7,913 matches
-
ei primare, despuiate de disimulările înșelătoare pe care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii și categorii sociale pe care se poate face mai bine studiul umanității esențiale. Eugen Barbu face sociologia sărăciei cu mijloacele unui realism pitoresc, indicativ, descriptiv, în care se străduie să implanteze deschideri simbolice sau poetice ca aceea din finalul romanului. Pitorescul mahalalei de prin 1935 a fost revalorizat în sensul unui nou mizerabilism. Plasându-se într-o tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Trecerea devastatoare a timpului pare că le-a amplificat vitalitatea, în loc să le-o șteargă. Spuneam că, alături de tehnica sau arta prozatorului, trebuie să considerăm concepția lui tactică. Atuurile romanului eseistic (deschidere și înălțime intelectuală, tensiunea schimbului de idei, transcenderea conflictelor realismului tradițional, prin ridicarea mizei) devin, adesea, inutile, din cauza celor care le speculează excesiv. E amuzant să vezi cum toate personajele vorbesc exact ca autorul, rulându-i la nesfârșit teoriile, exprimând bine cunoscutele lui fațete... E, apoi, de-a dreptul stânjenitor
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
în literatura română (cele mai multe provenite din vechiul spațiu cultural austro-ungar), multilingvismul și particularitățile de limbaj, mica melancolie fin de l'Empire strecurată abil în textura cotidianului conferă prozei lui Horia Ursu vigoare, farmec și multă originalitate. Nu știu în ce măsură acest "realism de tip Mitteleuropa sau, mai bine zis, de Zwischeneuropa" este, în sine, expresia unei noi scriituri, așa cum susține profesorul budapestan Farkas Jenö în scurta prezentare care însoțește romanul. Toate cărțile de ficțiune ale lui Daniel Vighi sunt făcute cam din
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
mai îndepărtat, moștenirea culturală a Imperiului) este adus în discuție doar prin felul în care el a modelat conștiințele oamenilor, capacitatea acestora de a interpreta evenimentele din cotidian, de a interrelaționa și de a acționa în anumite situații. Altminteri, formula "realism de tip Zwischeneuropa" se potrivește perfect și cărților lui Daniel Vighi, inclusiv volumului său de debut, Povestiri cu strada Depozitului, publicat acum mai bine de două decenii. Farkas Jenö are dreptate: Asediul Vienei de Horia Ursu poate fi încadrat în
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
tip Zwischeneuropa" se potrivește perfect și cărților lui Daniel Vighi, inclusiv volumului său de debut, Povestiri cu strada Depozitului, publicat acum mai bine de două decenii. Farkas Jenö are dreptate: Asediul Vienei de Horia Ursu poate fi încadrat în formula "realism de tip Zwischeneuropa". Dar, este cât se poate de limpede că nu în aceasta stă elementul său de noutate. Șocul cărții lui Horia Ursu (dacă se poate vorbi de așa ceva) ține mai degrabă de domeniul cunoașterii propriu-zise. Oricât de prăpăstios
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
i se spunea Ață, ar fi fost chiar în adolescență unul dintre tovarășii de joacă ai lui Pavel Samsonov. Mai mult, s-ar fi întâlnit cu acesta la Londra, cu puțin înainte de atentatele care au oripilat întreaga planetă. Pe fondul realismului de tip ciné-vérité al romanului, cititorul riscă să ia de bună și această informație, mai ales că numele îi este cât se poate de familiar. Imediat după atentate, televiziunile din întreaga lume au prezentat înregistrarea realizată de camerele de supraveghere
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
doua observație pe care aș face-o la judecata critică din fraza citată a lui Eugen Negrici e aceea că Groapa nu are absolut nimic de-a face nici cu stilul arghezian, nici cu stilul matein. Eugen Barbu practică un realism tern, vulgar-materialist, totalmente lipsit de o dimensiune simbolică sau spiritualistă, fără ca prin aceasta să le fie neapărat inferior celor doi predecesori (deși eu cred că da). Pe deasupra, în proza lui Arghezi și în proza lui Mateiu I. Caragiale se manifestă
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
să intrăm în această provocare: cum sau care ar trebui să fie subiectele europene? Ar însemna, propunându-le, să facem o critică de direcție (ca Maiorescu, Iorga sau Ibrăileanu) sau ar fi ca și cum ne-am instala într-un substitut de realism socialist dirijist, conform căruia să spunem ce e bine și ce e rău în felul în care se scrie proză la noi, în momentul de față? Cred că ar fi și una, și alta. Avem nevoie de o proză mai
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
ochii ca două mărgele negre. Este singurul portret în care ochii au această formă tonitziană consacrată. Băieții Osman Ismai-Asan și Ali Memet, schițați în-tr-un ritm alert, cu prospețime și sinceritate, au imenși ochi migdalați. Foarte viu și de un puternic realism este portretul lui Asim-Selim, tătarul cu atît de caracteristice trăsături asiatice. Karani-Mustafa, băiatul cu capul mare, picioarele moi, a prilejuit graficianului magistrale exerciții de redare a volumului. Craniul, tratat sculptural, pare dăltuit cu mare precizie, iar portretul, redat cu o
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
nivelul conducerii, dar mica relaxare (mai degrabă de ochii lumii) nu are efecte de fond la nivelul societății. Elita interbelică rămâne în închisori, unde este supusă unui regim de exterminare fizică, literatura trebuie să se modeleze după regulile draconice ale "realismului socialist", incompetența cu accente triumfaliste oripilează, pe bună dreptate, orice spirit format în rigorile învățământului interbelic. În ceea ce o privește pe Monica Lovinescu, ea a reușit să părăsească la timp țara, trăiește la Paris, atentă la tot ce se întâmplă
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
ca în propriile romane Jocul cu moartea și Pădurea nebună), adică nici prea încărcat filosofic sau politic, nici furat de picaresc, de aventura în lumea largă sau de spectacolul mediilor sociale. În Șatra prozatorul se situează inspirat în limitele unui realism minimalist.
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
înțelepciunii și iubirea de oameni, însăși viața devine o sursă de lumină. Învățătură Învățătura cea mai trainică este aceea pe care o dobândești învățându-i pe alții. Picătură Durata vieții omului este doar o picătură din oceanul necuprins al veșniciei. Realism Nu mă iluzionez că scriiturile mele vor fi pe placul tuturor cititorilor. Trebuință Ca trebuință spirituală onorantă, învățătura nu are vârstă nici limite. Titani . Marii scriitori, titani ai literaturii universale, ale căror opere au devenit cărți de învățătură pentru toate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și rodnice. Ifose Oamenii culți și cu o bună educație nu sunt îngâmfați. Numai proștii și insignifianții ajunși în funcții înalte își dau ifose. Cunoaștere Cine se cunoaște temeinic pe sine poate descifra o bună parte dintre enigmele universului uman. Realism Stăpânirea de sine în situații dramatice evidențiază puterea voinței și înțelegerea corectă a realității. Înzestrare Inteligența (istețimea, agerimea minții) se dobândește genetic iar deșteptăciunea (zestrea intelectuală) prin învățătură. Înfumurare Nu-ți atribui calități și merite închipuite. Lasă-i pe alții
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care este cifrul - nu al poeziei, ci al impactului ei? Pentru a da un răspuns acestor interogații, trebuie să vizualizăm parcursul creatorului. Arcul de cerc pe care se mișcă poezia lui Nichita Stănescu este unul impresionant. Poetul debutează în plin realism socialist (primele versuri le publică în 1957, întâiul volum, Sensul iubirii, în 1960) și încheie, cu Noduri și semne (1982), în emergența postmodernismului. Există, firește, mulți autori mai longevivi decât el - dar aici nu este vorba despre vârsta efectivă, a
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
ce urma să-l vândă și un comision obscen pentru așa-zișii "procurori" ai jucătorului, inenarabilii frați Becali. Ce s-a ales din toate acestea? Praful și pulberea. Și, evident, gustul amar lasăt de lăcomia deșănțată și lipsa totală de realism. Să fie limpede: Chivu e un jucător bun, dar nu extraordinar. Nu are, nici pe departe, geniul lui Maldini sau forța lui Roberto Carlos. Comparat cu un Cannavaro sau Nesta, e limpede că vorbim de regnuri diferite. Inegal până la exasperare
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
cum a putut - unii amînîndu-și debutul, alții rămînînd, de profesie, versificatori, iar nu poeți - un plan de ruptură. În urmă rămîn manifestele unei tinereți angajate. Înainte, încape un viitor mai estet. Din această perspectivă, a înlocuirii propagandei cu poezia, a realismului cu libertatea formelor și a conținuturilor, alcătuiesc Pavel }ugui și Mircea Martin (care-i semnează studiul introductiv) ediția A. E. Baconski din 1990, de la Cartea Românească. E povestea, groasă, legată-ntre coperți cu pietre ce se frîng, a unui drum
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
Ce se vede, 1979), în progresie lentă, inelară: "cartea se parafrazează pe sine - se explică autorul - având ca efect, printre altele, de majoră însemnătate, o solemnă monotonie care contribuie în măsură importantă la ținuta ei monumentală" (în articolul său Un realism fundamental). Compoziția savant studiată trebuie să dea un "realism sculptural". Natura acesteia - după cum rezultă din jurnalele de creație ale scriitorului - este deopotrivă muzicală (simfonismul - "motiv muzical infinit proliferant") și plastică edificiu de imagini, țesătură de corespondențe și armonie a nuanțelor
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
se parafrazează pe sine - se explică autorul - având ca efect, printre altele, de majoră însemnătate, o solemnă monotonie care contribuie în măsură importantă la ținuta ei monumentală" (în articolul său Un realism fundamental). Compoziția savant studiată trebuie să dea un "realism sculptural". Natura acesteia - după cum rezultă din jurnalele de creație ale scriitorului - este deopotrivă muzicală (simfonismul - "motiv muzical infinit proliferant") și plastică edificiu de imagini, țesătură de corespondențe și armonie a nuanțelor complementare. A crea distanțe între imagini, a da acestora
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva realismului socialist. Rezultă de aici că nu se face romanul unei familii fără o doctrină (socială, biologică sau politică), dintre care cea mai păguboasă e îndoctrinarea politică. Petru Dumitriu reconstituie minuțios ambianțe, obiceiuri, case, vestimentație, averi, sate, orașe, genealogii. Descripția sa
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
lacunar sau, mai exact și mai neplăcut, istorie marxistă, manipulare a trecutului și ideologizare a prezentului. Dimensiunea spirituală îi lipsește (Balzac era totuși un mistic al istoriei, ca și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă și transfiguratoare - o ideologie ale cărei racorduri se văd din ce în ce mai dizgrațios pe măsura înaintării epicului din
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ca scriitorul să condamne formalismul și evadarea din realitate, să elogieze eroismul cotidian, chemările spre înălțimi, visurile care se împlinesc etc. Pentru "un artist al vremii noastre", adică al vremurilor din anii 1950, totul trebuie să se desfășoare "în limitele realismului". "Scriitorii nu se rușinează să învețe de la Balzac sau Tolstoi, de la Shakespeare sau Eminescu. Ei nu se înghesuie să învețe de la James Joyce sau de la stilul lui Proust - fiindcă asta i-ar rupe de cititori, i-ar condamna la un
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
devine și el un motiv de acuză: Erupția teoriei modernismului este o erupție a slugărniciei, a lipsei de esență și de vitalitate proprie. Și de aceea trebuie respinsă" (în articolul Modernism?). Petru Dumitriu sesizează foarte bine capcana uniformizării sub acoperirea realismului socialist: "Mai e un pericol: acela al tradiționalismului inert, pasiv, al uniformizării literaturii și artei, devenite găunoase, pompierești, calpe, fără gust, plicticoase. Cel mai grav e că aceste tendințe nefaste se ascund sub numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
bine capcana uniformizării sub acoperirea realismului socialist: "Mai e un pericol: acela al tradiționalismului inert, pasiv, al uniformizării literaturii și artei, devenite găunoase, pompierești, calpe, fără gust, plicticoase. Cel mai grav e că aceste tendințe nefaste se ascund sub numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă această opinie de diferențiere a valorilor, chiar dacă ea este cerută în limitele realismului socialist. Diferențierea dădea o gură de aer spiritului critic și scriitorilor mai emancipați, trecuți
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
gust, plicticoase. Cel mai grav e că aceste tendințe nefaste se ascund sub numele realismului socialist" (în același articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă această opinie de diferențiere a valorilor, chiar dacă ea este cerută în limitele realismului socialist. Diferențierea dădea o gură de aer spiritului critic și scriitorilor mai emancipați, trecuți de la proletcultism la realismul socialist - un progres resimțit ca revoluționar, deși din perspectiva de astăzi diferențele sunt neglijabile. În articolul Modernism? din volumul Noi și neobarbarii
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
articol). Trebuie să fi provocat o vie emoție în epocă această opinie de diferențiere a valorilor, chiar dacă ea este cerută în limitele realismului socialist. Diferențierea dădea o gură de aer spiritului critic și scriitorilor mai emancipați, trecuți de la proletcultism la realismul socialist - un progres resimțit ca revoluționar, deși din perspectiva de astăzi diferențele sunt neglijabile. În articolul Modernism? din volumul Noi și neobarbarii există un paragraf care sintetizează cel mai bine atitudinea lui Petru Dumitriu față de modernism: "De ce mai era nevoie
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]