111,719 matches
-
dintre evreii israelieni originari din România nu încetează să-l deplore și să-l "demaște" de-a valma. într-unul din romanele Simonei de Beauvoir personajul principal, confruntat la nesfîrșit cu o imagine a sa monstruoasă în care nu se recunoaște, sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Se tot străduiesc polițiile vestice să ni-l returneze. Dar, ca un bolovan al lui Sisif, se rostoglește iar într-acolo. Fărîmițînd în cale, printre altele, și șansa de afirmare a literaturii române într-un spațiu în care - chiar dacă nu recunoaștem - nu sîntem doriți ca scriitori. Tot se încearcă împingerea unor autori în acest mirific vest. Traduși în țară. Vreme pierdută. Apuseanul vrea să își aleagă el cartea, iar traducătorul să fie un nativ. S-a tot încercat, știm cum, pînă
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
Gheorghe Grigurcu Să recunoaștem: cele mai adecvate, mai corecte, mai fără cusur judecăți critice ajung a se uza, a eșua în locuri comune. Nimic nu rezistă timpului care le reduce strălucirea inițială, le acoperă cu o penumbră ce le face uneori să apară chiar
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
întuneric, și nu știa ce să spuie" (p. 64-65). Urmează imediat primul sărut, care face ca ochii fetei să se aprindă "într-o văpaie neagră" (p. 66), iar sentimentele se instalează într-o "boală grabnică, arzătoare și dulce, care - după cum recunoaște boierul - mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire!" (p. 67). Privirea aprinsă declanșează toate iubirile sadoveniene. Nu mai insist asupra deznodământului tragic. Femei aprige, care își cuceresc, își subjugă bărbații
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
afirmă cu hotărâre Florica Ichim (p. 9). Dacă e clar că E. Lovinescu îl antipatiza profund pe Camil Petrescu (aici Florica Ichim aduce dovezi cu asupră de măsură), nu se poate susține că "nu-l interesa ca scriitor". I-a recunoscut talentul (e adevărat, după amânări și reticențe), i-a consacrat paragrafe onorabile în sintezele sale (a se vedea Istoria literaturii române contemporane, în varianta din 1937, unde poetul, prozatorul și dramaturgul beneficiază de pagini speciale în trei din cele patru
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
constați din toată activitatea lui E. Lovinescu (și ar fi la îndemâna oricui) că tocmai istoria literară tradițională, savanteria universitară și academismul nu i-au fost menite. Răsturnarea de percepție încercată de Camil Petrescu e total neconvingătoare, chiar dacă uneori criticul, după cum recunoaște el însuși, era cu un pas în urma poeziei noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
un act disperat de finalizare a posesiunii mamei. Tentativa de viol asupra Deei suprapusă delirant cu rememorarea seducerii mamei (remember Elogiul mamei vitrege?), seducere incomplet recuperată mental, este punctul liminal al înfruntării obsesiei oedipiene. Sub șocul conștientizării fantasmei - o va recunoaște pe Deea înainte ca actul să fie consumat - Cezar își va afla explicația "rătăcirii". Memoria se va deschide complet, secretul din subconștient se va lumina, iar vindecarea de obsesia incestuoasă poate începe. Aceasta ar fi, în linii mari, biografia psihanalitică
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
scaune de mine stătea Miriam Răducanu și fără să vreau mi-am reamintit de frumoasele ei creații în acest gen. De asemenea, coregrafia unor piese de grup, precum cea din Kaly Yuga este diluată, fără coerență, fiindu-mi greu să recunosc în ea personalitatea plastică specifică coregrafului, în continuare aflat în derută interioară. Luată separat piesa A quoi bon? este o propunere și o realizare interesantă, atât prin coregrafie, cât și prin interpretarea Sandrei Mavhima și a lui Gabriel Luca. Sandra
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Rodica Zafiu Numeralele care desemnează numere mari pot fi folosite pentru a exprima o atitudine, o participare afectivă a vorbitorului la un fapt evoluat negativ sau pozitiv. Hiperbola numerică se recunoaște ușor: ea recurge la zeci, sute, mii, zeci și sute de mii, milioane, în domenii în care cifrele numite sînt greu sau chiar imposibil de atins ori de verificat. De altfel, cu cît contrastul e mai mare, cu atît e
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
dat seama că la fel se întîmplă și-n pictură, și-n muzică. Asculți o simfonie de Mahler și descoperi sonorități din Beethoven. Nu există de fapt originalitate. Vezi un tablou celebru de Picasso, Domnișoarele din Avignon, de pildă, și recunoști o lume întreagă de pictori. E la fel în literatură. Ideea de originalitate e o altă prostie. Textul original e cel originar, care de altfel n-a fost niciodată scris, iar noi nu facem decît să copiem. - Cum arată cititorul
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
și în zece minute mă liniștesc. - Scrieți și poezie, ați și publicat. - Da, scriu și poezie și am publicat enorm. Am publicat patru volume de poezie și niciunul din America: trei în Franța și unul în Germania. În America sînt recunoscut doar ca romancier și eseist, nu și ca poet, pe cînd în Europa lumea nu face astfel de distincții. - Aveți un vers pe care să-l iubiți? - A, e ușor! "Now can zou tell/ the Dancer from the Dance?". William
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
sens: "Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, de un povestaș a cărui viață seamănă ca două picături de apă cu a lui Mircea Cărtărescu." Este și jocul naratorului care când jură pe realitate ("Era real real."), când recunoaște mai mult în glumă "deformarea sfruntată a faptelor". Orice scriitor este "alunecos" prin însăși natura îndeletnicirii, dar parcă Mircea Cărtărescu știe să dea scrisului său cu atât mai mult o familiaritate înșelătoare, îți câștigă încrederea repede și nu te dezamăgește
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Liviu Dănceanu Omenirea îmbătrînește și aceasta se recunoaște prin respingerea prezentului, prin refugierea tot mai acută în trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
aniversare a lui Odin Teatret la care mă duceam și care, știam, avea să fie cea din urmă, cel puțin pentru mine, tot așa cum mă temusem odinioară de reîntâlnirea cu o prietenă, după o despărțire de zece ani. "O să-ți recunoască ochii", m-a încurajat cineva, dar, din fericire, proba recunoașterii n-a avut loc. De data asta, însă, n-aveam nici o șansă să mai scap. Și cum eram convins că, uitându-te la "celălalt", ai dinaintea ta o imagine a
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
iau pe drumuri indicate prin marcaje. Arma lor e șiretenia". În spiritul lui Grotowski, care l-a format nu numai ca artist, ci și ca strateg, Barba formulează cu precizie rolul conferit unor parteneri ca noi și, în același timp, recunoaște relația pe care a știut să o instituie în sânul acestui stup reunit în "sala neagră" a lui Odin. Pe pereții sălii, genială intuiție, se pot vedea, ca într-un memorial, plăcuțe ce indică spectacolele cu datele lor, cu numărul
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi, suntem copleșiți, și eu și ceilalți, de nostalgia vechilor iluzii. Trebuia să ni le pierdem, să admitem, firește, eșecul lor, dar cum să nu recunoaștem cât de triști suntem că nu le mai avem! Nu m-am vindecat încă de pierderea lor, le simt lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
prin statele americane din Sud, împărțea masa cu o fată slabă și bolnăvicioasă, cu o Jessie hrănită cu cîte o parte luată din porția lui și a lui Joseph. Abia dacă luă seama la cei doi polițiști pe care îi recunoscu pe cheiul de îmbarcare. Le adresă un zîmbet vag. Evident, locotenentul Lewis îi trimisese acolo, pentru orice eventualitate, iar Lewis își făcea meseria în mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze! Nu v-am recunoscut. Nu aveam nici o întîlnire fixată la ora asta și mă întrebam cine ar putea fi... Intrați... Scuzați-mă că v-am deschis chiar eu, dar servitoarea mea e plecată la cumpărături. Cu siguranță că nu exista nici o servitoare, dar nu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe Pușkin și pe a sa Nathalie, când pe Ecaterina cea Mare, când pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni și baronese, ambasadori din Răsărit sau din Apus, vizitatori din diverse epoci ale muzeului, inclusiv contemporani, ba îl recunoști chiar și pe actualul director, împovărat de imensa responsabilitate ce-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
triumfat împotriva complexului militar-industrial. În Ucraina vor fi noi alegeri din simplul motiv că cele inițiale au fost frauduloase. Ce e înspăimântător în asta, doar dl Popescu poate să ne spună. Că alegerile au fost fraudate și în România, au recunoscut-o până și hoții care le-au pus la cale, încă din 2004, când s-au repezit la jugulara televiziunilor și la boașele boșilor din presa scrisă. Atunci a început marea fraudă, iar la 28 noiembrie n-am asistat decât
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
carte... Anahata! așa au urmat și celelalte: Nsoromma, Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții mele, când mă uit În ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră... cu suflet de dragon! mă simt privită
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de răposata, care ar fi vândut-o cât ai zice pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
trebui întâmpinată cu toată bunăvoința și căldura, fără nici un reproș. Dacă, totuși, voi face câteva, ele trebuie înțelese ca pe o datorie profesională de a contribui la perfecționarea acestui instrument de lucru: întotdeauna e loc de mai bine. Cercetătorii implicați recunosc, prin vocea lui Dan Grigorescu din cuvântul înainte, inevitabila subiectivitate a selecției de scriitori și chiar a modului de lucru, de punere în pagină a informațiilor, de aceea e cu atât mai justificat (și chiar așteptat) dialogul cu alte opinii
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei umanități arhaice, trecute demult din istorie în mit, imaginile lui Dumitriu recuperează metonimic o imagine mult mai amplă pe care privitorul este îndemnat să o recunoască, să o înțeleagă și să și-o însușească. Însă acest discurs cu (și despre) obiecte salvate nu este decît o capcană. Pictura lui Dumitriu nu are nimic documentarist și denotativ. Ea nu invocă nici contexte, nici lumi dispărute și cu
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]