3,026 matches
-
trebuie ca toată viața noastră să se Învîrtă În jurul grupului Arcodas? Nașterea copilului nostru nu e importantă pentru tine? Ți-a păsat vreodată de mine vreun pic? Bine, poate că la ultima replică mai bine renunț. Într-un final, Luke reapare În ușa biroului. Nu mai are mobilul și tocmai Își pune haina de la costum. — Uite ce e, Becky... Începe. Știam eu. Nu vine. — N-ai vrut niciodată să mergi cu mine la Venetia Carter, așa-i? mă trezesc spunînd. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Barițiu scrie o serie de articole referitoare la revoluție și la rolul lui Avram Iancu. Cenzura imperială cere să se întrerupă publicarea lor și, Barițiu refuzând, G. de T. este din nou suspendată de la 13 februarie. La 9 septembrie gazeta reapare, dar redactorului nu i se permite să-și reia activitatea; Iacob Mureșianu, care îi ia locul, va fi obligat să publice ordonanțele și decretele administrației și să tipărească pe frontispiciul ziarului pajura bicefală. Mureșianu se vede silit, de altfel, să
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
Sfatul Național Român din Țara Bârsei scoate cotidianul „Glasul Ardealului” (noiembrie-decembrie 1918), iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G. de T. în orașul Celeabinsk din Rusia (de la 13 august 1918). La 1 ianuarie 1919 ziarul reapare la Brașov, reprezentând Partidul Național Român și Consiliul Dirigent, și este redactat de un comitet din care face parte, între alții, profesorul Ilie Cristea. Printre cei ce scriu la partea culturală sunt Axente Banciu, Zaharia Bârsan, Ioan Al. Bran-Lemeny, Maria
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
5/1911, Descompunerea naționalismului, 10/1911). Articolele de fond aparțin lui N. D. Cocea, Toma Dragu, M. Mircea și D. Drăghicescu. Interesante sunt medalioanele dedicate scriitorilor Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Barbu Delavrancea. După o întrerupere de aproape un deceniu, publicația reapare în 1925, cu un program mai cuprinzător și o structură mai diversă, alături de pamfletele politice și literare apărând și pagini de literatură, artă, știință popularizată, interviuri cu scriitori. În primul număr din 1925, N. D. Cocea semnează un interviu luat
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
însemnări literare în foi școlare de cultură, în a căror redactare se implică. Încercările poetice, în dicție livrescă, practicând mica emfază a aluziei mitologice, surprind prin gravitatea unor îngândurări. În studenție, D. colaborează la „Dialog” și „Opinia studențească”, semnătura lui reapărând după un timp în „Arlechin”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Echidistanțe”, „Moldova”, „Mesagerul” (Chișinău). În 1992, i s-a încredințat funcția de secretar de redacție al
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
trecutul se uită foarte repede și se repetă foarte des.” Personalitatea proteică, fascinantă în permanenta ei adaptabilitate a lui Ion Ghica: „Jean Ghica est de ces morts qu’il faut tuer sans cesse. Crezi că l-ai strivit o dată și reapare de două ori mai puternic.” Ion Ghica este de altfel nu numai personajul central, ci și raisonneur-ul narațiunii: „Cuza a învins fără să vrea să învingă și doar pentru că nu are un program politic, social...” El înfăptuiește, filosofează și se
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
ei, din clasicism, iluminism și romantism, personajele propuse ca modele, în epoci și din colectivități diferite, întrupează vrerile și gândirea oamenilor din anumite momente în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând mari aspirații sociale - binele, adevărul și demnitatea -, ele pot reapărea de multe ori, învestite cu semnificații noi în istoria civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
în 1936 devine secretar particular și bibliotecar al lui Stelian Popescu, iscălind destul de frecvent articole pe teme culturale în „Universul”, dar și în revista „Ideea liberă”, apropiată de extrema dreaptă. Are, se pare, un rol deosebit în structurarea „Universului literar” reapărut în 1938, aici susținând cronica literară până la sfârșitul anului 1941, când este doborât de o maladie nervoasă. A fost perioada cea mai fertilă a lui F., în 1940 el tipărind placheta Râsul morților de aur și studiul Poezia lui Lucian
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
campanie de traduceri, astfel încât revista să contribuie direct la conturarea momentului cultural, nu doar la reflectarea lui. La rubrica „Pagini din literatura exilului”, devenită „Recuperări”, semnează Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Ion Negoițescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Ștefan Baciu. Reapare rubrica „Remember”, inițiată în 1980 pentru republicarea unor articole din seriile interbelice semnate de autori afirmați la începutul anilor ’30 și ulterior desființată de cenzură. Începând din septembrie 1990 se reiau articole de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
cum ar fi departamentul sau ministerul Afacerilor Externe sau al apărării naționale. Cu toate acestea, înșiși șefii guvernelor sunt beneficiari ai informațiilor, deși poate au investit o mare parte din propria imagine într-o strategie politică. În acest caz, problema reapare la un nivel superior. Până la urmă, atât timp cât serviciul de informații face parte din guvern, singura măsură de siguranță este verticalitatea directorilor serviciilor de informații - disponibilitatea și abilitatea acestora de a proteja analiștii de presiuni exterioare. Independența este deosebit de importantă atunci când
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Bostan, Constantin Ciopraga, Emil Cioran, Eugeniu Coșeriu, Petru Creția, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Rosa del Conte, Ioan Flora, Adrian Marino, Marin Sorescu ș.a. În Cuvânt de început se afirmă că revista este o continuare a „Buletinului «Mihai Eminescu»” (1930-1944), „o publicație care reapare după 45 de ani de tăcere, în frumosul gând de frățietate și înțelegere”. Colaboratorii își propun să încurajeze „noi descoperiri și interpretări moderne ale creației eminesciene” și să corecteze „neadevărurile”. La rubrica „Omagii” poeți români din lumea întreagă semnează, de
MIHAI EMINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288117_a_289446]
-
îl va urmări în continuare multă vreme. „Ghimpele”, „Moftul român” fac din M. un trist personaj de comedie. Refugii îi vor fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă” (un număr, 1887). Încercări de a se salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
filosofic și teologic, cum sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost limitat, nu inexistent, pentru că, afirmă autorul bizuindu-se probabil pe tradiție, unii dintre ascultători s-au convertit: “între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei” (17,34). Dacă Damaris nu va mai reapărea pe scena istoriei, cu totul altul va fi destinul lui Dionisie. Prin 180, Dionisie, episcopul de Corint, într-o scrisoare trimisă Bisericii din Atena, îl menționa - nu știm dacă se bizuia doar pe Fapte pe care le citează, sau și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dominația pe piața românească de tractoare a producătorilor americani și italieni. Cu puține excepții - precum Sidex Galați -, marile întreprinderi ale economiei socialiste au fost destrămate și distruse prin decizie politică întemeiată pe mitul small is beautiful, și nu au mai reapărut decât în măsura în care au fost menținute ca atare sau reconstruite de capitalul străin. Merită notat faptul că mitul ineficienței economice ca urmare a marilor dimensiuni a condus la o practică politică special destinată desființării întreprinderilor mari, tocmai în perioada în care
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ea s-a desfășurat între diferitele variante posibile de capital național - cel care putea fi generat prin retrocedarea proprietăților naționalizate și cel care se putea naște prin libera inițiativă a unei noi clase de întreprinzători. Pe acest fundal socio-economic au reapărut - și mai ales au crescut - partidele „istorice”. Ele nu au mai fost în nici un fel, în afară de denumire, moștenitoare ale ideologiilor - și nici măcar ale electoratului specific - din perioada interbelică, din care au preluat doar denumirile și o serie de lideri. În
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului”, visul „haotic și nemărginit”. Reapar motivul germinației secrete, „sfera născătoare”, metaforă care atestă faptul că de astă dată geneza și perfecțiunea se confundă. Cu mai multă insistență, realitatea interioară este proiectată pe ecranul reprezentărilor onirice, reprezentări activate la început cu discreție, apoi cu ostentație chiar
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
a celui de-al doilea război mondial, experiență ce transpare în plachetele Cartea stihurilor (1942) și Carte de cruciat (1943). Scrie frecvent la „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Credința” ș.a. După 1944 dispare o vreme din viața literară, pentru a reapărea în 1947 la „Zori noi”. Se pare că ulterior a fost și închis pe motive politice. Stabilit la Rădăuți, unde este muzeograf și funcționar la o bancă, izbutește să publice, sub un nou pseudonim, Teofil Dumbrăveanu, o suită de cărți
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
1 martie până la 20 mai 1907. Este editată în locul „Literatorului” care, prin plecarea lui Al. Macedonski la Paris, își suspendase pentru un timp apariția. Subintitulată chiar „Literatorul”, revista debuta, în continuarea lui, cu numărul 8 din anul VI. Când „Literatorul” reapare (1886), R.l. își continuă, paralel, existența. Macedonski atrăgea atenția asupra distincției care trebuia făcută între cele două publicații. În primele numere Theodor M. Stoenescu este redactor administrativ, director fiind Ștefan Vellescu, iar V. A. Urechia - președinte de onoare al societății
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „TINERIMEA ROMÂNĂ”, publicație lunară de cultură și literatură apărută la București între 15 februarie 1882 și martie 1890, în ianuarie 1891, între mai 1893 și mai 1902; reapare din septembrie 1920 până în iunie 1942. În primii ani direcția este asigurată de poetul Al. I. Șonțu. Îi urmează în 1891 Petre I. Stroescu, în 1897-1898 N. S. Dumitrescu, iar în 1898-1902 Gr. G. Tocilescu. Între 1920 și 1926 director
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
și povestirile din Audiență în cer nuanțează gama umorului. În timp ce romanul Dragoste la a doua vedere (1981) se menține în registrul umoristic, Cercul virtuos și Întrerupătorul vor da măsura posibilităților prozatorului. În Cercul virtuos (interzis imediat după apariție, romanul va reapărea sub o formă modificată tot în 1986), Gavrilă C. Gavrilă, redactor al unei emisiuni de umor a televiziunii, ajunge în cer „fără bon” și începe să vagabondeze studiind Iadul, Raiul, întâlnindu-se cu personaje de pe alte planete și din alte
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Dan Deșliu (1961-1963), Eugen Barbu (1963-1968), Ștefan Bănulescu (1968-1972), Virgil Teodorescu (1972-1974), Nicolae Dragoș (1974-1980), Nicolae Dan Fruntelată (1980-1989), Laurențiu Ulici (1990-2000), Marius Tupan (din 2000). L. a avut o perioadă de întrerupere între 1993 și 1995, după care a reapărut sub egida Uniunii Scriitorilor, a Fundației Luceafărul și cu sprijinul Fundației Soros, apoi al Ministerului Culturii. Din 1963 L. a acordat premii literare pentru scriitorii tineri, iar din 1990 și pentru cei consacrați. L. se situează în continuarea revistei „Tânărul
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
nenumit - își conștientizează singurătățile și le repudiază. Romanele Însemnările agentului Adam (1968) și Anchetă de iarnă (I-II, 1991) ori nuvela Urma (1972) dau curs propensiunii autorului spre intrigile proprii romanului polițist. Tematica, mediile și modalitățile narative caracteristice lui Ș. reapar în spațiul epic lărgit al romanelor de mai târziu, superioare calitativ: Moara de nisip (1995), reluat sub titlul Vămile Damascului sau Moara de nisip (2003), și Iisus Tămăduitorul (2000), într-o nouă ediție, Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul (2003
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
cu caracter filozofic și teologic, cum sînt exegeza primelor versete din cartea Facerii, interpretarea creației lumii, în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a propune o nouă formă de poezie, o poezie cu caracter didactic care, continuînd să producă desfătare sufletească, să nu se limiteze totuși la trezirea emoțiilor, deoarece scrierea unor versuri numai pentru a provoca plăcere este, în ultimă instanță, needucativă. Reapare aici vechiul conflict dintre filozofie și poezie, dintre retorică și filozofie, ce data încă din vremea lui Platon și pe care scriitorii încercaseră să-l rezolve compunînd poeme didactice care să aibă și finalități literare. Bazîndu-se pe aceste două instrumente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]