3,662 matches
-
ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu e oficiu de informații. Ăsta e răspuns? Își bat joc de noi, cum văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despre ce cântau. Domnișoara Moore nu i-a auzit însă, și când am oprit, ne-a zis că „A fost foarte drăguț“. Dar cântatul i-a stârnit pe băieții răi din spate, așa că au început să spună glume și să recite poezii pe care nimeni nu le zicea cu voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o facă și orice fată care ar fi râs ar fi fost destul de rea. Totuși era o fată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
locuri puteai chiar să vezi prin ele. Dacă nu ar fi fost atât de deștept, băieții din clasă ar fi râs cu siguranță de el. Vorbeau despre el tot timpul, dar nu-și permiteau să facă nimic în clasă. Putea recita orice poezie sau ceva dintr-o carte celebră, în vreme ce nimeni din oraș nu citea poezii sau cărți prea multe. Câteodată, scria chiar el poezii. Redactorul ziarului le publica, dar nimeni nu înțelegea ce vor să zică. Ei, unii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fals uneori, ca și când unele instrumente ar fi vrut să le întreacă pe celelalte. Domnului Farney îi plăcea, totuși, așa că probabil era bună. Una din poeziile pe care ni le-a citit ne-a pus să o și învățăm și am recitat-o la festivitatea de încheiere. Era de Henry Wadsworth Longfellow și singurul lucru pe care știu că l-a mai scris e Paul Rivere’s ride, pe care am învățat-o pentru domnișoara Moore, care spunea că e singura poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din prețiosul volum Poezia alegerii tale. Și împrumută rimei poetului, Frumusețea vocii tale. Și noaptea va fi plină de muzică, Și grijile care infestează ziua, Își vor împături corturile, ca arabii, Și la fel de silențios, ți le va fura.“ I-am recitat-o lui tanti Mae și mi-a zis că e superbă, exact cum m-am gândit și eu. Nu am spus nimănui din școală că-mi plăcea, fiindcă m-ar fi considerat nebun. Toată lumea a învățat-o pentru că trebuia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Apoi domnul Farney ne-a dat un certificat care atesta faptul că am încheiat cu succes gimnaziul și că puteam intra la orice liceu de stat cu ea și spera să și facem asta. Am jurat credință steagului și am recitat poezia. Toți au spus poezia prea repede și au stricat totul. Și apoi am absolvit gimnaziul. Am trecut pe lângă domnișoara Moore, care a zis că e mândră de mine, și apoi am mers la tanti Mae. M-a sărutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
A dat din umeri și s-a așezat. —Orice ai tu acolo. —Bere. A, nu. O să beau un ceai. M-am dus la bar și am comandat unul. Un băiat cu părul blond, rasta, și un tricou milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul În piept...) uneori pe Blok, Anenski, Gumilov... Și pe atîția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? CÎteva strofe din Byron, Musset. (Flămînzirea nu priește memoriei, orice ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
înscriși: 40b + 41f = 81. Frecvenți: 33b + 17f = 50. Prezenți: 20b + 8f = 28. Copiii sunt curați și vioi. Știu să spună cum se numescă ei, părinții lor, frații și surorile. I-am ascultat la memorizare. Știu multe poezii pe care le recită frumosă și cu intonație. De asemenea, sub conducerea dnei învățătoare Elene Pintilescu, au cântat cântecele : „Toboșarul”, și „Luați seama bine”, pe care le știu foarte bine. Din abecedar dna învățătoare a predat lecția „oi” având rezultat forte bun. Toți elevii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care Îl porecliseră Monsieur Roquefort În virtutea aromei aparte pe care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica persoană. Monsieur Roquefort, În ciuda remarcabilelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iar unui tată, chiar dacă e un dobitoc, trebuie să-i dai ascultare, mă-nțelegeți dumneavoastră. Chiar și așa, să nu credeți că am disprețuit cultivarea intelectului În anii mei de aventuri. Am citit ce-am citit și v-aș putea recita pe de rost pagini alese din Viața e vis. — Haidem, dom’ șef, puneți-vă hainele astea, dacă nu vă supărați, căci, pentru noi, erudiția dumneavoastră e mai presus de orice Îndoială, am zis eu, sărind să-mi eliberez tatăl. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-avea rost să vorbească, erau legate direct la rețeaua particulară a statului. Răsfoi și celelalte două ziare, nu publicau nici un singur cuvânt despre chestiunea respectivă. Ce trebuie să fac acum, întrebă cu voce tare. Se întoarse la știre, o reciti, i se păruse ciudat că în ea nu se identificaseră persoanele care apăreau în imagine, în special soția medicului și soțul ei. Abia atunci observă explicația fotografiei, redactată în acești termeni, Suspecta e semnalată printr-o săgeată. După câte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
buze, pleoapele i se adună într-o linie-laser, ochii ei pătrunzători trec prin text, parcă hipnotizează cuvintele, le prinde și le ia cu ea, expresia de vultur e izbitoare. Mă rog, e viziunea ei!, își schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul și silueta după textul în care vorbea de una, de alta (mâncați bomboanele noastre, sunt cele mai dulci!, țineți rețeta aceasta de slăbit și veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când recitam la serbări, nu deschideam gura până nu era o liniște absolută în sală, îi țineam pe toți în mână cu textul poeziei, e drept că aveam o altfel de voce, poate mai subțire, eram micuță și toți se minunau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu cea mai mare!!!... Vă spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru, teribil de tandru: nu dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șoptea la urechea mea. După ce-am intrat la facultate, le-a cunoscut el mai bine, că l-am înnebunit cu țâțele mele. Câte poezii știi? Păi, n-am numărat. Când știi poezii care, însumate, să facă șapte zile de recitat, să-mi spui și mie. Poeții români, Eminescu, Coșbuc, Topârceanu, Arghezi; apoi Esenin, Petoffi, Shakespeare, Pușkin, Prevert, Lermontov, etc... vezi texte dramatice, adică recitabile. Pe ăștia îi știam și eu în liceu, am să-ți povestec mai târziu, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
învață într-un an, taică-tău murea și învia de bucurie, zicea că ești procopsit ca Solomon Împărat, era ca-n poveste, începuși chiar să rimezi uneori, simplu mai întâi, pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
învia de bucurie, zicea că ești procopsit ca Solomon Împărat, era ca-n poveste, începuși chiar să rimezi uneori, simplu mai întâi, pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]