903 matches
-
fost cruțat doar cu condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de monede de aur. Tancred se pregătea pentru participarea la cruciadă când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din Apulia, care dețineau Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a cucerit orașele centrale, tăind astfel legătura lui Tancred cu aliații din Capua
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și Otto de Wittelsbach, generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto la nord de Milano, raliindu-se asediului purtat de Barbarossa asupra acestui oraș. El se află încă acolo în 7 septembrie, atunci când orașul lombard a căzut. În 1161, reunindu-se din nou cu Robert de Loritello, Andrei s-a răsculat încă o dată împotriva regelui Guillaume
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Guiscard, aflat la acel moment în campania asupra musulmanilor din Sicilia, ca duce de Apulia. Conform cronicii lui Amato de Montecassino, Petru a acceptat atunci comanda lui Richard I de Capua. Abelard, fiul lui Umfredo, și Robert Arenga s-au raliat și ei opoziției față de Guiscard, toți recunoscând comanda lui Richard de Capua. În războiul care a urmat (pe care Amato îl plasează înainte de revenirea lui Guiscard din Sicilia, dar pe care Guglielmo de Apulia îl datează după aceasta) Petru, alături de
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
fiica celui care avea să îl asasineze. Amenințați la rândul lor cu moartea, frații Drengot au fugit cu rudele lor la Roma, unde unul dintre frați a obținut audiență pe lângă papă, înainte de a se muta în sud și a se ralia cauzei lui Melus din Bari. Amato datează episodul după anul 1027 și nu îl menționează pe suveranul pontif. Potrivit lui, frații lui Gilbert erau Osmund, Rainulf, Asclettin și Ludolf (Rudolf, potrivit lui Petru Diaconul). Asasinarea lui Repostel este datată de către toate cronicile
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026, după un asediu de 18 luni, Capua a capitulat, iar Pandulf al IV-lea a fost restaurat la putere. În anii următori, Rainulf Drengot s-a raliat cauzei lui Pandulf, însă în 1029, l-a abandonat pe acesta, pentru a-l urma pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, pe care Pandulf îl alungase din Napoli în 1027, probabil cu sprijinul lui Rainulf. În 1029, Rainulf
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și Drogo de Hauteville, fiii cei mai mari ai lui Tancred de Hauteville, un nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe Marin, după obținerea victoriei asupra normanzilor, a întărit sistemul de apărare a orașului și a adăugat trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
purta un război de 10 ani. Celebrul predicator Bernard de Clairvaux, apărător al cauzei lui Inocențiu al II-lea, a organizat o coaliție împotriva lui Anacletus și a regelui "pe jumătate păgân" al acestuia. Cauzei lui Inocențiu i s-au raliat regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Între timp, sudul Italiei s-a răsculat împotrva lui Roger. În 1130, revolta a cuprins Ducatul de Amalfi, drept pentru care, în 1131
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
bizantin Ioan al II-lea Comnen, fiecare dinte acești factori politici temându-se de creșterea puterii regelui normand. O flotă pisană l-a condus pe exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau chiar a morții acestuia. Importanta fortăreață din Aversa, printre altele, a trecut de partea răsculaților, astfel încât doar Capua rezista, sub comanda
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
fiu nelegitim al ducelui Roger al III-lea de Apulia, la rândul său fiul mai vârstnic al lui Roger al II-lea, cu Ema, fiică a contelui Achard al II-lea de Lecce. În 9 martie 1161, Tancred s-a raliat unchiului său, Simon de Taranto, cei doi luând cu asalt palatul regal, capturând pe regele Guillaume I "cel Rău", ca și pe soția acestuia, regina Margareta de Navarra și pe cei doi fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
că va fi încoronat în catedrală în numai trei zile. Pentru o vreme, Guillaume a rămas în mîinile conspiratorilor, care aveau de gând fie să îl asasineze, fie doar să îl depună de pe tron, însă poporul și armata s-au raliat cauzei regelui legitim; el a recâștigat astfel puterea, a zdrobit pe rebelii sicilieni, l-a orbit pe Bonello și, printr-o scurtă campanie, a readus întregul "Regno" sub conducerea sa, răzbunându-se asupra rebelilor prin incendierea Butera. Din păcate, în timpul
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroana Franciei apusene, însă nu a făcut-o. În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat. În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
de război cu Conan de Bretania. Odo s-a aliat cu cumnatul său, ducele Guillaume al IV-lea de Aquitania și cu contele Balduin al IV-lea de Flandra. Chiar și fostul său oponent, Richard I de Normandia s-a raliat războiului împotriva lui Fulc. În iarna dintre 995 și 996, ei au asediat Langeais, însă Odo s-a îmbolnăvit și a fost dus la mănăstirea de Marmoutier din Tours, unde a murit la 12 martie 996. Odo a fost căsătorit
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
de a obține zestrea mamei sale, constând într-o parte consistentă a teritoriului flamand, inclusiv Artois, pe care tatăl Ioanei îl recuperase prin forța armelor după moartea Isabellei. Eliberați după această concesiune făcută lui Ludovic, Ioana și Ferdinand s-au raliat la puțină vreme vechilor aliați ai Flandrei, regele Ioan al Angliei și împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig, formând o puternică alianță împotriva Franței. Ei au fost înfrânți decisiv în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în cadrul căreia Ferdinand
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
insula Skagos, pentru protecție. Manderly îl informează pe Davos că toate Casele din nord vor să se răzbune pe Lannisteri, Frey și Boltoni pentru trădarea lor i că, dacă se dovedește că moștenitorul Casei Stark încă mai trăiește, se vor ralia cauzei Regelui Stannis. Theon Greyjoy nu a murit, ci a devenit prizonier la Dreadfort, unde a fost torturat de Ramsay Bolton, care i-a jupuit pielea și i-a tăiat câteva degete. Casa Bolton îl folește pe Theon pentru a
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
războinici normanzi s-a oprit la Roma pentru a se întâlni cu papa Benedict al VIII-lea. În continuare, ei s-au deplasat către una dintre reședințele longobarzilor din sudul Italiei: fie Salerno, fie Capua. De acolo, ei s-au raliat forțelor lui Melus din Bari, conducătorul longobarzilor din Apulia, răsculați împotriva dominației bizantine. Normanzii din familia Drengot au obținut mai multe succese alături de Melus, până în momentul confruntării de la Cannae din 1018. În continuare, împăratul Henric al II-lea a pătruns
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
pe principele Gisulf I. Cei doi aliați au fost înfrânți de către o armată condusă de "patrikios"-ulMastalus I de Amalfi, iar Ioan a fost nevoit să se retragă în Napoli. Landulf și-a schimbat politica de alianțe și s-a raliat lui Gisulf, trecând la atacarea ducatului de Neapole, inițiativă care s-a soldat cu cucerirea Nolei. În 949, Ioan a făcut o donație bisericii sfinților Severin și Sossus, care este posibil să fi fost întemeiată de către unul dintre predecesorii săi
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
Wiprecht cel Bătrân a fost silit să renunțe la zestrea primei sale soții, ca și la castelele sale de Leisnig și Morungen în favoarea regelui, în schimbul răscumpărării fiului său. După încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, Wiprecht s-a raliat răscoalei lui Siegfried de Orlamünde și a landgrafului Ludovic I de Thuringia din 1112. Răsculații au fost înfrânți de către Hoyer de Mansfeld, iar Wiprecht a fost capturat și închis la Trifels în 1113, fiind cruțat de la moarte cu condiția transferării
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
Henric I, iar pentru o vreme (926-928) chiar a deținut Ducatul de Lorena unde a restaurat ordinea. Cu toate acestea, atunci când fiul lui Henric I, Otto I "cel Mare" a devenit rege și împărat, Eberhard, în mod neînțelept, s-a raliat ducelui Arnulf I "cel Rău" de Bavaria și lui Thankmar, fiul lui Henric din prima sa căsătorie, într-o rebeliune care s-a soldat cu înfrângerea răsculaților de către Otto și cu moartea lui Eberhard în bătălia de la Andernach din 939
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
să se debaraseze de Dem I. Dobrescu, care li se părea mult prea popular. La 13 noiembrie 1933, a fost suspendat din funcție. Spre surprinderea noilor guvernanți, în București s-au declanșat valuri de proteste populare, la care s-au raliat și numeroși oameni politici influenți. Ca urmare, după o săptămână de suspendare, Dem I. Dobrescu a fost reintegrat în funcție la 26 noiembrie 1933. După asasinarea lui Duca, Carol al II-lea l-a numit ca prim ministru pe Gheorghe
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
revine în peisajul public, după ce trecuse printr-o serie de reforme. Astfel, liderii ordinului sunt influențați de ideile francmasonice și naționaliste și contribuie la mișcarea revoluționară de a începutul secolului XX. Dar, cu toate că susțin idealurile moderne ale republicii și se raliază la mișcarea Junilor turci, după instalarea la putere a lui Mustafa Kemal Ataturk ordinul este desființat, în 1925, fiind văzut ca un element retrograd al societății otomane. Adepții săi continuă să-și desfășoare activitatea în clandestinitate, precum și în zone ale
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
până la moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția și au revenit în Europa, însă Otto s-a
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția și au revenit în Europa, însă Otto s-a alăturat unui grup care a pornit către Siria și Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, Otto s-a raliat armatei lui Guy de Lusignan, regele Ierusalimului, care se afla la asediul asupra Acrei. În continuare, lipsurile au decimat fosta armată a lui Frederic Barbarossa, drept pentru care până în primăvara lui 1191 cei mai mulți membri ai ei au părăsit Orientul. Otto
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
În 1327/1328, el s-a alăturat lui Ludovic de Bavaria în călătoria acestuia la Roma, în vederea încoronării imperiale. Adolf a primit privilegiul de a bate monede de argint, ceea ce el deja efectua la Wipperfürth. În 1337 Adolf s-a raliat alianței anglo-germane care a cauzat începerea Războiului de 100 de ani. În 1312, Adolf s-a căsătorit cu Agnes de Cleves (n. cca. 1295 - d. după 1361), fiică a contelui Teodoric al VII-lea de Cleves de Cleves cu Margareta
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]