor ușoare RAF. Militarii Diviziei a 5-a indiene au început să sosească în Sudan la începutul lunii septembrie 1940. La scurtă vreme după aceea, indienii au declanșat un atac surpriză pentru recucerirea Gallabatului. Atacul a fost dat de o brigadă condusă de
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
a fost dat de o brigadă condusă de William "Bill" Slim. Infateriștii indieni au fost sprijiniți de un grup de 12 tancuri ușoare și medii, un regiment de artilerie și de asemenea s-a bucurat de sprijinul aerian asiguratg de RAF. Operațiuna a debutat cu cucerirea Gallabatului pe 6 noiembrie. A urmat asaltul asupra localității Metemma. Italienii nu erau însă dispuși să cedeze în Sudan, iar comandantul și guvernatorul interimar al Eritreei, generalul locotenent Luigi Frusci a organizat contraatacul forțelor de sub
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
rebeliunea unui batalion de localnici din formația lui Wingate. Wingate a fost neboit să ia măsuri pentru aplanarea conflictului și îndepărtarea comandantului batalionului. Pe 6 martie, forțele neregulate etiopiene au înregistrat primul succes, odată cu cucerirea orașului Bure. Orașul bombardat de RAF și asediat de forțele neregulate sudaneze și etiopine, a fost părăsit noaptea de garnizoana italiană. Italienii au mai rezistat în regiune aproape o săptămână, dar problemele de aprovizionare i-au silit să continue retragerea. În aproximativ trei luni, Forța Gideon
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
trimise numai trupe regulate. În 1940, britanicii au trimis în Franța soldații Aramtei Teritoriale. Până în cele din urmă, Forța Expediționară Britanică a ajuns să fie formată din Corpurile de armată 1, 2 și 3 cu aproximativ 200.000 de soldați. RAF a trimis de asemenea forțe importante în Franța la începutul ostilităților. Britanicii au trimis în Franța escadrile de avioane de recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Franța escadrile de avioane de recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată și nu ar fi putut ajunge deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile britanice. În timpul „Războiului ciudat”, RAF a declanșat raiduri de bombardament de mică amploare și un număr mare de raiduri de lansare a manifestelor de propagandă, (cu numele de cod „Nickels”). Royal Navy a impus o blocadă împotriva Germaniei. Norvegia era o țară de maximă importanță
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Britanicii au debarcat în centul țării, la Åndalsnes și Namsos, și în nord, la Narvik. Alte tentative de debarcare britanice în sudul Norvegiei au fost respinse de aviația germană. În centrul Norvegiei, portavioanele Royal Navy și avioanele de vânătoare ale RAF nu au reușit să securizeze bazele pe care le cuceriseră. Britanicii au trebuit să se evacueze. În nord, germani au fost alungați din Narvik, după ce deținuseră o vreme controlul asupra portului. Totuși, în condițiile în care înaintarea germană era neîntreruptă
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
echipamentului greu militar britanic a fost abandonat în Franța - mulți soldați nu au fost capabili să-și aducă în țară nici măcar armamentul personal. În pregătirea debarcării în Anglia, ("Operațiunea Leul de Mare"), Luftwaffe a declanșat operațiuni pentru distrugerea Royal Air Force (RAF) și pentru obținerea superiorității aeriene deasupra Angliei. Această luptă pentru superioritate aeriană este numită de cele mai multe ori "Bătălia Angliei". La început, Luftwaffe a încercat să distrugă instalațiile RAF de la sol și să atragă avioanele engleze de vânătoare în lupte aeriene
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Operațiunea Leul de Mare"), Luftwaffe a declanșat operațiuni pentru distrugerea Royal Air Force (RAF) și pentru obținerea superiorității aeriene deasupra Angliei. Această luptă pentru superioritate aeriană este numită de cele mai multe ori "Bătălia Angliei". La început, Luftwaffe a încercat să distrugă instalațiile RAF de la sol și să atragă avioanele engleze de vânătoare în lupte aeriene. În toamna anului 1940, Hitler a devenit tot mai nervos, în condițiile în care aviația germană nu reușea să distrugă aviația britanică, și a ordonat distrugerea orașelor brianice
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
același timp, germanii au invadat și Iugoslavia. Grecii au fost rezervați cu privire la acceptarea ajutorului forțelor terestre britanice, deoarece Londra nu avea capacitatea de a trimite un corp expediționar suficient de numeros, care să oprească atacul german. Grecii au acceptat ajutorul RAF în luptele împotriva italienilor din Albania. Evenimentul care a dus la decizia politică a grecilor de a accepta intrarea forțelor terestre britanice pe teritoriul național a fost intrarea germanilor în Bulgaria, intenția naziștilor de a invada Grecia devenind clară. Forțele
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]