1,568 matches
-
grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o pornești în sezonul incert, acum e pâclă roz și peste o oră zăduf și peste alte trei șuieră cu rafale de gheață. La Antonel, la Toni, dada, la doctorul Marga... între semenii noștri zurlii se găsește totdeauna ceva să-mi pună sângele în mișcare. La Marga, la dom’ Bazil, la Bătrâna Fecioară Musaca, acolo am găsi de toate... Dar abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe Zina în București, n-am surprins-o niciodată asupra lor, totdeauna la întâlnirea cu mine avea o carte în mână. Nu mă mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
va spune că a văzut mai mult de-atât. O vedea înăuntrul plasei pentru țânțari a tânărului său general. În timpul acelor zile, pieptul i se umfla. Durerea îndepărta de acolo orice altceva. * Într-o noapte cu vânt puternic, bătând în rafale furioase, iubitul meu își face apariția la mine-n prag. Îi spun că m-am hotărât să nu-l mai văd niciodată. Te rog să nu mai vii, îi zic. El e tăcut. După un timp, mă roagă să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
natural în complexul de mirosuri mateiene acesta nou, dimpotrivè, s-a oprit parcè că o perdea de nori joși, undeva la câțiva milimetri de obrazul meu, formând o atmosferè invizibilè și densè, din zona cèreia, din când în când, în rafale, se elibereazè adieri de aer parfumate, îmi place și mie noul miros, dar, ceva, nu știu, persistentă lui, mè indispune, intrigându-mè, de aceea intru în primul magazin și-mi cumpèr un alt after shave, La restaurant, Șerban sesizând noul miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
braț, o carte: - Să-ți citesc un pasaj din biografia lui... Auzind numele, mama se luminează. Dar numai pentru o clipă. Numaidecât Își confecționează aerul bănuitor, ostil - am ajuns să i-l cunosc, de când e bolnavă. Îmi pune Întrebări În rafale și de-baraj (ar zice tata), Întrebări care nu au legătură cu cartea, ba Îi interzic (cărții) orice apropiere În viitor. Apuc să strecor, nu ca Întrebări, ci ca lucruri de la sine Înțelese „informația” din cartea lui Giurescu potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele largi ale străduței, dar se răsuci ca o pisică, trase la rândul lui și-l nimeri în piept pe polițist care căzu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spaimă. Gacel trase de trei ori, înțelese că al doilea glonț îi pătrunsese în inimă, îi privi chipul ca să se asigure, după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Iartă-mă, Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din satul nostru, chiar și cântecele lor sunau aidoma cu cele de la petrecerile noastre din sat. Când cânți cântece din astea, îți simți limba grea în gură și ți se umezesc ochii. Câteodată, pe ruși îi apuca nebunia și trăgeau rafale în aer. În asemenea nopți, nimeni nu putea să doarmă.” „Ce înseamnă: ți se umezesc ochii?” „Înseamnă că ți se umple inima de tristețe.” „Așa ca mamei, când ne-a condus la plecare și a rămas singură pe peron?” „Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aflau față În față, dar nici de data aceasta nu avea să curgă sânge. Și uite că n-a fost din voia soldaților de dincoace, căci aceștia aveau certitudinea că nu vor muri chiar dacă i-ar tăia În două o rafală de mitralieră. Deși ar trebui să ne Întrebăm, și nu numai dintr-o curiozitate științifică legitimă, cum ar putea supraviețui cele două părți separate În acele cazuri În care stomacul ar rămâne Într-o parte și intestinele În alta. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus și - sigur că da - unul dintre băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel lovit Înapoi, În spatele camionului, și l-am văzut din nou pe negru cum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era plină de sînge și avea cravata trasă Într-o parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la față și cu o privire sălbatică, trase o rafală generală, fărĂ țintă, către toți cei din bar. L-am văzut pe unul dintre cei trei repezindu-se spre el, și am observat și ce expresie avea. De data asta i se alăturară mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi, Însă fără uniforme bine stabilite, cu eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră În văzduh, ca să-și semnaleze prezența. Vestea a făcut Înconjurul, toți s-au Închis În casă, Încă nu se știa ce fel de oameni erau. Mătușa Caterina dădu drumul unor cuvinte de Îngrijorare, În fond ziceau că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și de-atunci fusese Învățată că, dacă vedea doi inși jucându-se cu pușca-mitralieră, trebuia să fugă de-acolo. Iar se joacă», a zis ea intrând Înăuntru, ca să ne arate că e ascultătoare. Și În momentul acela am auzit prima rafală. Numai că a fost urmată de o a doua, apoi de a treia, pe urmă rafalele s-au Înmulțit, se auzeau loviturile seci ale puștilor, ale pistoalelor-mitralieră - ta-ta-ta, câte-un pocnet mai surd, poate niște grenade, și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fugă de-acolo. Iar se joacă», a zis ea intrând Înăuntru, ca să ne arate că e ascultătoare. Și În momentul acela am auzit prima rafală. Numai că a fost urmată de o a doua, apoi de a treia, pe urmă rafalele s-au Înmulțit, se auzeau loviturile seci ale puștilor, ale pistoalelor-mitralieră - ta-ta-ta, câte-un pocnet mai surd, poate niște grenade, și, În fine, mitraliera. Am Înțeles că nu se mai jucau. Dar n-am avut timp să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin timp au venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu mai conteneau să se salute ceremonios Între ei. Tot restul serii am auzit rafale Îndepărtate, spre coline. Partizanii Îi urmăreau pe fugari. Învinseserăm”. Lorenza Îl sărută pe păr și Belbo Își Încreți puțin nasul. Știa că Învinsese prin interpuși. În realitate, el asistase la un film. Însă preț de o clipă, riscând să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De abia la parter reușesc să-i mulțumesc vecinei de urare și ne despărțim. Ajung în stația de autobuz. Fiind la prima oră, lume multă așteaptă autobuzul. Simt iarăși acea furnicătură în nas și câteva strănuturi vin repede ca o rafală de pistol automat, deși, spun sincer, am încercat să mă abțin, dar n-am putut. Câteva persoane din apropierea mea se îndepărtează rapid. Vine autobuzul. Aglomerat. Stăm ca într-o cutie de sardele. În înghesuială găsesc loc lângă două dame. Încep
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din buzunar. Rugămintea nu mi-a fost auzită de Cel de Sus și, deodată, aceleași furnicături apar în nas, de parcă cineva ar fi pulverizat spray cu ardei iute. Încerc din toate puterile să mă abțin, dar degeaba. Trei-patru strănuturi în rafală sparg liniștea în autobuz. Aerul ieșit din nări sa simțit ca suflul unei explozii. - Vai, domnule, nu vă puteți abține? Îmi reproșează una din dame. - Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!... Cealaltă damă mă săgetează cu niște priviri reci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu vă puteți abține? Îmi reproșează una din dame. - Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!... Cealaltă damă mă săgetează cu niște priviri reci, încât am simțit că mă îngheață. Mai trec câteva minute și iar dau drumul la o rafală de strănuturi. - Domnule, sunteți imposibil! Chiar nu vă puteți abține? Vine reproșul de la a doua damă. Același răspuns din partea mea. - Nu pot, căci deaș putea... - Sunteți răcit? Aveți guturai, viroză, ce aveți?... - Nu am nimic din toate acestea, domniță! Pur
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
medicul meu de familie, dar dacă nu mă găsește bolnav? Pentru moment rămân interzis câteva minute în stație. Cele două dame pleacă vociferând. Ceva, probabil la adresa mea. Polițiștii pleacă și ei. Ca o eliberare de toate cele petrecute, o ultimă rafală de strănuturi ies cu violență din nări. Apoi, totul s-a terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și nici de atunci în zilele care au urmat. Cum voi justifica amenda soției? Nu mi-am dat răspuns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
iar cifre, un institut cu multe inițiale) și tocmai așteptai mașina într-o stație înzăpezită. Asta acum o oră jumate, două. Aproape că nici nu puteai privi în direcția din care trebuia să vină mașina, căci din partea aia veneau și rafalele de zăpadă care te orbeau. Pe stradă, în amurgul care începea să se lase, prin fața celor care așteptau ca și tine, se plimba, cu coada între picioare, o potaie. Blana gălbuie era presărată cu zăpadă, iar firele de pe picioarele din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]