903 matches
-
ajuns la acest rezultat: că orice măsură restrictivă produce un avantaj și două neajunsuri sau, dacă doriți, un profit și două pierderi, fiecare dintre aceste pierderi egale profitului, de unde rezultă o pierdere seacă, definitivă, care lasă în urmă această mărturie reconfortantă că în această chestiune, ca în multe alte lucruri, și îndrăznesc să zic că în toate, Utilitatea și Justiția concordă. Aceasta nu este decât o afirmație, este adevărat; dar o putem sprijini cu probe matematice. Ceea ce face ca opinia publică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
În ruină. În preajma ruinelor, poetul se simte, Încă o dată, inspirat, mulțumit cu sine, la adăpost de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Totul se Îngînă, regnurile comunică, speciile participă la un mare concert. Lunca este o figură a beatitudinii și, „prin o magică plăcere de parfum și de cîntare”, ea acționează ca un drog asupra simțurilor: produce uitarea, căderea Într-o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri, umbra este nimfa vicleană care atrage și dezmiardă cu farmecele ei discrete pe călătorii toropiți de cîntece și parfumuri („ea la sinul ei atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legătura dintre cele două spații ale pastelurilor. Este agentul a două dorințe, a două reverii: satisface voința de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante”. Poetul năzuiește la starea de „comodă beatitudine”. „Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist”. Conachi, „cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altfel, pe baza metodei complexității multidimensionale, bazându-se pe fractali și pe jocul combinatoric al unor reguli cu valoare de axiomă. Din nefericire, un mesager cu adevărat diabolic al lumii de dincolo l-a răpit definitiv și prematur dintre noi. Reconfortant este însă faptul că multe dintre convingerile lui se regăsesc în textele publicate ori în proiectele altor autori. Jean Servier este doar unul dintre ei. 3. Magie și vrăjitorie Străvechea disciplină spirituală cunoscută sub numele de "magie" a avut enorm
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ultim al acestei "heremenutici creatoare" (Mircea Eliade) ar fi acela de a reconfigura credințele religioase și profilul spiritual al unor mituri, ritualuri, personaje fabuloase preclasice și simboluri magico-religioase - aparent demult apuse. Este exact ceea ce reușește în mod profesionist, documentat, interesant, reconfortant și provocator Adrian Poruciuc în această admirabilă carte scrisă parcă Sub semnul Pământului Mamă. Iată cum, într-o formulă demult așteptată, sub un nume livresc nou, duhul Marii Mame preistorice ajunge până la noi ca un râu ,,izvorât din tainice și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
deosebește de forma mult mai întâlnită, cea a distress-ului prin următoarele aspecte mai importante: natura agenților acționali (stresori), așa după cum am subliniat mai înainte, traductibili prin ambianță plăcută creată sau existentă, ori stimuli pentru creșterea performanțelor individuale, datorate unor trăiri reconfortante ale individului; consecințele acțiunii factorilor stresori care, în cele mai multe cazuri, sunt plăcute și cu repercursiuni benefice asupra organismului și activităților sale. Dorim să exemplificăm și câteva dintre cele mai frecvente cauze ale eustress-ului: a. lansarea unor provocări, de ordin personal
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
un răspuns „tehnic” la suferința lor. în astfel de reacții profesionale, se uită ființa umană, relațională, a pacientului, deși „”o prescriere medicală «rece» chiar dacă e tehnic adaptată, puternică, nu va fi în mod necesar mai eficace decât un schimb verbal reconfortant cu o persoană care răspunde doar nevoii de celălalt pe care o creează durerea”(Tassain, 2003). Colectarea și interpretarea datelor Așa cum s-a prezentat mai sus, atitudinea personalului medical față de durere este relevantă și cu impact în actul medical. A
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau descrierea mentală a unui moment fericit din propria viață etc.); în exerciții de stopare a gândurilor și în exerciții de afirmații despre sine. Cât privește strategiile comportamentale, ele constau în reluarea ocupațiilor rutiniere, existente înainte de episodul traumatic, promovarea activităților reconfortante și a timpului petrecut împreună cu familia etc. Expunerea la amintirile traumatizante sau procesarea traumei, reprezintă în esență confruntarea dureroasă și eroică, dar necesară, cu amintirile terifiante. Pentru a supraviețui, victima, încearcă mai mult sau mai puțin eficient să alunge, să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
surveni tot felul de complicații indezirabile. Ca o recomandare generică, părinții nu trebuie să frâneze episoadele regresive ale copilului și nici dependența lui marcantă față de aceștia, după cum este indicat să i se faciliteze cât mai multe activități creative, emulatorii și reconfortante. Pentru alinarea suferinței devastatoare a familiei, cauzate de o asemenea tragedie, frecventarea unui grup de suport este o soluție benefică. Direcționându-ne atenția asupra metodelor de terapie, o viziune holistică asupra maladiei presupune cooptarea unor strategii specifice pentru fiecare nivel, din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie („când tu erai mic”, „când tata și mama sau bunica”, „atunci când a venit la noi mătușa”) sunt extrem de reconfortante pentru copilul cuprins de doliu. Ritualurile de înmormântare care au elemente comune în toate religiile (strângerea comunității în jurul celui care a suferit pierderea, dar și pregătirea plecării celui care a murit, darurile care se dau etc.) prin care cei din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare dintre noi are nevoie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare dintre noi are nevoie de zone de stabilitate, de siguranță. Dacă ești artist, ai noroc, le poți găsi în domeniul propriei îndeletniciri profesionale. Dar dacă nu ești? Cum e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în acest context mizerabil, trecerea printre noi, senină, discretă și nobilă, a Reginei Ana! 30 octombrie În 7 martie 1951, sesie specială la Academie, ca urmare a ofertei făcute de sculptorul Brâncuși, prin care acesta donează statului român întreaga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de Rohipnol. Secvență reconfortantă: expoziție de nud, la etajul 4 al Oficiului Național de Expoziții. Mică formațiune din cea mai nouă generație afirmată. Înainte de orice, meserie bine deprinsă. E chiar o demonstrație ritoasă de probitate. Cu nimic sub ce s-a practicat în atelierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe un început de făgaș normal. Și astăzi, în trecerile mele prin scuarul dintre Mitropolie și Teatru, continuu să văd tineri care au ales haina preoțească și să le urmăresc mișcările, gesturile, mimica, vocea, dintre cele mai agreabile și mai reconfortante în ordine spirituală. Și estetică. Ce fel de slujitori ai altarului vor deveni ei (pentru că la diversele noastre sfinte sărbători facem cunoștință și cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva văicăreală prezentă, boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac (și tac). Îl cunosc de mult pe acest exemplar emblematic al categoriei prețuind, înainte de toate, onestitatea și probitatea profesională.. Și altădată, dar mai pregnant acum, cînd corul văicăreților se extinde la scară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pomenitul Tonitza și "floristele" care produceau în proporție de masă vîzdoage, imortele și gura-leului era o distanță enormă, dar, oricum, nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din mai toate unghiurile. De remarcat însă, imediat, că firi iconoclaste, răzvrătite chiar împotriva lor însele, negăsind împăcarea cu "stai, bre, că nu dau turcii!", optau pentru plecare. Plecarea într-un Occident al tuturor posibilităților și al tuturor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se vînd bine? Coincidență, cum ar veni. Iertați-mi neobrăzarea. La Peleș, în fostul grajd al curții, acum garaj, o expoziție de pictură. Un băiețică ras la tîmple, cu cerceluș în stînga. Kitsch ireproșabil. Dar tocmai prin asta, atît de reconfortant acum, în sejurul ăsta benevol și binevoitor. Traversez podețul pe care am cunoscut-o cîndva pe Ileana Mălăncioiu. Ținusem să mă cunoască mai... altfel. Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va fi luat de siluetele uman-monumentale al căror prototip (prin ce minune scăpat de furia "clasei muncitoare"!) se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e singurul dătător de reconfortantă satisfacție. Apropiatele "Zile ale Universității" pot sta, în sfîrșit, sub acest cer clarificator. 19 noiembrie Jurnal apăsător, cel al Norei Iuga, în România literară, nr. 40. Sînt zile consumate recent în Berlin, într-o lumină cvasimalefică, de lume damnată, fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]