938 matches
-
și face loc unui obiect halucinant transient, unei opere-fantome, În stare să absoarbă toate proiecțiile și care nu Încetează să se transforme grație acestor intervenții. Este, deci, preferabil să o folosești ca material pentru sondarea sinelui și să Încerci să recompui fragmentele cărții tale interioare plecând de la rarele elemente disponibile și dând atenție la ceea ce spun mai profund și mai de neînlocuit aceste elemente despre noi. Sinele este cel care ascultă și nu cartea „reală” - chiar dacă aceasta poate să slujească uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau de cuvânt trebuie să renunțe la sine, punându-și sufletul pe tava realității exterioare, transformând-o într-o mai frumoasă realitate interioară, pe care să o scoată, ulterior, din nou, la vânzare. Lucrurile și întâmplările existențiale sunt descompuse și recompuse cu mijloacele unei alchimii verbale, fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Având ca premisă biografia, și desprinzându-se ulterior de ea, Ana Blandiana, asemenea celorlalți colegi de generație, încearcă să reconstruiască o nouă realitate, acea realitate creată prin cuvânt și prin puterea de exprimare a cuvântului. Incapacitatea cuvântului, însă, de a recompune realități, de care se izbește autoarea și întreaga Generație '60, este resimțită tot mai acut, pe măsură ce există o permanentă căutare a absolutului. Stările și trăirile, exprimate prin vers, sunt năvalnice, poeta încercând, practic, să-și închidă viața întreagă în poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a greșit ca să-i port lauri-vina?/ tot ce-ating se preface-n cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas". Stând sub semnul cuvântului prim, al cuvântului creator de lumi (motiv subordonat temei condiției poetului), traseul poeziei capătă două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele cu suflet, Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care se argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu la nivel formal, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice, în jurul oglinzii elaborându-se numeroase superstiții"110. Fiind o formă de reconstituire a trecutului, prin intermediul oglinzii, Ana Blandiana folosește oglinda ca memorie involuntară, imperfectă însă prin imaginile noi pe care le recompune. Asociată oglinzii este apa, care funcționează, uneori, mai vag chiar decât aceasta, în procesul reconstrucției. Apa, element primordial, prezentă cu această semnificație în aproape toate mitologiile, este substanța nașterii și a morții: "...receptacul al tuturor germenilor, apele simbolizează substanța primordială
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu de ideologie, dar care încearcă din răsputeri să își adune ultimele rămășițe pentru a recompune realitatea caldă, interioară, a sufletului. De altfel, somnul, ca motiv central al acestui volum, este pus în strânsă legătură cu ochiul închis spre lume, dar deschis către interior promovat de romantici, eul liric descriind nu ceea ce vede în realitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Își este propria glosă, o metacarte (spun și eu, acum), o ficțiune postișă, gata oricând să se sinucidă pentru a demonstra că a fost adevărată. Black-Note, un monolog halucinant al unuia din trei pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună, visând la celebritate. Locul repetițiilor se află pe o insulă legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
non-sens, totul se acumulează monstruos ca Într-un cazan infernal pe punctul de a deborda. Le nom des singes (Numele maimuțelor, 1994) brodează pe marginea unui dialog aflat la granița dintre interogatoriu politic și terapie psihanalitică un destin greu de recompus din piese a căror ordine n-o mai știe nici eroul. Jungla roade orașul Puesto Libertad În timp ce Fabian Golpiez recurge la diverse tertipuri pentru a-i vorbi psihiatrului-șaman Gonșalves fără a-i divulga Însă nimic - identitatea sa, trecutul său politic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prăbușit, câtă încredere spirituală nu s-a clătinat! Scrisul închis între copertele bine păzite „revela”, ca în fotografie, negativul trecutului „supravegheat”. Pe cei ce aveau curajul să-și retrăiască, citind, viața de până atunci, îi aștepta trista încercare de a recompune spectrul prieteniilor acum pierdute, uneori chiar pe cel al propriilor lor familii destrămate. Omul care și-a văzut umbra va muri, spune legenda. Dar omului care și-a văzut dosarul oare ce îi rezervă soarta? Eu nu mi l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acolo sau nu. Ordinatoarele și calculele despre care vom auzi vorbindu-se nu există. Este vorba de esența lor, de idealitatea lor. Sîntem prinși în construcția unui spațiu fictiv, ale cărui elemente sînt împrumutate de la cel existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
100 balade 1966-1969, Editura Albatros, 1970; "Poeții de douăzeci de ani" (Covor românesc), Editura Eminescu, 1972; "Fals tratat de vânătoare" (1971-1972), Editura Eminescu, 1973; "Orgolii" (1968-1973), Editura Albatros, 1973; "Culoare și aromă, melancolii" (1969-1970), Cartea Românească, 1974. Dumitru M. Ion recompune un întreg univers al satului, subordonând motivul vânătorii unui complex de conflicte generate de pânda raportată la nuntă, la moarte, la iubire, la naștere. Volumul "Iadeș" (1967) însumează un amestec de motive preferențiale ale tradiționaliștilor, interpretate și de Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spirite din sfera științei, (Ptolomeu sau Euclid), poetul elogiază efortul etern de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nu cred că mai interesează faptul că nu cunoșteam alt mod de a gândi. În afară de bunul simț țărănesc, dar și acesta pervertit într-o oarecare măsură de colectivism. Din el mai ajunseseră la mine doar frânturi, care greu mai puteau recompune întregul pentru a se transforma într-un comportament.) Nu-mi rămâne decât să încerc a-mi fi propriul început prin a recunoaște: Sunt vinovat! A intervenit între timp căința? Cred că da, chiar dacă nu întru totul! Aș fi fost parcă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aclimatizării deloc forțate, deloc fortuite, sensibile și sensibilizatoare, cu erosul conjugal; așezate într-o linie descinzând din idilele maritale ale lui Arghezi și ajungând până la (să spunem) studiile de amor conjugal ale lui Radu Vancu, ultimele poeme ale Radu Andriescu recompun liric jurnalul fericirii domestice alături de zeița Miruna (atenție, "nu o regină/ a morcovilor, ci una a cărților. O regină adevărată, dragă Miruna!" Pagina lipsă), efigie a feminității eterne, poate unica certitudine a faptului că, așa "chior, șchiop și bătrân, sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doar faptul că, în această questa până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa mea se destramă pentru a se recompune"... Referințe critice (selectiv): Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Al. Andriescu, în "Convorbiri literare", nr. 4, martie 1994; Mircea A. Diaconu, în "România literară", nr. 20, 1994; Radu Andriescu, în "Timpul", nr. 2, 2000; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Centru și spre Est. Odată cu prăbușirea zidului Berlinului, dublul oraș frontieră între două lumi a redevenit deja centrul Germaniei. Și în această descompunere a celor două jumătăți mutilate ale Europei, în permutația cortinei de fier în liniuță de unire, se recompune însuși chipul Europei. În orice caz, asistăm încă de pe acum la reviviscența și revitalizarea Europei culturale, adică a pieței comune și libere a ideilor, care s-a constituit de-a lungul veacurilor, în ciuda frontierelor, a limbilor și a statelor. Ce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea spațiului intelectual francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2000). Posibilul limitează probabilul, realitatea mișcă aliniamentele sale reale și spre forme virtuale, timpul își scurtează durata, făcând spațiul accesibil prin definiție, cuplând forțele fizice pentru a le putea controla efectele, unind microstructurile pentru a vedea adâncimile macrouniversului. Omenirea își recompune un alt ideal ce-i dă sens opțiunilor și-i armonizează interesele. Pașii spre o nouă ordine a lumii pun în evidență schimbarea principiului ordonator. Ceea ce a dinamizat lumea preglobală, adică principiul adversității (Dinu, 2004), se clasează ca lipsit de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]