2,296 matches
-
Se referă la perioada cât am fost eu sub pământ, Vladimir? Nu. A fost o perioadă când nu au mers legăturile timp de vreo trei, patru minute. Nimic grav, dar ciudat, căci lucrurile noastre sunt de calitate bună, nu ca rahaturile alea de la Minister. "Velail, ai intrat pe adresa pe care ți-am dat-o?" "Da, Corvium. O grămadă de tipi vorbind vrute și nevrute. Rămân pasiv." "Bun. Caută-l pe Fernand Preiassi. N-ar trebui să-ți ia prea mult. E mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai speriat! Copchil tâmpit! Ce e?" "Mă scuzi. Tocmai a decolat de la baza militară regională un elicopter. Are la bord un Macrel 6." "Am mai auzit de asta, parcă." "E ăla cu ultraviolete concentrate care arde tot ce e organic." "Rahat! Caută-l în continuare pe Preiassi!" "Sergheiov!" "Da, Corvium." " Avem un elicopter cu un Macrel 6 la bord. Trebuie să cadă înainte să ajungă deasupra școlii!" "OK. Mă ocup eu de el." Clanța ușii scârțâi infernal la fel ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lungul potecii înguste ce străbătea mijlocul unui canal plin cu dejecții umane, Corvium zări în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți, că nu bagă nimeni mâna după voi să vă scoată din rahat! râse Maghir. Corect! făcu Soliteraj, mergând în urma Împăratului. Am intrat noi în mare rahat de-a lungul anilor și ne-a scos mereu cineva de acolo, dar acum nu cred că se încumetă careva. Ajunseră la baza treptelor metalice, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți, că nu bagă nimeni mâna după voi să vă scoată din rahat! râse Maghir. Corect! făcu Soliteraj, mergând în urma Împăratului. Am intrat noi în mare rahat de-a lungul anilor și ne-a scos mereu cineva de acolo, dar acum nu cred că se încumetă careva. Ajunseră la baza treptelor metalice, la fel de maronii și mâncate de rugină ca și ușa prin care au dat aici. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează ușurel bustul și oftează, gârbovit dintr-odată sub povara gândurilor. Simpla existență a unui even tual succesor a constituit dintotdeauna un catalizator pentru in trigă. Se adună și roiesc în jurul lui precum muștele în jurul unui rahat. Toată viața a fost nevoit să navigheze cu prudență între grupările rivale ale Octaviei și ale fiului ei Marcellus, ale lui Agrippa, ale Liviei, ale feciorilor ei... Acum au mirosit și ceva legat de bastardul lui Nero... Ochii i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un dram de minte sub fruntea ei drăgălașă și bombată. Mânia refulată cu greutate i se îndreaptă acum spre Trio Fulcinius. Se uită chiorâș la el, dar de fapt o vede pe Livia în locul lui. Ce mai scurmă și ea rahatul? Nu-i ajunge că Tiberius este oficial recunoscut ca succesor al său? Va trebui până la urmă să-i dea și ei o lecție ca s-o învețe minte. Căci viciile celor de jos rămân la nivelul lor, pe când cele ale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să aibă cunoștință de un asemenea act? Mârâie printre dinți: — De ce era așa de greu să faci o declarație în fața unui ma gistrat? E prea pornit ca să-l mai lase pe Scribonius Libo să protesteze. Adversarii o să scormone și n rahat pentru a găsi ceva cu care să-l înfunde. Continuă pe același ton iritat: — Nici nu era nevoie să ajungi la tribunal. Puteai lua un pretor în timpul liber, să-l pui să semneze eliberarea. Îl căutai la baie, la teatru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât mai mult. Își trece dosul palmei pe sub bărbie: — Să intre-n rahat până aici! Îl împinge ușurel de la spate. — Hai! Du-te acum! E timpul să mă pun pe treabă. Libo se lasă greu urnit din loc. Întreabă plin de speranță: — Ai de studiat pentru proces, nu? Trimite pe cineva mâine să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înconjurate cu roșu. Și nu se mai întâmplă nimic. ― Doamne, ce mai pierdere de vreme, spune Ben. Unde sunt afurisitele de poze? ― Poate că ar trebui să apeși pe una dintre căsuțe? Ben încearcă, dar tot nu se întâmplă nimic. ― Rahat, rahat, rahat. Uite ce e, trebuie să mă duc să mă piș; vin într-un minut, și încercăm s-o descurcăm. El pleacă, iar eu iau cu mișcări încete o revistă de lângă computer, așteptându-l să se întoarcă. Doamne, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu roșu. Și nu se mai întâmplă nimic. ― Doamne, ce mai pierdere de vreme, spune Ben. Unde sunt afurisitele de poze? ― Poate că ar trebui să apeși pe una dintre căsuțe? Ben încearcă, dar tot nu se întâmplă nimic. ― Rahat, rahat, rahat. Uite ce e, trebuie să mă duc să mă piș; vin într-un minut, și încercăm s-o descurcăm. El pleacă, iar eu iau cu mișcări încete o revistă de lângă computer, așteptându-l să se întoarcă. Doamne, uite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
roșu. Și nu se mai întâmplă nimic. ― Doamne, ce mai pierdere de vreme, spune Ben. Unde sunt afurisitele de poze? ― Poate că ar trebui să apeși pe una dintre căsuțe? Ben încearcă, dar tot nu se întâmplă nimic. ― Rahat, rahat, rahat. Uite ce e, trebuie să mă duc să mă piș; vin într-un minut, și încercăm s-o descurcăm. El pleacă, iar eu iau cu mișcări încete o revistă de lângă computer, așteptându-l să se întoarcă. Doamne, uite un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Doamne, uite un alt model care a scăpat în liga campioanelor și uite cât e de superbă. Îi studiez părul blond platinat și sprâncenele perfecte, iar apoi îmi zic să nu uit s-o adaug colecției mele când ajung acasă. ― RAHAT! strigă Ben, iar eu îi aud pașii grăbiți în spatele meu. ― O, DOAMNE! Mă uit și eu la ecran, îmi duc o mână la gură și preț de o secundă, se pare că amândoi rămânem înlemniți de groază. Imediat ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înspre noi, arătând perfect ca întotdeauna: poartă un costum cafeniu elegant, cercei mari de aur și omniprezenții ochelari de soare pe cap. ― Cercetare, mă arunc eu, simțindu-mă din ce în ce mai stupidă, chiar și când culoarea din obraji începe să îmi pălească. ― Rahat, șoptește Ben, dar înainte ca el să poate scăpa de imagine, Geraldine e deja în fața ecranului. ― O, Doamne! spune ea, cu respirația tăiată. De unde a apărut asta? ― Sex fierbinte, bolborosesc eu. ― Ce? ― Sex fierbinte, repetă Ben. Am găsit site-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei știu că vine să anuleze totul. Cum știu? Nu și-a pus jacheta pe el, mânecile îi sunt suflecate și pare tensionat și îngrijorat. Rahat. ― Ești gata? întreb eu nervoasă, știind foarte bine că urmează să spună că nu vine. ― Îmi pare foarte rău, Jemima, spune Ben, și dacă e să îl cred puțin, recunosc că arată de parcă ar vorbi serios. Tocmai mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ies uneori în cluburi, dar nu foarte des, așa cum făceam când eram mai tânără. ― Încerc să-mi fac o părere despre cum ești tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întreabă Lisa. ― Mă sună după ce termină la birou. A rămas prins cu ceva. ― Excelent, spune Lisa. Noi o să mai stăm pe-aici. Mergem într-un nou club diseară, așa c-o să plecăm mai târziu. Se poate să-l întâlnim? ― O. Rahat, nu. Nu și dacă am eu grijă. ― Poate. ― Oricum, spune Sophie, toată numai un zâmbet, există vreo șansă să bem un ceai, Mimey? ― Nu. Nu, nici vorbă, tocmai am decis că zilele mele de sclavie s-au încheiat. ― Nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu pe mine. ― M-am îndrăgostit, m-am îndrăgostit, suspină Sophie ușor, lăsându-se pe spate, pe perne. ― Nu, eu m-am îndrăgostit, spune Lisa, luându-și capul în mâini la gândul că acest tip superb a văzut-o așa. ― Rahat, anunță Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
M-am îndrăgostit, m-am îndrăgostit, suspină Sophie ușor, lăsându-se pe spate, pe perne. ― Nu, eu m-am îndrăgostit, spune Lisa, luându-și capul în mâini la gândul că acest tip superb a văzut-o așa. ― Rahat, anunță Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune Lisa rânjind. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă vadă, nu le pot lăsa să ni se alăture, pentru că Ben nu le-ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către Ben. ― Ben, spun eu, frământându-mi creierii ce să fac. Ben ridică privirea. ― Hmm? ― Tocmai voiam să te întreb, înainte să uit, ăăă... Ei bine, doar voiam să te întreb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vadă, nu le pot lăsa să ni se alăture, pentru că Ben nu le-ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către Ben. ― Ben, spun eu, frământându-mi creierii ce să fac. Ben ridică privirea. ― Hmm? ― Tocmai voiam să te întreb, înainte să uit, ăăă... Ei bine, doar voiam să te întreb, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu le pot lăsa să ni se alăture, pentru că Ben nu le-ar vedea doar ca pe cele două tipe pe care le-a întâlnit mai devreme în seara asta și ar putea, ar putea... să le placă. Rahat, rahat, rahat. Mă întorc și mă grăbesc înapoi către Ben. ― Ben, spun eu, frământându-mi creierii ce să fac. Ben ridică privirea. ― Hmm? ― Tocmai voiam să te întreb, înainte să uit, ăăă... Ei bine, doar voiam să te întreb, nu cumva ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu te speria, râde el. N-o să doară. Asta, mai spune el, arătând spre instrumentul care seamănă cu un clește, e ca să-ți estimez proporția de grăsime. Așa o să putem vedea cât de multă grăsime se transformă ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
transformă ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime, Doamne, nu știe nimeni nici măcar cât cântăresc. Privirea îmi cade bursc pe cântarul din colțul camerei. Rahat, rahat, rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]