942 matches
-
la Craiova și aude la radio declarația regelui. Este întrebat: "Ce se va întîmpla?" " Vom vedea, răspunde generalul, vom merge spre Transilvania. Vom lupta împotriva germanilor, alături de națiunile unite." Identitatea românească este amputată în acest sfîrșit de vară 1944: Basarabia regăsită este un cîmp de război ocupat de sovietici, iar Transilvania, care a fost una din axele esențiale ale strategiei lui Antonescu, se află în ajunul eliberării de către sovietici. Se așteaptă, fără a se și crede în aceasta, o normalizare. Sănătescu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
însărcinat să controleze relațiile cu partidele comuniste din străinătate, fiind specializat în același timp în domeniul apărării și culturii. Congresul al IX-lea, ca și noua Constituție propusă în același an, satisfac nevoia de aderență pe care o nutrește limbajul regăsit al patriei. Într-un studiu consacrat political leadership-ului lui Ceaușescu, Mary Ellen Fischer remarcă: "Schimbarea numelui statului din Republica Populară Română în Republica Socialistă România și al Partidului Muncitoresc Român în Partid Comunist Român au ridicat statul și partidul la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
densă, o inefabilă atmosferă a nostalgiei. Tehnica monologului interior, marcă a modernității romanului, pare că proiectează personajele în afară, conferindu-le relief și consistență, transformând interioritatea într-o realitate exterioară, perceptibilă. Dimineață pierdută este un roman al timpului pierdut și regăsit, așa cum este și un text literar în care senzația vieții transformă deplin experiența lecturii. Cititorul, mut și el, ca o fotografie de altădată, devine implicit martor și inițiat în labirintul memoriei. "Dilemateca", anul IV, nr. 32, ianuarie 2009 Hey, Mr.
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ales în Franța unde, de la marea Revoluție, revoluționari și contra-revoluționari s-au tot succedat fără ca nimeni să întrevadă vreun sfîrșit. Oare Auguste Comte nu declara și el că problema majoră a reformei sociale este cea a consensului, a unității morale regăsite? Numai că, după cum mergeau lucrurile, nu consensul și unitatea erau în joc, ci baricadele, luptele sîngeroase de stradă, toate la intervale regulate. Ele prefigurează timpurile viitoare, fiind un fel de semne tangibile ale lansării de noi mase umane pe orbita
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puțin 20 de ani de evoluție și 29 de forme severe, definite printr-o invaliditate severă înainte de 5 ani de evoluție. S-a comparat apoi frecvența diferiților antigeni HLA DR definit serologic. Nici o diferență semnificativă n-a mai fost atunci regăsită. Totuși, OLERUP (1989), studiind polimorfismul HLA DR și HLA DQ la nivel genomic a scos în evidență o creștere a frecvenței anumitor haplotipuri în forma progresivă a SM și o creștere a frecvenței altori HLAtipuri în forma remitentă, afirmând, în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Mihai Negulescu "Nopțile albe ale orașului", E. S. P. L. A., 1962; "Jocul soarelui", Editura Tineretului, 1963; "Orașul lui Pintea", Editura Tineretului, 1964; "Ploile au venit târziu", E. S. P. L. A., 1965; "Mânzul", Editura Tineretului, 1967; "Maramureș", Editura Tineretului, 1967; "Ceramică regăsită", Editura Tineretului, 1967; "Balans de zodii", E. S. P. L. A., 1969; "Echinox", Editura Albatros, 1972; "Poartă de pe Mara", Editura Eminescu, 1972; "Neodihna de-a fi om", Editura Eminescu, 1973; "Ceremonie în albastru", 1975, Editura Albatros. Despre Mihai Negulescu aflăm din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E forma unui chip care nu a murit/ ci doar e urmărit fără-ncetare." Nunta se confundă cu moartea și cu un fantastic care amintește de Poe: "La aceeași veșnică nuntă/ și veșnică moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
durere sufletească sau morală, dar și o durere fizică insuportabilă. Dar plânsul nu este numai suferință, el este și descărcare. Este forma de exteriorizare a durerii. Poate fi și expresia regretului legat de o pierdere ireparabilă, dar și expresia bucuriei regăsite, la care nu s-a sperat, pe care o crezusem definitiv pierdută. Cel care plânge este Întotdeauna singur. Chiar dacă, În unele ocazii, se plânge În colectiv, fiecare individ plânge pentru sine și În felul său. În mod obișnuit, plânsul este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mediu mai restrîns, în cultul eroului, așa cum îl răspîndesc intelectualii de la începutul secolului nostru, cult marcat de influențele convergente ale nietzscheismului și bergsonismului, distingem cu ușurință un mod specific de a gîndi și de a simți: exaltarea energiilor vieții, sensul regăsit al tragicului, invitația la acțiune. "Stimulator al energiei", cum spune Barrès, eroul este pentru D'Annunzio cel în jurul căruia "toate sufletele dobîndesc o maximă strălucire, luminînd fulgerător cerul spiritului". La mormîntul ridicat în memoria tînârului devenit erou, Maximin, poetul german
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fi o mișcare de "retragere spre copilărie", apare întru totul logic faptul că această imagine tinde să se definească cel mai adesea sub forma unui fel de substitut al autorității paterne. E vorba de un tată căutat din nou și regăsit, ce ia locul și joacă rolul unui tată pierdut sau repudiat, respectul și devotamentul, îndreptate spre personajul devenit erou, ajung, în acest caz, la Protector: el are misiunea să calmeze lucrurile, să reinstituie încrederea, să restabilească o securitate compromisă, să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
urmă, construcția mitică nu poate exista dacă nu ține de o anumită viziune cosmică a Ordinii universale. Păstrător al normalității în succesiunea vremurilor și a generațiilor astfel, din această perspectivă se vede funcția esențială atribuită eroului salvator. Imaginii unui tată regăsit și reîncarnat, adică imaginii unui tată fictiv substituit tatălui repudiat, îi poate fi totuși opusă o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acest sens însăși tradiția religioasă a mîntuirii (cel puțin așa cum a fost împărtășită de majoritatea credincioșilor), pentru care destinul omului se situează între două vîrste binecuvîntate, cea de dinaintea căderii și cea de după mîntuire, aceea a paradisului pierdut și a Ierusalimului regăsit, condiții în care sfîrșîtul lumii este perceput ca o întoarcere la începutul lumii. Pe planul mai apropiat al analizei politice, constatarea nu i-a scăpat în nici un caz lui Marx, care, cu prilejul revoluției franceze de la 1848 a pus-o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de restaurare politică și socială: tronul și altarul unite din nou, regele și sfetnicii săi, popoarele și statele lor, libertățile vechi restabilite prin vechile obiceiuri, credințele tradiționale recîștigîndu-și locul în vechile comunități reconstruite. Dincolo de viziunea acestui fericit echilibru, în sfîrșit regăsit, între realitățile și nevoile poporului și o formă nonadministrativă de autoritate, proaspătă, directă, legitimată de vechimea serviciilor și de permanența îndatoririlor, rămîne totuși primordial imperativul reabilitării morale, al întoarcerii la "inocența" pierdută. Față de "moravurile corupte ale acestui timp, în opoziție
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
evocarea nostalgică a vechiului creștinism medieval par a se întîlni în planul unei aceleiași exigențe moralizatoare. Nici una nici cealaltă nu se afirmă însă fără a recupera o a treia dimensiune a imaginarului politic: visul satelor, Arcadia, Pămîntul văzut ca sursă regăsită a adevărului și a renașterii. În literatura franceză de ficțiune, reprezentarea vieții țărănești vine, în întregul ei, din două genuri în mod clar opuse: idila pastorală, pe de o parte, pe care o ilustrează destul de bine romanele lui George Sand
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sinceritatea sentimentelor, comuniunea inimilor, libera efuziune a sufletelor sînt definite a fi înseși caracteristicile "stării de natură", tocmai restituirii acestor valori esențiale îi corespunde acel vis mereu întreținut al reîntoarcerii la "zilele dintîi" prin formele reînnoite ale unei condiții cetățenești regăsite. Dincolo de o lectură care, trebuie să recunoaștem, e dificilă, dincolo de logica sa dură, dincolo de interpretările divergente pe care le-a suscitat, încă de la început, preocuparea de căpetenie pe care o evidențiază Contractul social ca și politica rousseauistă în întregul ei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deosebită. Luîndu-le ca model instituțiile, prin imaginea lor oamenii de azi vor putea, probabil, să-și regăsească drumul spre Fericire și spre Virtute tocmai prin uitarea și depășirea "grijilor individuale", prin exaltarea colectivă pusă în serviciul Binelui public, prin contopirea regăsită a spiritelor și a inimilor. Urmărită pînă la limitele logicului, această obsesie a unei comuniuni totale, realizată într-o transparență totală, îl conduce pe Rousseau spre un alt vis, aparent deconcertant, care este acela al nonlimbajului. De fapt, cuvintele, potrivit lui
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
funcția unificatoare, de asimilare a sărbătorii. In Republică, potrivit lui Saint-Just, se cere ca însuși ritmul de viață al cetățenilor să se confunde cu succesiunea memoriilor colective. După cum se știe, tema sărbătorii sărbătoarea pe cale de dispariție, sărbătoarea uitată, sărbătoarea ce trebuie regăsită n-a încetat, de altfel, să se impună în nenumăratele manifestări literare referitoare la nostalgia rurală. Condiție esențială pentru regenerarea obiceiurilor, întoarcerea la pămînt este totuna cu întoarcerea la valorile de bază ale solidarității umane, la bucuriile, la ritualurile, la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în tot ceea ce e pe cale a se dezvolta"65. Cu alte cuvinte, între energiile nostalgiei și ale speranței nu există o confruntare ireductibilă, ci o continuitate, o indispensabilă complementaritate. De îndată ce este evocat, timpul pierdut este în mod obligatoriu un timp regăsit. Suferința exilatului nu este altceva decît dorința reîntoarcerii. De asemenea, nu există evocare a unei fericiri dispărute care să nu ateste, în același timp, aspirația sa de a se reinstaura. De îndată ce este invocată amintirea pentru ca să risipească umbrele uitării, destinul se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ea81. "Să fie sărbători, dați-i zile de sărbătoare, se roagă Michelet. Dați-i acestui popor pîinea cea adevărată, hrana morală ce-1 va sprijini, ce-i va înălța inima." Tema a rămas aceeași: prin sărbătoare, într-adevăr, prin sărbătoarea regăsită și slăvită cu un același elan și același entuziasm, oamenii vor restabili ceea ce-i unește întru frăție. Salvat de izolare prin starea privilegiată a entuziasmului colectiv, individul se va vedea reintegrat în marea aventură a omului, altfel spus va redobîndi
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
forței și frumuseții, al "pătrunderii reciproce a sufletelor"... Fără îndoială, de la Michelet la Fourier, de pildă, atitudinile, opiniile, modelele propuse diferă în mod sensibil. În cazul celui dintîi, în ciuda exprimării înflăcărate, pledoaria pentru redobîndirea unității cuplului, pentru demnitatea soției, demnitate regăsită și consfințită prin căsătorie, teama pe care o inspiră feminitatea, obsesia misterului său psihologic nu conduc deloc la depășkea unui conținut moralist, în realitate tradițional. În schimb, Charles Fourier, în numele legilor armoniei universale, al dorinței și al necesității, este profetul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poporul său, Pion, Paris, 1941. 26. Pentru tot ceea ce se referă la mitologia politică a național-socialismului german, vezi remarcabila carte (publicată, fără îndoială, prea devreme pentru a-și putea găsi audiența ce i se cuvenea) a lui Dominique Pelassy, Semnul regăsit, Fayard, Paris, 1983. 27. Vezi Dominique Pellasy, op. cit. 28. Vezi L. Hamon și A. Mabileau, Personalizarea puterii, P.U.F., Paris, 1964. De asemenea, Charismatic Political Leadership, Princeton University Press, 1968. 29. Stephan George, Poemes ("Al șaptelea inel"), tr. în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decât pe asfalt. „Am mers prea mult, când eram copil, desculț pe pământul gol”, replica el curioșilor. Stă de vorbă cu oameni simpli (portarii de la Casa de Creație), ascultă poveștile lor, îi trage de limbă, reține câte o expresie interesantă, regăsită, apoi, în cărțile sale. Când călătorește de la București cu taxiul, îi provoacă la discuții pe șoferi și, de la unii, află istorii de viață crude și pitorești, pe care le trece în carnetele sale. Așa descoperă pedagogia unui tânăr șofer care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mime-zice au fost, în principal, cele contestate. Aceasta, în numele preocupărilor estetice și în funcție de afirmarea (cu succes sau deplorabilă) subiectivității oricărei activități perceptive, artistice sau nu. Astfel, Proust califică descrierea realistă drept o "mizerabilă reconstrucție de linii și suprafețe", iar în Timpul regăsit va scrie: "Este o percepție grosolană și falsă care își concentrează toată atenția pe obiect, pe cînd, de fapt, totul este spirit". De asemenea, André Breton înfierează, în Manifestul suprarealismului, descrierile realiste: ("Cît despre descrieri! Nimic nu poate fi mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Soluție Cele două teme-titlu: "astmul" și "pensiunea de familie" nu sînt descrise decît prin intermediul propozițiilor descriptive de tip ASIMILARE. Nici o PARTE, nici o PROPRIETATE. Ordinea apariției macropropozițiilor (Pd ASM) este schematic dată în tabelul de la pagina 234. EXERCIȚIUL B.18. a) Regăsiți tema-titlu a acestei descrieri. b) Observați organizarea secvenței (planul textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]