11,500 matches
-
apariție, profeții, ritualurile, zeii, cărțile sfinte, perioadele de creștere și descreștere, conflictele în care au intrat de-a lungul timpului. Peste tot, spectacolul hecatombelor e dominat de legea acțiunii și reacțiunii, întreruptă doar de răstimpurile cînd, spre a-și linge rănile și a-și îngropa morții, unul din monoteisme se retrage în defensivă tactică. Pentru ca apoi spiritul revanșei să izbucnească din nou, declanșînd ofensiva: de pildă, în Islam expansiunea formidabilă din primele două secole de după Mohamed, apoi cucerirea Constantinopolelui și asediul
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
te-ai aștepta de la un copil de vârsta lui), să arunce cu cărțile de pereți și să iasă afară la zbenguială. Pe fața Antoniei se citea, în sfârșit, satisfacție: fiul nostru dispărea din fața blocului, apărea câteva ore mai târziu cu răni în genunchi și în coate, refuza să facă băiță și uda patul. Seara îl legam pe Alexandru de canapea și ne uitam împreună la filme de animație Disney. Pe scurt, eram o familie fericită, cu un copil cât de cât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
într-o postură în care n aveam să mai văd niciodată vreo fată urinând. Din crăpătura dintre picioarele ei se prelingea un firicel galben. Iar eu mi-am încetinit mersul, înregistrând fiecare centimetru al pielii ei ce părea ca o rană, încercând să-i evit privirea ce mă fixa. Am fugit spre veceul băieților, ca să-mi ascund tulburarea, cu imaginea sexului ei jucându-mi înnebunitor înaintea ochilor. Fusesem până la acea vârstă de mai multe ori la mare. Cu siguranță văzusem fetițe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i. Și mai are o calitate românul: știe să aibă răbdare și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei care au vrut să-l strivească; pentru că și greu rănit fiind, românul se ridică, Își oblojește rănile multe și sângerânde și merge mai departe, cu credința sa nestrămutată În mai bine și În Dumnezeu. Și chiar dacă președinția l-a dezamăgit tare, românul nostru nu s-a dat bătut și a priceput ce și cum stau treburile. De
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să ne spălați ochii și urechile cu recuperarea tezaurului, pentru că știm când o să-l revedem acasă : la Sfântul Așteaptă. Și apoi, un tezaur poate fi admirat oriunde, nu numai acasă, dar bucățile acelea frumoase din trupul mamei țară plâng și rănile lor dor cumplit și abandonarea alor tăi este monstruasă și, cu părere de rău, văd că de 14 ani Încoace asta faceți, ba să nu supărați pe unul, ba pe altul, ultima găselniță fiind NATO. Mai nou, neamurile care vor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bătrâneților lor. Când le vin băieților mințile la cap, e prea târziu. Sunt ca mânjii închiși în țarcuri străine. Mama nu mai poate ajunge să le dea drumul, să-i strângă în brațele ei tămăduitoare, să-i aline de toate rănile. Dacă te ascultam pe mata, mamă, dacă nu veneam, dar voiam să-mi fac și eu un rost lângă fata pe care-o iubeam și cu care m-am căsătorit oficial din primele zile, c-am crezut c-aici umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de soare, impresionată de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. Acest tip de bastonadă publică era preferat altor sancțiuni punitive nu doar pentru umilirea subiectului ei, ci mai ales pentru durerea extremă pe care o provoca și pentru că rănile astfel cauzate necesitau o foarte lungă durată de vindecare. Condamnatul era scos din circulație pentru o bună bucată de vreme, iar când reapărea purta marca unei cumplite înjosiri, care îl menținea pentru totdeauna sub limita frecventabilității. Procedeul naște multiple întrebări
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
patru versuri. Între timp am „găsit” toată poezia și v-o dăruiesc și vouă, celor care vreți să luptați pentru visurile voastre. Poezia este scrisă de Radu Gyr și se intitulează „Cântec de luptă”. Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ți pasă-n praf de-o spadă frântă când te ridici c-un
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pe toți cei care mă puteți auzi: să „nu renunțați niciodată la vis”. Cred că acesta, visul, este cel care, atunci când am căzut și nu ne mai putem ridica, vine ușor, „ca un vis”, ne ridică, ne zâmbește, ne curăță rănile și ne șterge lacrimile, ne ia de mână și ne ajută să facem următorii pași... mai departe... mai sus... mereu. Fiecare dintre noi, copii, tineri, maturi, bătrâni are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-aș hazarda să spun chiar că efectul e mai puternic și mai greu de uitat, decât cel provocat în mod real, de o rană fizică. De aceea am evitat să ironizez. Fă din cuvinte flori, nu arme, spunea cineva. Și așa viața omului este atât de fragilă... Ca un fir de păpădie pe care, o pală mai puternică de vânt, îl poate rupe și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
foarte des, coșmaruri în care ea lua forma unui șarpe negru, cu ochii lucind în întuneric. Încerca să nu se miște, dar de fiecare dată, reptila se lipea de el, mușcându-l până la sânge. Se trezea cu trupul plin de răni. Vindecabile. Doar sufletul îi supura, indiferent ce ar fi făcut. Atunci se întorcea tot către buna prietenă, cu un reproș mut: De ce? FLASH 9 (Cine sunt eu, fără tine?) fiicei mele, Miruna - Cine sunt eu, fără tine? Cine am fost
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zi, ceva din tine, la mezat? Pentru indiferența cu care, sub impulsul lăcomiei, ți-au știrbit farmecul și ți-au călcat în picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii? Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, ignoranță, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt supuși. Și de nesiguranța zilei de mâine. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prin grădină. Și eu eram, pe rând, zâna cea bună sau vrăjitoarea... Eram pornită, ca un Făt-Frumos, mereu să-mi încerc puterile plăpânde cu oricine m-ar fi supărat! Inocență și zâmbete. Dragoste, liniște, mâini și ochi care vindecau orice rană și sentimentul că niciun rău nu mi s-ar putea întâmpla. A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai. Flori albe din merii înfloriți s-au mutat la tâmplele acelor doi frumoși
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-mi povestea, le auzise de la vecinii surorii sale. Bolnava nu s-a plâns mult timp de teama norei, devenită alcoolică și foarte agresivă. De atâta amar de vreme, de când nu s-a mai putut ridica din pat, femeia făcuse escare, răni de stat În aceeași poziție În pat și avea dureri mari. Ca și cum nu era de ajuns chinul ei, nora a Început să o bată chiar pe aceste răni, ca să nu se vadă vânătăi pe corp. Pe surorile mai tinere ale
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de când nu s-a mai putut ridica din pat, femeia făcuse escare, răni de stat În aceeași poziție În pat și avea dureri mari. Ca și cum nu era de ajuns chinul ei, nora a Început să o bată chiar pe aceste răni, ca să nu se vadă vânătăi pe corp. Pe surorile mai tinere ale soacrei sale, nora nu le mai primea În casă. Femeia se ruga zilnic la Dumnezeu, să o ierte și să o facă mai bună pe nora sa. Nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu a știut să-i respecte și să-i prețuiască. S-a stins Într-un final, iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde la fereastră, lăsând cerul păscut de stele însângerate-n rană. Flaute se aud ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în lumea de văduve, de liniște în plasmă de măduve, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și idei! Cât am învățat, nu a avut rost, dacă scriu despre umbra mea și despre mine îngemănate ca niște șerpi decolorați. Sunt simplă și fără relief, cui îi pasă de lumea mea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere noțiunea de cuplu ca fiind o rană dureroasă, Vâlsan nu este bine definit în imaginarul eroinei, el poate fi iubire?, admirație?, acceptare?, este un bărbat care ar deveni un bun paravan ce ar feri-o de ceilalți. Portretul lui este expresiv, dar pur imaginar, părând o descoperire
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
casă de cultură, o bibliotecă publică, un cinematograf, un dispensar, o maternitate, o baie publică, o brutărie și magazine. Din păcate, măsurile adoptate și modul în care acestea au fost aplicate nu au făcut decât să adâncească și mai mult răni mai vechi, născute în veacuri și milenii de nepăsare, de asupriri străine, de migrații, de concepere a unui anumit stil de viață imprimat de-a lungul timpului. În fapt, asaltul modernizării a impulsionat modificarea aspirațiilor, mentalității și a modului de
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
pe picioare, să ne vadă mari, măritate, poate să-i vadă și pe nepoți. A fost un an și jumătate îngrozitor, un an de suferință, de frică, de durere, pentru boala mamei, pentru durerea ei, care ne provoca nouă o rană ce se mărea pe zi ce trece. E foarte greu să-ți imaginezi dar, e și mai greu să trăiești, să știi că mama ta va muri, că ea nu va mai fi lângă noi. În dimineața zilei de Anul
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Și vei ajunge poate la Iubirea desăvârșită.” „Dar eu vreau să aflu Adevărul în care să cred!” „Adevărul este El! Unicul Adevăr ce te îndestulează pe deplin, cu condiția să nu vrei să te convingi de existența lui pipăindu-i rănile. Și mai este ceva! Nu poți merge spre Adevăr cu toată fala științei de carte și a deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată inima credința
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]