1,382 matches
-
în cazul lui Annie, tânăra maltratată de părinți (Fraiberg et al., 1975/1983). Această pacientă își tratează copilul așa cum a fost ea însăși tratată, jucând astfel rolul celor care o agresaseră. Apoi, ne putem gândi la legăturile dintre izolare și refulare. Izolarea este o apărare parțială, deoarece refularea nu vizează decât legătura dintre două elemente, legătură care este tăiată: - fie - în primul sens al izolării - legătura între o amintire, o judecată, o idee, și afectul care în mod normal ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
părinți (Fraiberg et al., 1975/1983). Această pacientă își tratează copilul așa cum a fost ea însăși tratată, jucând astfel rolul celor care o agresaseră. Apoi, ne putem gândi la legăturile dintre izolare și refulare. Izolarea este o apărare parțială, deoarece refularea nu vizează decât legătura dintre două elemente, legătură care este tăiată: - fie - în primul sens al izolării - legătura între o amintire, o judecată, o idee, și afectul care în mod normal ar trebui să le însoțească; - fie - în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trebuie căutată în cura psihanalitică. Widlöcher (1971-1972) insistă asupra faptului că „izolarea este un mecanism normal, de care ne servim în mod constant, pentru a ne proteja de conexiunile asociative prea puternice”. Izolarea nu dăunează eficacității operațiilor noastre logice, spre deosebire de refulare, un alt sistem defensiv obișnuit, care însă antrenează uitarea, având așadar un efect nociv. În această optică, Benassy (1957) evidențiază identitatea mecanismelor care funcționează la subiectul normal și la subiectul obsesional. Numai utilizarea lor diferă: suplă la cel dintâi, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
artă sau facem o muncă intelectuală (recunoaștem, succesiv, patru asigurări de nivel ridicat: altruismul, afilierea, umorul și sublimarea), înlăturarea nu intervine direct, ci se realizează ca un plus. În domeniul voinței conștiente, ne aflăm în fața unui fenomen comparabil cu cuplul refulare/contrainvestire, care funcționează ca o asociere a două mecanisme de apărare inconștiente. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Teoretic, între înlăturare și refulare nu există nici o legătură. Atunci când acționează refularea, pulsiunile excluse din conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
domeniul voinței conștiente, ne aflăm în fața unui fenomen comparabil cu cuplul refulare/contrainvestire, care funcționează ca o asociere a două mecanisme de apărare inconștiente. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Teoretic, între înlăturare și refulare nu există nici o legătură. Atunci când acționează refularea, pulsiunile excluse din conștiință sunt respinse în inconștient și nu pot fi activate, în timp ce în cazul înlăturării, ele sunt puse pur și simplu „în așteptare” în preconștient, fiind deci ușor de rememorat. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fenomen comparabil cu cuplul refulare/contrainvestire, care funcționează ca o asociere a două mecanisme de apărare inconștiente. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Teoretic, între înlăturare și refulare nu există nici o legătură. Atunci când acționează refularea, pulsiunile excluse din conștiință sunt respinse în inconștient și nu pot fi activate, în timp ce în cazul înlăturării, ele sunt puse pur și simplu „în așteptare” în preconștient, fiind deci ușor de rememorat. După cum scrie Vaillant (în Werman, 1985), „se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însă ca afectele „înțepenite” (este chiar termenul lui Freud) să provoace o conversie isterică (1910/1991). Ne vom referi în cele ce urmează la cazul domnișoarei Lucy R., analizat de Freud (1895/1965). Notăm o posibilă alunecare a înlăturării înspre refulare, pe care Freud însuși o subliniază (1894/1974): „Clivajul conținutului conștiinței este consecința unui act de voință al bolnavului” (în italic în text). Cum să distingem atunci între cele două apărări? Freud estimează că a vrea să expulzezi din gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vrea să expulzezi din gânduri un eveniment neplăcut nu este un act patologic și că anumite persoane reușesc această uitare intenționată păstrându-și sănătatea mentală. La isterici însă, această „uitare” nu poate rămâne conștientă și capătă accente patologice (1894/1974). Refularea n-ar fi așadar decât „excesul considerabil de apărare normală” (1895/1965). Werman (1985) semnalează că înlăturarea, ca și alte apărări conștiente, se situează probabil la capătul acelui continuum ce pornește de la mecanismele inconștiente (de pildă, refularea), mergând până la un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
patologice (1894/1974). Refularea n-ar fi așadar decât „excesul considerabil de apărare normală” (1895/1965). Werman (1985) semnalează că înlăturarea, ca și alte apărări conștiente, se situează probabil la capătul acelui continuum ce pornește de la mecanismele inconștiente (de pildă, refularea), mergând până la un nivel foarte conștient, cu o mare varietate de situații intermediare. Din această perspectivă, anumite idei sau emoții respinse ar putea reintra fără probleme în câmpul conștiinței, în timp ce altele ar ajunge să fie refulate. Alunecarea se poate produce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar și viața bolnavului, înlăturând aproape totul din cale. În schimb, în majoritatea celorlalte forme de nevroză, acesta rămâne cu totul inconștient, fără însă a-și pierde din nocivitate. Totuși, eul istericului reușește să mențină la distanță acest sentiment prin refulare. Cât despre melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva celuilalt” (Freud, 1917b/1968). Aici acționează un mecanism particular
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și dimensiunea protectoare a proiecției. Gelozia proiectivă este studiată într-un alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din refularea dorințelor de infidelitate ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a concepției religioase asupra lumii sub primatul proiecției: mitologiile, religiile, animismul sunt tot atâtea aspecte ale psihologiei umane proiectate spre lume pentru a fi ignorate. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a participat la aceeași activitate în compania educatoarei, tatăl revine cu aceeași întrebare. Fetița îi explică atunci că nu a încălecat din cauză că „poneilor le este teamă de ea”. Acest scurt exemplu ilustrează mecanismul proiecției care vine să suplinească pentru moment refularea absentă la copil, care atribuie animalului un afect ce-i aparține. Acesta este rolul defensiv și protector al proiecției puse în slujba unui eu încă fragil. În loc să fie subiectul care trăiește angoasa, copila devine obiectul urii proiectate asupra animalului și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el - acela al bărbatului -, deocamdată un pic cam mare. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Căutând să protejeze eul împotriva pericolelor pulsionale, proiecția este implicată în numeroase operații defensive, începând cu mecanismul fundamental al refulării, față de care proiecția este mai mult sau mai puțin subordonată, de vreme ce „rădăcina” sa este în mod normal menținută în stare de refulare. Chiar dacă această noțiune nu a fost reținută ca mecanism de apărare, este bine să evidențiem faptul că esența
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să protejeze eul împotriva pericolelor pulsionale, proiecția este implicată în numeroase operații defensive, începând cu mecanismul fundamental al refulării, față de care proiecția este mai mult sau mai puțin subordonată, de vreme ce „rădăcina” sa este în mod normal menținută în stare de refulare. Chiar dacă această noțiune nu a fost reținută ca mecanism de apărare, este bine să evidențiem faptul că esența proiecției rezidă în deplasare. Proiecția operează astfel prin deplasare în superstiție, gândire magică, recurgere la mitologie sau basm, precum și în vis, delir
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acum la clinica adultului, este lesne de înțeles de ce Freud a ales să descrie proiecția ca mecanism de apărare prin intermediul psihozei și paranoiei președintelui Schreber, aceasta în măsura în care intensitatea proiecției este realmente suficient de puternică încât să lase să transpară eșecul refulării. Putem remarca faptul că ura nu deține monopolul asupra proiecției, iubirea putându-i fi la fel de bine obiect, așa cum se întâmplă în cazul erotomaniei (Kestemberg, 1962) sau al geloziei delirante (Lagache, 1947). Oricum, această manieră mai mult sau mai puțin radicală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evoce în el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Raționalizarea poate întări izolarea, justificând absența unor afecte prin explicații doar aparent raționale. Astfel, Anny Duperey (1992), a cărei autobiografie este citată în legătură cu izolarea și refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam susține sus și tare, cu cinism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se îndepărtează de lumea imaginară pentru a se orienta exclusiv spre realitatea exterioară, factuală și dezafectată”. Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă principalele caracteristici ale refulării, precizând că este o falsă uitare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă principalele caracteristici ale refulării, precizând că este o falsă uitare, selectivă, intenționată, care nu elimină afectul și nu este definitivă. Cuvântul „intenționat” nu trimite la voința deliberată, conștientă, de a refula, ci subliniază că refularea nu se face la întâmplare și că ea îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]