10,187 matches
-
tematică a vieții umane: copilăria, tinerețea și bătrânețea, personalitatea și morala, dragostea, prietenia, căsătoria, familia, fericirea, munca, conștiința, dreptatea, adevărul și minciuna, voința și caracterul, frumosul și urâtul, singurătatea, sănătatea, destinul, binele și răul etc. Adunate cu „migală și stăruință”, reflecțiile profesorului Vasile Fetescu reprezintă, cred, chintesența concepției care i-a orientat și îi orientează viața și activitatea, precipitatul condensat al convingerilor sale fundamentale, sau, mai simplu spus, filosofia sa de viață. Întorcând propriile-i cuvinte din introducerea la primul volum
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de gândire o dominantă, o constantă ce însoțește ambele cărți - educația. Profesorul Vasile Fetescu, fostul conducător de școală pedagogică, privește mereu problemele vieții umane prin prisma educației, pe care o consideră „mai prețioasă decât aurul”. Tocmai de aceea, multe dintre reflecțiile sale se concentrează pe educație și problemele acesteia. De altfel, în ambele cărți, primele grupaje tematice sunt legate de educație și școală. Punând educația în poziție centrală, Vasile Fetescu nu are, însă, în vedere exclusiv educația școlară, ci sensul mai
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat în cultura română, fiind abordat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
gândire aforistică românească” . Se vorbește chiar despre o anumită predilecție românească pentru formula de înțelepciune, pentru cugetare, maximă sau aforism . Nu am căderea de a mă pronunța cu privire la acest lucru. În schimb, pot spune că, prin frumusețea și specificul lor, reflecțiile profesorului Vasile Fetescu își găsesc un loc distinct în peisajul gândirii aforistice românești. Valică Mihuleac Moto: Idei înnobilate, simțăminte curate toate poleite cu sclipiri de diamante le-am adunat în file de carte pentru a cititorilor înlesnire și pentru îndelungă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la prima vedere, plate: grefierul, în primul rând, apoi procurorul și soția lui perversă, doctorul "de morți" sau fostul judecător. Devin cu toții memorabili nu prin ceea ce fac (căci nu prea pot face mare lucru), ci prin modalitățile lor de introspecție, reflecție și expunere. Din această perspectivă, grefierul e aproape un filozof, o conștiință reflexivă care caută în sine resorturile imposibil de aflat în afară. Iată-l, de pildă, într-un expozeu ținut soției procurorului: "lumea însăși se poate concepe ca sistem
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
complicitatea între deținuții politici și temniceri. Într-o vreme când paznicii de închisoare din România se comportau asemeni unor veritabili călăi, cei din Polonia contribuiau la subminarea sistemului comunist. Cu același prilej, domnul Manolescu a avut câteva pasaje de amară reflecție privind soarta marilor figuri europene din perioada ultimilor ani ai comunismului, de la Bronislaw Geremek la Václav Havel. Participând, la Paris, la o conferință a unuia și la o lansare de carte a ceiluilalt, a constatat că lucrurile s-au desfășurat
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
focalizări ale unor detalii ori, dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o formulă pe cât de permisivă, pe atât de pretențioasă în ceea ce privește rezultatele. Un eseist superficial, fără cap teoretic, lecturi aprofundate și adâncime a reflecției, este trimis, cu o judecată severă, în rândurile... publiciștilor. Înainte de a fi un remarcabil publicist, Mircea Mihăieș era un foarte promițător eseist și critic literar. De veghe în oglindă, volumul său de debut, din 1989, reeditat într-o versiune revăzută
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
mic dejun"), întâlniri cu politicieni, audiențe și lecturi, consemnarea micilor întâmplări ale vieții de familie. Pentru Carol, jurnalul reprezenta doar scheletul viitoarelor opere memorialistice, un aide-mémoire ce nu depășea ambițiile unei scrieri de șantier. De aceea, el cuprinde foarte puține reflecții și aproape nici un fel de judecați de valoare. Într-o doctă prefață, îngrijitorul ediției, Vasile Docea, reface traseul acestui jurnal rămas inedit vreme de aproape un veac. Istoria și istoriile pe care le ascunde sunt, la rândul lor, pasionante, lăsând
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Faptul că Nietzsche aparține categoriei de filosofi-scriitori, o categorie amplă mergînd de la antici la Montaigne și de la acesta la Schopenhauer, Carlyle, Emerson, Ruskin și al nostru Cioran, a produs o oarecare perturbare a recepției de care a avut parte. Căci reflecția sa asupra vieții, abandonînd exigențele scientizante și metodologice, este axată pe experimentarea personală a temelor, pe retrăirea ideilor, pe expresivitate. Diagramei ideii în sine i se substituie adesea studiul ființei umane concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
cu frecvente semne de exclamare a entuziasmului față de cele citite: toate aceste reacții, legitime, însă nefiltrate critic, sunt introduse de Livius Ciocârlie în acolada amplă a unei hermeneutici sclipitoare. Propozițiile cioraniene, cele mai multe dintre ele, sunt într-adevăr excepționale prin profunzimea reflecției și concentrata lor expresivitate. În același timp, trebuie spus că interpretările criticului, în cea mai mare parte a lor, au un nivel de subtilitate mai rar întâlnit. Confruntat cu o materie vie și frământată, ce iese nu numai din tiparele
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
astfel încât, preîntâmpinând metamorfoza cioraniană, să evite caducitatea lor. Ulterior, el va trece într-o altă fază, a organizării cărții sale pe un principiu tematic. Multitudinea de fragmente intră în vreo nouă "căprării" (termenul îi aparține), criticul grupând, la fiecare capitol, reflecțiile pe anumite subiecte ale lui Cioran - despre jurnal; despre stil; despre scriitori; despre gândire, religie, viață și moarte; despre diferite popoare și nații... - și comentariile sale pe marginea lor. Faptul că își bate textul la mașină, nu la computer (prima
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
sa de spirit, i-a răspuns: "- Cu atât mai bine. O să se vorbească după." Șerban Cioculescu avea mult umor, cei care l-au cunoscut pot depune mărturie. în anii senectuții lecturile sale preferate au devenit memoriile, jurnalele, însemnările de călătorie, reflecțiile moraliștilor. Nu degeaba scriitorul francez Michel de Montaigne i-a fost cel mai apropiat în spirit. Și nu scrisese acesta în Eseuri, "îmi place înțelepciunea veselă și mă feresc de asprimea moravurilor și de austeritate"?
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
ele sunt contemplate din perspectiva sfîrșitului iminent, cînd orice continuitate este ruptă definitiv. Am mai remarcat această convenție care apropie filmul, ficțiunea de documentar, am văzută pînă și în cazul unui romance ca Titanic, unde cădea ca nuca în perete. Reflecția ficțiunii pe bază documentară, apropierea de istorie pe canalul de investigație tip Discovery sau History îmi spun ceva. Ficțiunea încearcă să obțină girul faptului istoric, într-un serial precum A Band of Brothers al lui Spielberg, cei care vorbesc în
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia, ludicul, artificiul decid într-un roman prin excelență autoreflexiv. Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Mircea Horia Simionescu, protagoniștii Școlii de la Târgoviște, împreună cu afinii lor, vor scrie nenumărate astfel
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
a materiei, pentru a-și studia, narcisist, comportamentul, pe măsură ce își exercită acțiunea. Ca în Falsificatorii de bani, cunoscutul roman al lui André Gide, autorul adaugă personajelor inventate încă unul, oarecum neașteptat: însuși romancierul, etalându-și procesul de creație în conversații, reflecții, proiecte și jurnale. La Gide se numește Edouard, pregătind tocmai romanul Falsificatorii de bani, la Mircea Horia Simionescu se numește George Pelimon, personaj complicat de o viață personală (are soție, amantă, trecut ciudat, prezent obscur etc.), care își cere dreptul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
a receptării, până la acordarea premiului și până la declanșarea scandalului. Ce s-a întâmplat după aceea nu mai contează, pentru că nu vizează câtuși de puțin romanul, ci biografia scriitorului. Forma narativă e simplă și cursivă: romanul prezintă sub forma unui jurnal reflecțiile lui Ovidiu exilat la Tomis de Augustus și uitat acolo și de succesorul său, Tiberiu. Acuza principală era că poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului, îndemnat la orgii, una dintre victime fiind chiar fiica lui Augustus
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
senzaționalist, fără bârfă dâmbovițeană. Gelu Ionescu are ceva nemțesc în modul riguros de a aborda un subiect, oricât de personal ar fi acesta. Evocările nu sunt amprentate și distorsionate de afectivitate, nici măcar de fireasca nostalgie a exilatului ce devine septuagenar. Reflecția nu e niciodată suspendată, amânată, ci inclusă în actul și registrul rememorării. Autorul nu se grăbește să dea verdicte, însă după analiza atentă și desfășurarea argumentației acestea vin cu punctualitatea trenurilor intrând în gara centrală din München. "Rezistența prin cultură
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
slabe definiri a lor, a entropiei lor maxime". Valorile morale nu fac excepție, ci, din contra, alunecă în desuetudine, în ambiguitate, în dezagregare, într-un chip ce reverberează un impas al întregii axiologii. Care e reacția analiștilor, care e postura reflecției filosofice față de această stare de fapt? Fiind un prilej inconturnabil al filosofiei de totdeauna (Nietzsche, de pildă, sublinia că, începînd cu Platon, toți filosofii "au construit sub seducția moralei"), problematica morală se vede supusă unui regres, unei reducții în consonanță
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
nu se mai poate și nu se mai practică. Fiindcă, spune moralistul luminat, omul modern "urmărește pasionat valorile infinitezimale din care-i compusă persoana". Însă atenția este, vai, una critică. Privit de-aproape, quel âme est sans défaut? Îmbinată cu reflecția, cinică, a lui La Rochefoucauld că cei mai mulți nu s-ar îndrăgosti, dacă n-ar auzi vorbindu-se de dragoste ("îngerul" curtenesc, ricanează Zarifopol, "își sfîrșește cariera la mahala: Angel radios!"), bagatelizarea prieteniei ("amicul", nu?) dă tabloul complet și exact al
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
viitorilor adulți. În vederea pregătirii unor noi sesiuni dedicate părinților de succes, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației a realizat o retrospectivă a anului recent încheiat și a extras elementele de reflecție, principiile, bunele practici, tot ceea ce ar putea să intre într-un scurt ghid destinat acelora care știu că meseria de părinte nu este una dintre cele mai ușoare. Astfel, în materialul intitulat "Ghidul părintelui - anul 2012", profesorul universitar Pânișoară a
Părinți de succes: Ghidul părintelui – anul 2012 (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80434_a_81759]
-
termopan toate încuietorile erau stricate. Iar în cabina de baie ultramodernă nu puteai să faci decât o baie premodernă întrucât lipsea cu desăvârșire apa caldă. Stând întins în pat și gândindu-mă la toate astea am fost brusc întrerupt din reflecțiile mele de o asistentă medicală impetuoasă, dar binevoitoare, care a năvălit pe ușă cu o seringă în mână: - O să vă facem o injecție în burtică. Și, tocmai când mă pregăteam să întreb, autoironic, "care burtică?!", mi-a și ridicat pijamaua
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet" e loc pentru orice. Tânărul Arșavir e conștient de asta, nu-și pierde uzul rațiunii și, din când în când, reflecția sa cade implacabil, cu un (pre)matur scepticism: Ne punem vag și destul de confuz probleme"; "Nu te poți bizui pe nimeni și pe nimic"; De ce or fi tinerii ăștia inteligenți pătimași până la prostie?"; Cert e că trăiesc într-un penibil
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
politic evită să vorbească despre umilințele fizice și morale pe care le-au îndurat. E o reacție a demnității lezate. Dincolo de asta, la Arșavir Acterian se pare că a funcționat și teama de a nu-i fi găsite în jurnale reflecții aducătoare de noi represiuni. Îndeosebi după 1958 și apoi după 1966, notațiile sale sunt tot mai "cuminți", limitându-se la lecturi, la evocarea unor prieteni, la contemplarea propriei senectuți. Curios este că în prima parte a jurnalelor, deci până în 1945
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
care renaște sub semnul ecloziunii vegetale. Excelentă ideea de a transfera întregul potențial de afecțiune uman unor roboți și, dincolo de emoția care se declanșează din recuperarea unor gesturi familiare limbajului îndrăgostiților, al afecțiunii în general în registrul robotic se află reflecția asupra lucrurilor cu adevărat importante care ne definesc. Acestea nu sunt tehnologia, oricît de avansată ar fi ea, ci calitatea umană a fiecăruia dintre noi expusă în film dintr-un unghi insolit. Interesant este că regizorul, care a "scris" și
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
eseurile lui Konrad Lorenz, Mark Pendergrast, Sabine Melchior-Bonnet, că mi-am luat, conștiincios, notițe din enciclopedii și dicționare - ba chiar am scris și o carte cu titlul De veghe în oglindă! Tot ce-mi propun e un mic exercițiu de... reflecție pe marginea unui gest cotidian, care se dovedește a fi mai mult decât o simplă formă de cochetărie, de verificare a ținutei înainte de a ieși din casă. Privitul în oglindă este - trebuie să fie - și o confruntare necruțătoare cu sine
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]