1,376 matches
-
lui Steven Spielberg care consideră o datorie de onoare să finalizeze personal A.I. (Artificial Intelligence), proiectul mai vechi al lui Stanley Kubrick. Dar există și alte formule mai puțin ortodoxe de refolosire a materiei cinematografice, fie ea substanță narativă ori recuzită digitală. De unde foarte adesea senzația că bunicuța-cinema toarce același și același caier. Sau că se vizitează unul și același site ! Regizor și producător cu un verificat instinct comercial, Ivan Reitman (ceh naturalizat în Canada de la patru ani) afirmă deschis că
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
negate apoi în chip riguros, pentru a face loc unei perspective înnoitoare. Opt sînt capitolele cărții. Momentul Kandinsky e momentul analizei legăturii dintre imaginea plastică și limbaj. Care sînt asemănările, dar, mai ales, care sînt deosebirile dintre limbajul artei și recuzita lingvistică pe care o folosim pentru a compune vorbirea? Este programul lui Kandinsky - acela de a alcătui un limbaj al picturii perfect simetric ca funcționare cu cel al vorbirii - unul credibil? Există apoi un moment Cassirer, unul Huizinga, un moment
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
ducea și ea cu gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzita, priză puternică la materie și o anumita violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea să, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
și că literele se organizau subtil în coloane, contaforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă universul plastic, reperele vizualului, ar fi fost în poezie o simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este într-o relație mecanică, și
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
autentică, afurisită și surprinzătoare -, ci și o cu totul altă formă de lectură a lumii și de evaluare a sinelui. Bochiș nu mai este acum un creator abstract și absolutist, care și-a transformat atelierul în templu și instrumentele în recuzită liturgică, pentru simplul fapt că implicarea în ceremonialurile efemere ale cotidianului, în consumul rapid, precum și experimentarea produselor fast food, aditivate și colorate hipnotic, i-au redeșteptat deopotrivă instinctele și cruzimile reprimate ale copilului. El a redescoperit spațiul jocului, și-a
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
însuși al comunicării. La pupitrul dirijoral al O.N.R., Jin Wang a demonstrat că deține un control util al ansamblului, conferindu-i coerență pe relația solistorchestră. Însă realizarea celebrului poem al lui Richard Strauss, Till Eulenspiegel, a luminat mai mult recuzita sonoră, pitorescul de imagine apropiat de onomatopee, spre exemplu, și mai puțin sensul muzical atât de captivant al lucrării. Nu poți să nu recunoști, în debutul poemului, excelent formulat, celebrul solo al cornului care anunța o evoluție ulterioară cu totul
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
ca Bookfest să fie cît mai prietenos cu vizitatorii și mai confortabil pentru expozanți. Tot pentru prima oară la un tîrg de carte românesc, la Bookfest au fost și două studiouri pentru transmisiuni tv, cu scaune și cu elemente de recuzită pentru invitați și moderatori, ceea ce a dus la dispariția impresiei de provizoriat și de lansări la botul calului, cum păreau lucrurile la toate tîrgurile de carte de pe la noi. O altă premieră a fost că președintele României a participat și la
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]
-
doct, rezumate de lectură; uneori onești, citându-și sursele; alteori, deseori, fără să o facă. Așa că, dacă i se reproșează lui Nae Ionescu faptul că materialul cursurilor nu-i aparține la propriu, vina e mai generală și face parte din recuzita academică; universitățile medievale o și promovau parțial ca procedură. Pe plan spiritual mai larg, este vorba de un fel de manipulare automată, de un reflex inconștient, frecvent răspândit în cultura intelectuală a indivizilor: mulți cred că vorbesc inocent în numele lor
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență prealabilă, ale cărei urme au rămas adînc înscrise în însăși materialitatea lor. O asemenea tratare a accesoriilor îi plăcea nespus lui Barthes... și
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
succesive: cioban, Irod, polițai, Napoleon, Mao, turc. Cine să-l bage-n seama?! Microbiștii, mii, oameni serioși, cu familie, veniți aici să facă treabă, să susțină echipa, nu să... La sfîrșitul meciului, făcîndu-și loc prin mulțime, cu geamantanul burdușit cu recuzita, țanțoș, vesel, cu sentimentul datoriei împlinite, un Funes pictat de Daumier, agață primul taxi: la Socola, please!
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
ca un gest spontan de refuz al trasnformării sale într-un obiect de studiu, un gest de demnitate umană care ar fi fost tolerat oriunde altundeva. Continuarea cu tânărul deținut ținând un ciob îndreptat spre gâtul Adei pare împrumutată din recuzita unui film de acțiune care distorsionează absurd cu cererile perfect legitime formulate de tânăr: o întrevedere cu mama lui de la care obține jurământul că fratele lui va rămâne în țară și o mașină pentru a o scoate pe fată la
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
inundația i-a înghițit pe toți...” (Moment romantic). Ca printr-un binoclu ce îndepărtează, Petre Stoica percepe viața la un (mic) inteval istoric, circumscrisă de-o „belepocă” suav-melancolică, proiectată în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
în film este romanul și filmul cu același nume, The Shining, unde nu doar o cameră, ci un întreg hotel este bîntuit. Ce-i drept, acolo răul își are totuși sediile sale privilegiate printre care și o anumită cameră cu recuzita ei de cadavre vivante, dintre care celebra femeie moartă în baie printre arome de săpun Camay și Lolita. În acest film ea are numărul 1408 și reprezintă un fel de cutie a Pandorei, o capcană mortală pentru cei neavizați sau
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
mai poate ieși, iar camera se dezlănțuie. Ca și în The Shining, există un bilanț mortifer al decedaților în camera fatidică, așa că apariția lor fantomatică, - cea mai puțin reușită din film -, nu surprinde pe nimeni. Nu lipsește aproape nimic din recuzita genului, astfel încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care este bîntuit de culpabilități ținute secret, cel mai tragic eveniment fiind chiar moartea fiicei sale, iar
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
și refugiul într-un soi de surogat al literaturii adevărate. Demonii cu care este confruntat îi sunt cunoscuți, astfel că eliberarea survine prin intervenția fostei soții, a ceea ce ține de familia regăsită. Restul aparițiilor nu sunt decît proiecții fantasmale, simplă recuzită macabră ostentatorie. Din schema etajului dispar toate celelalte repere mai puțin camera în care se află înconjurată de o mare de întuneric, așa cum camera devine celulă de închisoare, silindu-l pe cel care s-a închis prea mult în sine
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și prefăcute, neveste cicălitoare, împărați înțelepți cu gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino" la buclucașul "țucal". Istorioarele nu sunt simple povestiri moralizatoare. O construcție atentă se simte de multe ori, o gradație a efectelor comice, personajele sunt introduse cu grijă de cel
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din carne și sînge. PĂpușile cu care s-a jucat ( în realitate sau în poezie) "ființa mică" Eugen Ionescu nu sînt simplă recuzită, ci modelul omului ionescian. Elegie pentru păpușa cu tărîțe conține, in nuce, toată filozofia ionesciană și scenariul tuturor pieselor sale. Este așadar, o artă existențială și un crez artistic: S-a afărîmat păpușa care mișca mîna dreaptă, cînd trăgeai sfoara
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
al poeziei). Să mă explic. Se-ntâmplă un lucru curios odată cu jumătatea a doua a volumului. O senzație de deja-vu devine tot mai clară, căci schema poemelor pare să se lase descifrată bine, iar cele câteva trucuri textuale și de recuzită, prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un îngropat de viu sau morți vii, cîteva replici în
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
treacă pragul stabilimentului șComit. Central n.m. Armand-Ion Popescuț. Exclus să mai fie talonat, dar stropul de bănuială al filosofului mi s-a înfipt în cap...” Întîlnirea are un umor involuntar prin faptul că e bruiată de zgomotul mașinilor și prin recuzita lui MHS care e dotat cu o pungă cu ficat proaspăt, tocmai cumpărat de la bufetul CC-ului. Păcat că, totuși, Mhs n-a lăsat deoparte acest episod, îngroșînd astfel rîndul și-așa prea numeros al noicienilor de azi. În jurnal
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
documentar despre eficiență” (p. 14). Dósa extrage din cele patru luni de viață în SUA (despre a căror autenticitate ne dă asigurări site-ul Editurii Cartea Românească) tot ce i se pare profitabil pentru literatura lui. În primul rând ca recuzită. Pretutindeni apar detalii specific „americănești” (așa cum s-au impregnat ele în mentalul colectiv european): motociclete Harley, homari, Coca Cola, Huckleberry Finn, Holden Caulfield, spălătorii, cosmopolitism haotic, mașini Pontiac, bacșișuri eliberatoare. Sigur că, puse laolaltă, ele sună oarecum ready made, de
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
Prochorova (directoarea unei prestigioase edituri moscovite și redactor șef al unei reviste nu mai puțin ilustre) autori ca Vladimir Sorokin, Dimitri Prigov, Eduard Limonov. Scrierile unora din membrii acestei generații de strănepoți ai lui Nabokov readuc la suprafața textului o recuzită de simboluri datînd din perioada sovietică. Scoase din contextul lor generic, ele dobîndesc în plan estetic un caracter exploziv. Nu întîmplător, Vladimir Sorokin și Eduard Limonov au devenit prin romanele lor, considerate chiar pornografice, eroii unor scandaluri. La aceasta se
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
regie e voită, deschizând o fereastră spre o lume în care orice se poate, la care visezi en spectateur, sau se datorează tinereții atât a genului, cât și a autorului. Probabil că ceva din amândouă. In tot cazul, nimic din recuzita romantică nu e lăsat deoparte, nici măcar credința, de-o sublimă inadecvare la real, că ceva ce începe rău se poate termina bine. Alecsandri ascunde în aceste rânduri despre o storia d'amore care nu o copiază câtuși de puțin pe
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
se prezintă pe sine în fața unei autorități care-l depășește, este ultima sfidare pe care Țarul o aruncă lui Dumnezeu, aceea de a decide moartea oricui. În principiu, am o rezervă pentru un anumit tip de film istoric care reconstruiește recuzita unei epoci fără a accesa spiritul ei, gen Troia (2004) al lui Wolfgang Petersen. Deși foarte atent la detaliile care configurează tabloul de gen al vieții rusești de la 1560, Pavel Lungin reușește să investigheze ecuația umană a unor personalități care
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]