KorAP: Find »[drukola/base=reflex & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...92 >

2,285 matches

Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

suferința fizică (durerea) provocată de o boală și gravitatea ei. Durerea vie provoacă reacții vegetative (și de șoc) care pot periclita viața chiar atunci când leziunea de la care pornesc semnalele algice este lipsită de importanță. Durerea se însoțește de impotențe funcționale reflexe sau generate de teama de durere (Athanasiu, 1983). După Constantinovici și Adam (1997), durerea se examinează astfel: se comprimă cu putere mușchi, tendoane, apăsând pe nervii aflați la suprafață (cubital, sciatic popliteu extern). Semne patologice: semnul Abadie - pierderea durerii profunde

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
faza expiratorie. Manevrele cu cea mai largă utilizare și eficacitate sporită sunt tapotamentul și vibrațiile. Sunt situații în care, pentru a provoca tusea la copil și la persoanele în stare de inconștiență, se apelează la procedeul de stimulare a punctelor reflexe tusigene de la nivelul traheii. Eficacitatea tusei provocate este condiționată de modul în care se reușește colectarea secrețiilor la nivelul traheii. EDUCAȚIA COPILULUI CU NEVOI SPECIALE - Totalitatea strategiilor, metodelor, procedeelor și mijloacelor utilizate în scopul influențării sistematice și conștiente pentru dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
curs de execuție. Procesele care determină producerea gesturilor sunt totuși evolutive. Astfel, în cursul dezvoltării (proces lent, care se derulează de la naștere până la moarte) sau sub efectul unei învățări, se observă modificări profunde în cooperarea dintre procesele cognitive și organizarea reflexă, ca și în rolul jucat de informațiile senzoriale. GIBOZITATE (< fr. gibbosité, cf. lat. gibbus - cocoașă) - Curbare a coloanei vertebrale (cocoașă), localizată la nivelul vertebrelor dorsale, ca urmare a tasării anterioare a vertebrelor, consecința unei osteoporoze, a unui traumatism, dar care

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
inconsciens, -ntis; engl. unconscious) - Ansamblu de dispoziții, stări, procese psihofiziologice și psihice care nu sunt prezente în câmpul actual al conștiinței. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței; este cazul proceselor care nu implică în mod obligatoriu controlul conștiinței: acte reflexe, impulsuri, afecte, elemente automatizate ale unor acțiuni complexe. Sub raport structural, explicarea acestor fenomene este îndreptată către sfera psihofiziologică a reacțiilor subsenzoriale, către procesele de inhibiție supraliminală și către controlul și coordonarea funcțiilor sistemului nervos simpatic și parasimpatic (Străchinaru, 1994

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
este mult mărită. După Kiss (2007), aplicarea metodei impune să se dezvolte mecanisme de reglare și control din ce în ce mai complexe, urmând schema dezvoltării ontogenetice. Astfel, dezvoltarea neuromotoare normală se face în sens cranio-caudal și proxinodistal; dezvoltarea fetală este caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi; flexia gâtului să preceadă extensia, adducția umărului să preceadă abducția, rotația externă să o preceadă pe cea internă, apucarea obiectului să preceadă lăsarea lui, flexia plantară să preceadă dorsiflexia; activitatea reflexă domină întregul comportament motor, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fetală este caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi; flexia gâtului să preceadă extensia, adducția umărului să preceadă abducția, rotația externă să o preceadă pe cea internă, apucarea obiectului să preceadă lăsarea lui, flexia plantară să preceadă dorsiflexia; activitatea reflexă domină întregul comportament motor, iar comportamentul motor este întărit de reflexele posturale; dezvoltarea comportamentului motor este legată de dezvoltarea receptorilor senzitivi, vizuali și auditivi; întregul comportament motor este caracterizat de mișcări ritmic reversibile, în amplitudini complete de flexie și extensie

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
alungirea lui este direct proporțională cu amplitudinea mișcării. Efectele mobilizărilor pasive asupra articulațiilor sunt, în principal, de natură mecanică, concretizată prin mobilizarea structurilor capsuloligamentare, dar și de înlăturare a aderențelor intraarticulare. Mobilizările pasive influențează și circulația locală, atât pe cale mecanică, reflexă, cât și endocrină. Efectele mobilizărilor pasive la distanță au o valoare deosebită, întrucât mișcarea este percepută de către organele sensibilității proprioceptive și înregistrată de centrii nervoși sub formă de imagini motoare. În acest context, mobilizările pasive sunt direcționate asupra sistemului endocrin

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
contracții la nivelul musculaturii. Ansamblul mișcărilor proprii unui sistem (motilitate viscerală) sau unui organ (motilitate gastrică, motilitate oculară etc.). Motilitatea poate fi pasivă, fapt ce impune intervenția unor factori externi, pe când motilitatea activă este consecința unei activități voluntare, automate sau reflexe. Aprecierea nivelului motilității active (voluntare) se face prin urmărirea modului în care copilul execută mișcările: dacă sunt efectuate conștient, sens în care se solicită să execute o mișcare împotriva unei rezistențe opuse de kinetoterapeut; rezistă la acțiunile terapeutului de a

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
este conștient; apare la pacienții cu narcolepsie. Paralizie facială, a nervului facial - se manifestă prin pierderea sau slăbirea funcției musculaturii inervate de acest nerv. Paralizie spastică - slăbiciune la nivelul unui membru (sau al mai multor membre), asociată cu reducerea activității reflexe. Aceasta determină creșterea rezistenței la mișcările pasive și este consecința unor boli care afectează fibrele nervoase ale tractului corticospinal; este implicată pe lângă inițierea mișcării și inhibarea reflexelor de întindere care permit efectuarea mișcărilor (Martin, 2005). PARALIZIE CEREBRALĂ (fr. paralysie cérébrale

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
tulburări neurologice cronice nonprogresive, influențate de procesul de creștere și dezvoltare, caracterizate printr-un control neadecvat al motilității și posturii, datorate unor leziuni ale sistemului nervos central produse în perioada prenatală, în timpul nașterii sau în perioada perinatală. Constă în mișcări reflexe involuntare și contracții (spasme) musculare ce pot afecta o regiune, jumătate de corp sau corpul în totalitate. O serie de alte afecțiuni, cum ar fi deficiența mintală, crizele convulsive sau disfuncțiile vizuale și auditive, sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrală

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
humerusului și se constată tonusul flasc al tricepsului, iar la flexia și pronația antebrațului mâna atârnă în jos, degetele se află într-o flexie pasivă de grad moderat. Din punct de vedere funcțional, extensia antebrațului pe braț devine imposibilă, iar reflexul tricipital este abolit sau diminuat. Se constată abolirea extensiei mâinii și a degetelor, fapt ce determină ca și abducția să nu poată fi efectuată; dacă leziunea nervului este situată la nivelul antebrațului, tabloul morfofuncțional diferă de cel situat la nivel

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în vederea realizării unui scop. Praxia cuprinde ansamblul acțiunilor și operațiilor mijlocite prin deprinderi, abilități, capacități de manipulare și utilizare adecvată a obiectivelor, uneltelor, instrumentelor de diferite tipuri în vederea realizării de transformări efective în ordinea materială. Praxia nu este de natură reflexă, ea fiind dobândită și îmbogățită prin experiența omului în contactul nemijlocit cu mediul; solicită o coordonare normală a mișcărilor, în vederea executării unor acte motoare adecvate scopului propus, cuprinzând totalitatea gesturilor și mișcărilor necesare efectuării acestor acte. Praxia comportă două aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
ei fiziologică. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze: hipertonia, hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulară sau periarticulară; b) stabilitatea - capacitatea de menținere a postúrilor gravitaționale și antigravitaționale, dar și pozițiile mediane ale corpului. Stabilitatea se realizează prin două procese: integritatea reflexelor tonice posturale de a menține o contracție în zona de scurtare a mușchiului contra gravitației sau contra unei rezistențe manuale; cocontracția, adică contracția simultană a mușchiului din jurul unei articulații, pentru a asigura stabilitatea în postúrile de încărcare și a face

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
de relație a organismului ce poate consta în modificări vegetative, intervenții motoare, recepții senzoriale, emisii verbale, operațiuni mintale prin care se confirmă că gradul de complexitate al reacției depinde de complexitatea sistemului ierarhizat al organismului. La baza reacției sunt mecanisme reflexe, dar se pare că în cazul reacțiilor complexe, specific umane, răspunsul este sistemic, iar conceptul de reflexe, de stereotip dinamic nu mai este suficient de concludent (Popescu-Neveanu, 1978). În activitatea motrică, de o importanță deosebită este viteza de reacție, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
pauză de un minut. Programul de exerciții poate fi efectuat cu creșterea gradată a încărcăturii sau cu descreșterea acesteia, având ca punct de plecare capacitatea motrică a pacientului la momentul respectiv (Robănescu, 2001). REFLEX (< fr. réflexe, cf. lat. reflexus, germ. Reflex) - Răspuns motor scurt, involuntar al sistemului nervos la o stimulare senzitivă a terminațiilor nervoase. Se disting reflexe înnăscute și reflexe dobândite sau condiționate. Reflexele înnăscute sunt proprii fiecărei specii, reprezintă acte automate care duc la reacții vitale stereotipe. Reflexele condiționate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
leziunea arcului reflex, cât și în leziunea neuronului motor central (leziuni piramidale). După Pendefunda et al. (1978), modificările produse sunt: de ordin cantitativ, când reflexele pot fi diminuate, abolite și exagerate. Diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase se întâlnește ori de câte ori arcul reflex este întrerupt în unul dintre segmentele sale printr-un proces patologic oarecare; de ordin calitativ - se disting prin două tipuri ale reflexelor osteotendinoase: pendularitatea reflexului și inversiunea reflexului. Reflexe patologice în leziuni medulare - apar la excitații cutanate ale membrului inferior

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
la naștere, durează până la 4 luni; d) reflexul de aptitudine statică, numit și de punere în poziție plantară, durează până la 1-2 ani; e) reflexele tonice labirintice, numite și reflexe otolitice de îndreptare, apar la 2-3 luni și devin permanente; f) reflexele tonice cervicale, numite și reflexele lui Magnus, apar la sugar la 2-3 luni și persistă până la 9-10 luni; g) reflexul de sugere, prezent la naștere și persistă până la un an; h) reflexul de propulsie a limbii, care poate fi constatat

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în timpul încercărilor de execuție, în timpul repetărilor. Dezvoltarea reprezentărilor este dependentă de activitatea practică a omului, iar schimbarea caracteristicilor acestora în cadrul diferitelor procese psihice (memorie, imaginație, gândire) depinde de modificarea conținutului activității (Epuran, 1976). RESPIRAȚIE (< fr. respiration, cf. lat. respiratio) - Proces reflex constând în schimbul de gaze între organism și mediul înconjurător. Respirația este coordonată de sistemul nervos și se modifică în funcție de stările psihice, de particularitățile de sex, vârstă, constituție fizică, ritmul funcțional al organelor interne, efortul muscular, condițiile de viață și de

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
nivelul etajelor superioare ale sistemului nervos central. Reeducarea trebuie făcută în secvența dezvoltării filogenetice senzo-motoare. Treapta I - mobilitatea - este reprezentată de primele trei modele: a) modelul flexiei dorsale (modelul posturii de supt), prin stabilirea căreia se integrează sub control central reflexele tonice cervicale, permițând eliberarea mișcărilor bilaterale ale extremităților; b) rostogolirea; c) extensia totală (postura păpușii). Această treaptă corespunde dezvoltării copilului normal de la 0 la 3 luni. Treapta a II-a - stabilitatea - este reprezentată de: a) poziția „în patru labe”; b

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
întâlnită în leziunile medulare. Tulburarea de tonus muscular - caracteristică în cazul lezării neuronului motor central este spasticitatea, cu dispoziția pentru anumite grupe musculare. Reflexele osteotendinoase sunt de obicei exagerate, vii, în prezența contracturii musculare, deoarece, prin întreruperea căii piramidale, arcul reflex spinal este lipsit de controlul scoarței cerebrale. Reflexele cutanate sunt abolite sau diminuate. Reflexele piramidale patologice: semnul Babinski reprezintă unul dintre cele mai sigure indicii de leziune piramidală la membrele inferioare, iar la cele superioare întâlnim reflexul Hoffman. Sindromul neuron

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
lat temperamentum) - Dimensiunea energetico-dinamică a personalității care se exprimă atât în particularități ale activității intelectuale și ale afectivității, cât și în comportamentul exterior (motricitate, vorbire). Apare ca un complex de proprietăți funcționale de maximă generalitate care se exprimă în activitatea reflexă, dar nu determină conținutul și performanțele acesteia. Temperamentul este componenta înnăscută a personalității umane și reprezintă o expresie comportamentală a unor particularități nervoase constitutive care sunt mai evidente în sfera somatică. Temperamentul este o categorie psihologică ce se grupează - după

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
a nervilor sau mușchilor în repaus, care sunt în măsură să se modifice la intervenția diverșilor excitanți. Tonusul muscular este starea de semicontracție în care se găsește un mușchi în stare de repaus. El rezultă dintr-o activitate de origine reflexă (reflex miotic) al cărui arc se închide la nivelul măduvei. Starea tonusului se modifică în raport cu sediul leziunilor; astfel, o leziune care interesează arcul reflex tonigen, căile și centrii supramedulari cu acțiune întăritoare asupra tonusului muscular duc la scăderea tonusului muscular

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
care se găsește un mușchi în stare de repaus. El rezultă dintr-o activitate de origine reflexă (reflex miotic) al cărui arc se închide la nivelul măduvei. Starea tonusului se modifică în raport cu sediul leziunilor; astfel, o leziune care interesează arcul reflex tonigen, căile și centrii supramedulari cu acțiune întăritoare asupra tonusului muscular duc la scăderea tonusului muscular (hipotonie musculară). Când leziunea interesează centrii și căile cu acțiune moderatoare, se produce eliberarea arcului reflex tonigen și, consecutiv, creșterea tonusului muscular (hipertonie musculară

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
Debutează în copilăria timpurie sau la adolescența precoce, fiind mai frecvente la băieți decât la fete; poate duce la instalarea tulburărilor de personalitate. Tratamentul constă în terapie comportamentală asociată cu cea familială. TULBURĂRI DE ECHILIBRU - Labirintul cohlear neutralizează în mod reflex ruperile de echilibru și stabilește poziția capului, ochilor și trunchiului în raport cu spațiul. Tulburările de echilibru - după Pendefunda et al. (1978) - sunt provocate de suferința vestibulară și au în vedere atât echilibrul static, cât și pe cel dinamic. Tulburările echilibrului static

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
controlul și funcționarea mecanismului neuromuscular; la nivelul sistemului nervos central, își au originea și procesele psihice care, datorită particularităților funcționale ale structurilor nervoase cerebrale, ajung să influențeze semnalele nervoase transmise către efectorii din sistemul muscular, controlând astfel motilitatea voluntară sau reflexă (așa se explică de ce suntem mai agitați sau mai relaxați în anumite situații, de ce reacționăm aproape instantaneu prin mișcări de orientare în spațiu sau de adaptare la un scop, de ce în situațiile cu mare încărcătură afectivă avem unele gesturi necontrolate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]