1,058 matches
-
acestora. La cca. est de cetate, pe două terase, se află zona sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminându-se într-o piațetă. În acest spațiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular și circular, unele fiind construite din piatră de calcar, iar altele din andezit. Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
sunt acoperite cu pământ pentru a le proteja de acțiunea distructivă a apei provenite din precipitații. La Sarmizegetusa se întâlnesc două feluri de sanctuare, de tipul aliniamentelor: rectagulare și circulare în total în număr de 11, dintre care 9 sunt rectangulare, ridicate în perioade de timp diferite, delimitate de domnia lui Burebista și de războaiele de la începutul secolului al II-lea e.n. Construcțiile din piatră de calcar sunt datate pe durata domniei lui Burebista și a urmașilor săi, până la Diurpaneus-Decebal, iar
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
formă circulară, iar partea care se ridica deasupra solului era cioplită în patru muchii, permițând realizarea unui perete circular cu lipitură de lut; în fiecare stâlp erau înfipte piroane terminate în inel sau în "L", cu floare mare, rotundă sau rectangulară. Spre deosebire de cercurile de piatră, cercul stâlpilor de lemn este întrerupt de 4 praguri, marcate prin blocuri de calcar, ce constituiau intrările în acest spațiu. Sanctuarul mai avea, în centrul său, un șir de 34 de stâlpi de lemn, aranjați în
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
lați. Accesul în acest sanctuar se făcea, ca și în cazul precedent, de pe o platformă orientată nord-est - sud-vest, care se sfârșește în preajma edificiului. Alături, pe aceeași linie cu micul sanctuar rotund, întâlnim încă două sancuare, de această dată de formă rectangulară construite din stâlpi și coloane de andezit. În prezent, toate aceste piese sunt decapitate, urmare a distrugerii romane. Portaluri
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
Brașov - Târgu Secuiesc - Bacău. Cercetările arheologice din anul 1977, executate între pâraiele Lemnia Mică (Kislemhény) și Lemnia Mare (Nagylemhény), pe vârful unui deal numit "Lazul cetății" (Várerősse), la Cetatea lui Ciomortan, datând din epoca medievală timpurie, au descoperit un turn rectangular și vase aparținând culturii dacice. În albia râului Lemnia, în anul 1965 s-a găsit un tezaur de monede, din care trei piese aparțin emisiunilor "Dyrrhachium" și "Apollonia". În anul 1988, pe cursul superior al râului Negru, în punctul numit
Lemnia, Covasna () [Corola-website/Science/300378_a_301707]
-
de Stijl, fondată de Theo van Doesburg. Deși bine cunoscute, des parodiate și chiar trivializate, picturile lui Mondrian arată o complexitate mult mai adâncă decât simplitatea lor aparentă. Picturile netradiționale pentru care este cel mai bine cunoscut, alcătuite din forme rectangulare roșii, galbene, albastre și negre, separate de linii groase, negre, sunt de fapt rezultatul unei evoluții artistice care s-a întâmplat în cursul a aproape 30 de ani și care a continuat până la sfârșitul vieții lui Mondrian. Născut în Amersfoort
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații. Coehoorn a rezolvat problema unificării spațiului civic cu fosta citadelă printr-un sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificații rămăsese, deocamdată, virană, conform indicațiilor princiare. Aici, în actuala zonă O 1, au fost amenajate, în 1743, piața
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
lui Budha înainte de nașterea ca Prinț. Reliefurile care povestesc "Avadana" nu îl arată pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefează "Sudhanakumaravana". Pe ultimele trei trepte de pe partea superioară a templului, în formă circulară peste baza rectangulară se găsesc cele 72 de stupe spectaculare ca formă și mărime, arată ca niște clopote. Acestea sunt dispuse în trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), și acoperă fiecare câte o altă statuie a lui "Dhyani Budha Vajrasattic". În centru se
Borobudur () [Corola-website/Science/299628_a_300957]
-
se numesc trogloxene în mod obișnuit se recomandă ca busuiocul să fie folosit în stare proaspătă în această fază factorii de decizie trebuie să stabilească dacă ideea de produs este compatibilă cu obiectivele strategice ale companiei acestea erau niște construcții rectangulare masive din cărămidă sau din piatră ridicată deasupra unui mormânt și care se compuneau din întoarecerea curentului prin pământ atrage după sine apariția următoarelor fenomene cuprinde poezie romantică de inspirație folclorică su istorică legende fabule și satire romane piese de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cu formele lui simetrice perfecte și cu grădinile din jur reflectându-se în oglinda lacului împrejmuitor. În fața acestor minuni, turiștii rămân realmente gură cască. Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiți. Baza rectangulară a clădirii este ea însăși un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunții. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei, poeziei și romantismului despre care Rabindranath Tagore obișnuia să
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
erau lucrate cu plugul greu-""Pflug""-de origine germanică. Avea brăzdar de fier și întorcea brazda pentru a aerisi mai bine pământul. Ca să fie tras era nevoie de trei perechi de boi, astfel, erau utilizate brazde lungi. Forma parcelelor era rectangulară, cu lungimi mai mari decât lățimea. Cerealele erau măcinate cu râșnitele de mâna sau la mori de apă, ce erau rare. Între secolele VII-VIII, clima s-a îmbunătățit, situația politică s-a stabilizat, astfel are loc o ameliorare a condițiilor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cerate și inscripții locale, prin cu nume iliric tipice: Andarus, Andes, Dato, Dasius, Epicadus, Plares, Scenobarus. Acesți coloniști au practicat incinerația în gropi simple, uneori cu pereții arși. Unele morminte au ring de piatră sau incintă de piatră de formă rectangulară. Necropole atribuite unor iliri se află la Ruda-Brad, Alburnus Maior, Ighiu, Cinciș, Apulum, Sighișoara, Romula. Provenind din teritorii în care au exersat mineritul și prelucrarea metalelor, ilirii erau cunoscuți ca iscusiți în aceste ocupații. După dezintegrarea imperiului, teritoriul pe care
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
specificul bisericilor ortodoxe moldovenești, atât ca formă de construcție cât și ca arhitectură. Biserica actuală reprezintă o îmbinare de stiluri, îndeosebi baroc și bizantin, construcție realizată într-un moment de realizare a Renașterii târzii în Principatele Române. Planul exterior este rectangular, cu ziduri înalte, care se sprijină pe epifaștri, de factură corintică, de peste 12 metri înălțime, ancorați într-o cornișă. Cornișa este depășită de o compoziție unică, acoperișul fiind străjuit de șapte turle, unicat ca model, dar diferențiate între ele, ceea ce
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
acestor comunități. Elementul caracteristic ceramicii acestei culturi îl reprezintă decorul incizat meandric, împletit ("stiul textil"). Apare și pictura, preluată de la grupurile neoliticului târziu ale complexului cultural din zona Munților Apuseni. Se remarcă și cupele cu picior-suport înalt, ca și vasele rectangulare, preluate și de alte culturi eneolitice. Capodopera plasticii acestei culturi este un vas antropomorf, descoperit la Hodoni (nordul județului Timiș), care redă imaginea unui om cu mâinile duse la gură, imitând strigătul ("Vestitorul").
Cultura Tisa () [Corola-website/Science/308722_a_310051]
-
fundații puternice și o grosime de până la 1,4 m. În partea superioară zidul avea o ambrazură pentru trageri, iar spre interior un drum de rond susținut pe console de piatră sau lemn. Traseul era întărit prin bastioane de formă rectangulară care depășesc linia incintei pentru a asigura o supraveghere cât mai bună și a oferi unghiuri de tragere multiple, după cum arată Turnul Dogarilor de pe latura sudică a cetății. Finalizarea construirii zidului avea să se încheie undeva în anul 1545, zidul
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
De aici se asigura, printr-un tunel subteran, legătura cu Abația Benedictinilor, de unde tunelul continua spre Catedrala Evanghelică, ca apoi să ajungă pe dealul fostei cetăți de pe Burich, un deal situat în apropierea orașului. Ca plan, el este o construcție rectangulară, dimensiunile lui fiind de 6,30 m / 9,90 m. Față de zidul de incintă are o retragere de 2,00 m spre interiorul orașului vechi, ieșind spre exterior ci 5,10 m. Construcția este realizată din piatră, iar spațiul interior
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
britanici, în particular Primul Lord al Amiralității Winston Churchill, doreau să pună în practică o strategie mai ofensivă. Astfel, Royal Navy a format grupuri de vânătoare a submarinelor, care aveau ca element central portavioanele. Aceste grupuri antisubmarin patrulau în zona rectangulară a Atlanticului numită Western Approaches, prin care treceau toate rutele comerciale importante către insulele britanice. Punctul slab al acestei strategii consta în faptul că submarinele aveau o siluetă puțin vizbilă în comparație cu vasele de suprafață care le vânau și se scufundau
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
1919 Societatea „Cultul Eroilor“ a hotărât construirea unui mausoleu în incinta mănăstirii Comana, pe baza indicațiilor date de marele istoric Nicolae Iorga. Lucrările la mausoleu au început în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară, cu dimensiunile H = 4,5 m, L = 14,5 m și l = 6,5 m și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale care erau copiate după
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
capele construite în 1333-1334. Pe latura de nord a cetății se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat funcționează Muzeul de Istorie din Aiud. Cele 9 turnuri ale cetății sunt: Rectangular, turnul păstrează încă elemente din faza sa inițială de construcție (secolul XIV). A fost dat în grija breslei măcelarilor încă de la început, fiind îngrijită de aceasta pe durata întregii sale istorii. Breasla măcelarilor apare menționată din secolul XV, primind mai
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
încă de la început, fiind îngrijită de aceasta pe durata întregii sale istorii. Breasla măcelarilor apare menționată din secolul XV, primind mai multe privilegii din partea principilor transilvăneni (1589, 1749). În perioada modernă breasla s-a transformat în asociație profesională. De formă rectangulară, turnul a aparținut întâi breslei lăcătușilor, în secolul XVIII fiind atribuit cizmarilor. Breasla cizmarilor apare menționată încă din secolul XV. În peretele turnului sunt zidite 3 inscripții: însemnele breslelor lăcătușilor, ale cizmarilor și o a treia care consemnează faptul că
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
Acesta era un motor cu piston cu 12 cilindri (V12) supraalimentat, cu răcire cu lichid, ce dezvolta 1490 CP (1111 kW) la o turație de 3000 rpm. Ulterior, la modelele P-51B și P51C, s-a instalat un dispozitiv de admisie rectangular cu filtru, dispus de fiecare parte a intrării la carburator, sub elice. Gazele arse erau evacuate prin tuburi scurte individuale, care ieșeau la exterior printr-o fantă îngustă. Avionul P-51 a fost produs în diferite variante: Varianta britanică a
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisadă de bușteni. Pe zidul de piatră au fost amenajate 10 bastioane de formă rectangulară (astăzi se mai văd urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafață de 40x45m. Cele 5 porți de acces în cetate, ce purtau numele localităților spre care se îndreptau drumurile (Buzău, Argeș, Dealu, Câmpulung și București), au fost refăcute din
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
utilizat(e) că o poziție militară defensivă. La origine el era o fortificație celtica de forma rotundă, construită pe vârful unui deal. În epoca română termenul a fost folosit pentru a indica taberele militare fortificate care aveau de obicei formă rectangulara, un exemplu fiind Arutela. Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de mici dimensiuni, care erau de obicei, dar nu întotdeauna, ocupate de unități auxiliare și utilizate că baze logistice pentru legiunile române, după cum explică Vegetius. În epoca medievală termenul
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
Ștefan cel Mare, în imediata vecinătate a altor instituții de o însemnătate deosebită pentru comunitate, cum ar fi: Biserica (în E), Primăria (NE), Dispensarul și Poliția (spre N), etc. Satul Ștefan cel Mare are o configurație a drumurilor de tip rectangular, acest tip de orientare a drumurilor fiind deosebit de avantajos, din foarte multe puncte de vedere. Relieful este unul monoton, de câmpie plană, așa cum este de fapt al întregii așezări. Situarea sa geografică în centrul așezării face ca distanțele să fie
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
aleile principale, iar parcul rămâne o destinație populară în rândul localnicilor și al turiștilor. O serie de activități culturale, printre care festivaluri de poezie, expoziții de fotografie și târguri meșteșugărești, sunt organizate anual aici. Se întinde pe o suprafață relativ rectangulară, însumând astăzi aproximativ 10 hectare. Este limitat la sud de aleea Copou, la est de bulevardul Carol I, la nord de strada Aurora și la vest de strada Macazului. Latura lungă (circa 400 m) dinspre bulevardul Carol I găzduiește intrarea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]