2,680 matches
-
spusese că nu a mai ieșit cu o femeie de mai bine de un an, ceea ce însemna că pasiunea tăcută față de M.F.P. reprezenta acum întreaga lui viață amoroasă. Îmi făcea milă. Băiatul avea nevoie să-și adune curajul și să reînceapă să facă eforturi. Dacă nu altceva, trebuia să se culce cu cineva și să înceteze să-și mai irosească nopțile visând la cine știe ce mironosiță sau zeiță mamă. Nici eu nu eram mai breaz, desigur, dar măcar eu știam cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trezise în dimineața aceea, dar acum, că vorbele îi scăpaseră întâmplător, trebuia să se pedepsească adăugându-și încă o zi la perioada de tăcere. Astfel, dintr-una se făcuseră două. — Asta e? am întrebat-o. Vrei să spui că o să reîncepi să vorbești peste două zile? Nu mi-a răspuns. Am repetat întrebarea, dar Lucy nu era dispusă să dezvăluie secretul. Nu a înclinat din cap, nu a clătinat din cap, nu a făcut nimic. M-am așezat pe pat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bate la skanderberg pe toate celelalte fete, dar e mai puternică și decât toți băieții. În cele din urmă, iritați, renunțăm, însă nu înainte ca Lucy să-mi amintească de cei cincizeci de dolari pe care i-am promis când reîncepe să vorbească. — N-am spus așa ceva, zic. — Ba ai spus, mă contrazice ea. Alaltăieri la cină. Când te-a întrebat Honey de ce nu vorbesc. — Încercam să te apăr pe tine. Nu vorbeam serios. Atunci ești un mincinos. Tati spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum capul cât o butie, dureros la ridicarea în vârful coloanei vertebrale, până să realizeze toate astea, telefonul, normal, nu mai sună. Pe marginea patului, Tudor începe, cu degetele umflate, să-și descheie nasturii de la cămașa în care adormise. Telefonul reîncepe înăbușit, măsuța lui din hol e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară după ce a venit să-și ia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nu mai are relații cu vecinii... Mi se pare normal să nu mai aibă „relații cu vecinii“ și chiar nu te-nțeleg pe tine că răspunzi cu-atâta solicitudine unui „vecin“ (în tonul Zinei, ghilimelele sunt marcate). Dacă ea reîncepuse să-mi populeze otova jumătățile de noapte, nu mă mai trezeam să scriu înfiorat că până dimineața am să-mi pierd suflul. Începusem să „produc“, oricât de odios mi-era termenul ăsta tehnic, până la zece pagini pe săptămână, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aștepți o clipă? Mă lasă să aștept și mă trezesc ascultând o versiune metalică a melodiei Heard it through the Grapevine. La finalul ei, un glas îmi spune cât de important e telefonul meu pentru HLBC Corporation... după care melodia reîncepe... și o aud iar pe Megan. — Becky? Îmi pare rău, dar Kent spune că testul tău se mai amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, încercând să‑mi păstrez calmul. Aș dori să vorbesc cu Kent, te rog. E foarte important. Nu poți să mi‑o dai la telefon? Doar un moment. Urmează o pauză și Megan oftează. — Să văd dacă reușesc. Melodia metalică reîncepe, apoi Kent e pe fir. — Bună, Becky, ce faci? — Bună! zic, încercând să par relaxată. Bine, mulțumesc. Am vrut doar să văd ce facem azi. Cu testul video. — A, da, spune Kent gânditoare. Sinceră să fiu, Becky, au intervenit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
putut la fel de bine să-l spânzure pe el. Trenul e în mișcare. Peisajul alunecă pe lângă noi. Mao nu mai vorbește și se uită la mine. În ochii lui e vulnerabilitate. „Lunga despărțire” este și preferatul meu, îi spun. El își reîncepe monologul. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama ce vrea să zică. Îmi explică presiunea pe care o simte. E îngrijorat de obstacolele care stau în cale Revoluției Culturale. Jumătate de țară are îndoieli cu privire la hotărârea lui privitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tren care sunt eu insumi și cè, fatal, nu izbutesc sè mè ajung din urmè, trebuie sè recunosc cè acum, când îmi fumez relaxat țigară care va dura pânè la zodia vèrsètorului, lucrurile au revenit pe fègașul lor normal, programul reîncepe sè funcționeze dupè parametrii stabiliți, exceptând saltul peste micul dejun, pâinea prèjitè cu unt și cu șuncè, la urma urmei ce conteazè douè felii de pâine prèjitè dintr-o dimineațè oarecare?! Vèrsètor, atenție vèrsètorilor! astèzi s-ar putea sè faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram singura care continua să Îi scrie tatei, deși de zece luni nu mai venise de la el nici o scrisoare. Firește, nu-i scriam tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la orice asociație de salvare a celor aflați În primejdie! Să vină cineva și, habar n-am cum, să mă scoată de-acolo! Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la profilul Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub linia urechii, tenul nefardat, riduri În colțul ochilor și al buzelor peste care a Întins, grăbită, un ruj palid. Sala continuă să aplaude, reîncepe să aplaude și el, Împins de entuziasmul Christei, care repetă entuziasmul sălii. Ea s-a ridicat și aplaudă În picioare. El a rămas așezat. Bate din palme, lent, În contratimp, și aruncă priviri piezișe spre ceasul de la mână. —...A ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de un an, și mulți susțineau că era mai bine să provoace un „accident“ care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de aceea îi luaseră familia, ca parte din plata unei colosale datorii. Insh’ Allah!, ar fi exclamat Abdul-el-Kebir. își aduse aminte încă o dată de imaginea bătrânului și se întrebă ce s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând, vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l mereu în siguranță și fără s-o oblige la nici un efort. N-avea decât să stea întinsă în pat și să creadă din toată ființa ei că nu se mai termină, măcar că toate se termină odată și-odată și reîncep de fiecare dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam nu Încetează să mediteze la Întâmplare. Este oare singurul căruia vizirul i-a strecurat aceste cuvinte, nu cumva l-a confundat cu altcineva, și de ce o Întâlnire atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
copilăria de la Nishapur, tinerețea de la Samarkand, faima de la Isfahan, Întâlnirile cu Abu Taher, Djahane, Hasan, Nizam și mulți alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-a redat Încrederea În oamenii țării mele. Nu le vorbește ca unor băștinași, nu le respectă susceptibilitățile și meschinăriile, le vorbește ca unor oameni, iar băștinașii se redescoperă că sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de fapt, Credeam că se aflau acolo ca să Împiedice o invazie, Niciodată n-a existat acest pericol, oricum am stabilit acorduri cu guvernele acelor țări, totul este sub control, Mai puțin problema pensiilor, Mai puțin problema morții, sire, dacă nu reîncepem să murim, nu vom avea viitor. Regele făcu o cruce lângă cuvântul pensii și spuse, Ceva trebuie să se Întâmple, Da, majestate, ceva trebuie să se Întâmple. Plicul se afla pe masa directorului general al televiziunii când secretara intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o vezi pe Naoko! Chiar vreau să-mi povestești ce s-a întâmplat, dacă nu te deranjează. — Ei bine, începu Reiko, după ce mi-am dat fetița la grădiniță am început să cânt iar, nu pentru cineva anume, pentru mine. Am reînceput cu piese scurte de Bach, Mozart, Scarlatti. Normal că după atâția ani de pauză, m-am obi[nuit destul de greu și degetele nu se mai mișcau ca pe vremuri. Dar eram fericită. Cântam iar la pian! Când eram cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că ei consideră că nu e bine să te mai implici afectiv timp de un an. —Bla... bla... bla... Ia-ți o plantă de apartament, ai grijă de ea și, dacă peste un an nu e ofilită, înseamnă că poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie să o uzi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]