1,446 matches
-
acest sens a fost farsa tragică intitulată "Calul verde" (reprezentată în regia lui Dan Nasta, în 1981). La primul nivel de semnificații părea un joc de-a cuplul conjugal minat de rutină și banalitate, căzut în neputință și amenințat de ratare: ratarea vieții și ratarea iubirii. În adînc însă, se descifra condiția tragică a individului și a cuplului modern, fără putința de a se salva decît printr-un joc tragic al imaginației. E, cred cea mai valoroasă lucrare a dramaturgului și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sens a fost farsa tragică intitulată "Calul verde" (reprezentată în regia lui Dan Nasta, în 1981). La primul nivel de semnificații părea un joc de-a cuplul conjugal minat de rutină și banalitate, căzut în neputință și amenințat de ratare: ratarea vieții și ratarea iubirii. În adînc însă, se descifra condiția tragică a individului și a cuplului modern, fără putința de a se salva decît printr-un joc tragic al imaginației. E, cred cea mai valoroasă lucrare a dramaturgului și e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
farsa tragică intitulată "Calul verde" (reprezentată în regia lui Dan Nasta, în 1981). La primul nivel de semnificații părea un joc de-a cuplul conjugal minat de rutină și banalitate, căzut în neputință și amenințat de ratare: ratarea vieții și ratarea iubirii. În adînc însă, se descifra condiția tragică a individului și a cuplului modern, fără putința de a se salva decît printr-un joc tragic al imaginației. E, cred cea mai valoroasă lucrare a dramaturgului și e de mirare că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la masa de lucru, Alexa Visarion s-a impus demult ca un artist implicat în efortul de cunoaștere și primenire a teatrului și filmului. Autodefinindu-se sincer, cu acea sinceritate pe care și-o permit numai consacrații, mărturisește: "Frica de ratare, singurătatea care m-a ales ca discipol pentru a mă iniția, momentele de lașitate, senzualitatea dorințelor, sfidarea tabu-urilor, aventura și rezistența la aventură îmi definesc structura și identitatea". Mărturisire care nu miră, demnă de numele unui creator adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cele și-n fața acestei cereri a ales: parteneriatul l-a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nici o clipă pe regizor de la ceea ce consideră a fi adevărat, de la șansa salvării sensului major al mizanscenei. Aceasta pare a fi o exigență pe care autorul a urmat-o întreaga viață, bucurându-se de toate victoriile și asumându-și toate ratările (câte or fi fost), predându-se de fiecare dată unei "dramatice implicări" a regiei 12. Chiar dacă Cehov cel care "îmbolnăvește și înflorește întreaga ființă"13 și Caragiale prin care vom înțelege că "teatrul se află într-o permanentă criză"14
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru că Ana conține, în structura sa conceptuală emoțională și stilistică, viața, personalitatea și creația regizorului. Fata din Ana, interpretată de Cristina Drăghici, a călătorit în Italia și a trăit "cât pentru trei vieți", iar El, Răzvan Vasilescu, stăpânit de sentimentul ratării, a făcut Irlanda, "nițică Suedie", la Muntele Athos a stat trei luni... Și s-au întors. Ca dintr-un surghiun. Dar calea deportării tot drum este. La capătul drumului celor zece meșteri mari "Lăcașul se va înălța. Biserica va sta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive călcând totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o lume ostilă. Reluînd, în alt registru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este scurtă, Alexa Visarion a exorcizat demonii trecutului depunând mărturie pentru posteritate prin Ana, necruțătoare radiografie a ratării schimbării de destin a României. Este menirea adevăraților artiști să pună în fața semenilor o oglindă a adevărului. Dar ei sunt rari. Un asemenea artist este Alexa Visarion. Manuela CERNAT Noblețea întâlnirilor Mai demult, când timpurile nu se grăbeau atât, am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu și la "uciderea artistului" Gherlaș, în secvența balului dat în cinstea unui general care nu mai vine scenă în care George Constantin sugerează magistral nu chipul unei brute, ci o imagine a abrutizării și degradării, a conștiinței eșecului, a ratării convertite în îngâmfare, atitudine agresivă și cruzime. Leopoldina Bălănuță Moartea și Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș O "imago mundi" ce include uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
excesului pe pământ, în bine și rău, dar acest exces reprezintă o sursă de cunoaștere. Pasiunea mea pentru lucrul cu actorul vine din faptul că structura mea înțelege creativitatea actorului. Probabil că sunt, într-un fel, un actor stăpânit de ratare. Pentru mine, actorul este ființa fericită care are posibilitatea să aibă mai multe vieți. Nefericirea lui este că poate să și-o piardă pe a sa proprie. Eu încep întotdeauna prima repetiție cu actorul la teatru sau pe platou cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au venit, și râvnite de atâtea vreme, imaginile au început să se audă. Este o sinteză a celorlalte încercări, o iluminare... Acolo la Sfântul Munte am găsit organicitate temelor mele: înălțarea și surparea, febra minții, revolta și creația, vocația și ratarea, disperarea și singurătatea, moartea ca partener al rostului. Scenografa Daniela C. Kamiliotis mi-a spus de curând la New York că filmul este în toate fibrele sale autobiografic... Nu știu, poate... Sigur e universul ascunsului meu. Un artist cu cât este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această așteptare. Existența mea, pragurile și răspântiile venite din copilărie, frica și energia ei, detenția tatălui, teama de risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii, puternic, fragil, senin, căutător de neliniște... Amintirile se mărturisesc... Cu sufletul sfințit de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atâta eenrgie, care mă țintuise în fotoliu, iar după mai bine de o oră l-am întrebat și pe el. De unde vine... ? De unde vă vine ? Ce ? Energia. Aaaaa, vreți un răspuns? Din frică. Frică... ? De ce? De toate, de tot, de ratare, de singurătate, de moarte... de taină pe care încerc să o aud cum îmi șoptește. Trebuie să pătrunzi, să scrijelești înăuntrul clipei... care nici nu mai e aici... s-a dus, dar îi simți umbra și ecoul. Frica mea naște
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doar de năucitoare buletine meteo, ci mai ales de știri și mesaje privind chestiuni capitale, în ciuda unor erori de redactare sau rânduri sărite (aluzie la editarea fracturată de versuri, stenograme și onomatopee din ultimele culegeri). Depresivul ce-și exibă marca ratării, utopicul, abulicul era de fapt un anarhist dornic să schimbe viața lumii precum Rimbaud: străin de toate, a fost poetul cel mai interesat de social, deși "atât de robit percepției unor esențe pur ontice, pur existențiale și pur metafizice". Ignorând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
doua ca exportator de revoluție) reproducem câteva fraze dintr-un interviu al aromânului Valentin Tașcu publicat în aprilie 2003 de revista "Luceafărul" (al cărei colaborator a fost în ultimii ani de viață): "De fapt vocația mea primordială este aceea a ratării, trăsătură ce face obiectul unui roman pe care îl voi termina, sper, anul acesta, un roman (de debut în gen) cu titlul "Miluta" (numele unei localități din sudul Olteniei notă Geo Vasile) și în care voi relata toate ratările la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a ratării, trăsătură ce face obiectul unui roman pe care îl voi termina, sper, anul acesta, un roman (de debut în gen) cu titlul "Miluta" (numele unei localități din sudul Olteniei notă Geo Vasile) și în care voi relata toate ratările la care a fost supus neamul meu, începând cu acel exod din Skopje (în România anului 1821 notă Geo Vasile), unde familia mea și-a ratat averea considerabilă, dar mai ales numele, pentru că Tașcu e nume de botez (vezi Tașcu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
E o piesă care-ncepe comic și sfîrșește tragic, căci, se pare că vrea să ne reamintească prietenul nostru Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea nefericitei noastre actrițe. Cartea mai cuprinde repere biografice (eroii & autorul) și un dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai târziu. Dar eu am întâlnit destul de multe fete cărora le pare rău că n-au făcut dragoste cu o anumită persoană, deși acum consideră că merita „s-o facă“. În ceea ce-i privește pe băieți, părerile de rău cu privire la ratarea unei fete sau a alteia sunt la ordinea zilei. Dar să găsim împreună explicații și remedii pentru aceste stări de lucruri... Mintea de pe urmă a unui băiat Foarte multor băieți le pare rău că nu s-au culcat cu o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
un efort anterior. În roman, echivalentul metonimic al preconstrucției este D., bizarul caracter conturat de către d-na T. în caietele sale. Pentru tipologia camilpetresciană, D. este un personaj atipic, fiind singurul cu un destin ce stă sub semnul iremediabil al ratării. Încă din adolescență, iubește fără nicio speranță pe d-na T, este un intelectual mediocru, îmbătrânit precoce, iar versurile sale sunt de o platitudine dezagreabilă. E o figură în negativ a lui Pygmalion, eroina încercând în zadar să-l cizeleze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încercat un crochiu în perspectiva conturării viitorului personaj Ladima, ceea ce nu ar fi în dezacord cu ipoteza noastră legată de preconstrucție, fie și la nivelul caracteriologic. Ladima este, totuși, un tip realizat atât ca gazetar cât și ca poet. Spectrul ratării amenință și alte personaje care, însă, se salvează în ultima clipă. Un Gelu Ruscanu se sinucide, fiindcă idealul său de justiție absolută e utopic, și, pe deasupra, trecutul ignobil al tatălui îi anihilează puritatea biologică. Dar nimeni nu îi contestă tenacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mijloacele, și până și obstacolele..."315 Relația dintre "realitate" și "transpunerea" literară a fost dintotdeauna una comentată și, bineînțeles, nu avem în vedere identificarea simplistă a subiectivizării artei în concordanță cu rațiunea subiectivă. Comiterea unei asemeni greșeli este echivalentă cu ratarea înțelegerii dinamicii artistice în favoarea facilei plauzibilități. Arta își propune să dea glas non-umanului, eliberând de interferențe obiectuale natura. Opera de artă, rezultatul acestui demers creator, deține deopotrivă naturalețe și originalitate, nu este copia unui fragment din realitate, deoarece limbajul creației
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lumii (J.M.G. Le Clézio) / 127 Canonul gotic (Michel Tournier) / 133 Moartea divinului marchiz (Anne Parlange și Vincent Lestréhan) / 138 Marilyn și analistul (Michel Schneider) / 142 IV. ONIROFANTASME / 147 Fabuloasa metamorfoză a lui Hero și Leandru (Milorad Pavič) / 149 Trufia sau ratarea nemuririi (Apostolos Doxiadis) / 153 Război cu propriile fantasme la antipozi (Albert Sánchez Piñol) / 159 Rațiunea de stat sau jocul de-a mascarul (Ismail Kadare) / 165 Fantasma Mariei Callas (Helmut Krausser) / 171 V. OBSESIA PORTUGALIEI, EXORCISM, PROFEȚII / 177 Monstrul și exorciștii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
așteaptă să termine școala elementară, ca să devina independent, ca să câștige un ban lucrând și astfel să-și cumpere o Play Station. Deocamdată își regurgitează descumpănirea, furia și nerăbdarea între casă, școală și lumea ostilă din jur. Danilo Aprea, lucid în ratarea sa, își îneacă în alcool durerea pricinuită de pierderea fetiței de trei ani și despărțirea de nevastă. Corrado Rumitz, zis Brânzilă, bântuit de fantasme, inclusiv sexuale, încearcă de ani buni să-și pună la punct cea mai cuprinzătoare iesle alcătuită
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dovedește a fi și în acest roman un abil artizan al combinațiilor heterotextuale, reușind să păstreze dreapta cumpănă între rețeaua de citate, derutante și relatarea realistă, tradițională. Astfel cartea lui Lodge funcționează fără cusur, agreabil, neostentativ, acreditând tema gravă a ratării sau a șansei propriei vieți. Dușman al idilei și melodramei ieftine, Lodge excelează în tratamentul caustic și chiar caricatural al portretelor și fizionomiilor. Nu ezită să facă fișe psihosociale, induce umorul negru cu naturalețea dialoghistului încercat, cultivă climaxul sardonic, rictusul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]