1,126 matches
-
ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile acordate lor de către împărați sau regi, domeniul regal restrângându-se la domeniul pe care îl stăpânea efectiv în L Ile de France. De la acest domeniu avea să înceapă lupta regalității pentru impunerea autorității sale asupra întregului teritoriu al Franței. În legătură cu formarea domeniului domnesc în Țările Române au fost formulate multe opinii, pe care le enumeră Ion Donat în cartea sa. Dimitrie Cantemir, care scrie primul despre domeniul domnesc din Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau imune, nu aveau nevoie de o nouă întărire, iar dacă i se acorda o nouă scutire, era absolut necesar să fie amintită imunitatea. Imunitatea înseamnă actul final care consfințește fărâmițarea feudală. E un act dat de o instituție superioară, regalitatea. Cine a acordat imunitate domeniilor boierești înaintea de realizarea întemeierii Moldovei ? Marile domenii, ca cele ale lui Oană vornicul, Oană Cupcici sau Șteful Cernătescul primesc și alte bunuri funciare și ar fi fost firesc să fie amintite scutirile acordate de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
voievodului cruciat care a fost nevoit să adopte atitudini duplicitare din rațiuni ce depășeau orizontul intereselor proprii. Tronul și l-a câștigat prin luptă întâi în 1436, iar a doua oară în 1443, după o îndelungată probă a vasalității față de regalitatea ungară și cu un compromis greu acceptat, acela de a acorda călugărilor minoriți libertatea de a răspândi catolicismul în Țara Românească și după un autentic prizonierat la turci. Implicarea sa în campaniile militare antiotomane, inițiate de Sigismund de Luxemburg , împărat
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
s-a învederat a fi leul păgân, întors războinic spre Vest . Ceea ce e interesant să amintim este că acest simbol heraldic, ce are o arie atât de largă de răspândire și o impresionantă pletoră în semnificație se asociază și cu regalitatea ungară și apare și pe stema Craioveștilor ce stăpâneau Severinul, una din regiunile revendicate de angevini. în heraldică, poziția personajului simbolizat corespunde referentului denominat, ori leul din stema amintită stă orientat spre apus. Dacă Vlad s-a raportat la leul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Regele suprem nu trebuia să ne vină decât prin Maria. Angelus sună și amintește cel mai mare contract încheiat vreodată, acela, al cerului cu pământul. Angelus, sună: „fie” al Mariei. Sună prea curata ei Feciorie; sună Maternitatea ei dumnezeiască; sună Regalitatea ei universală. Sună, Angelus... sună... sună... „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Maria primește și primește Cuvântul. Din acest îndoit consimțământ al Mariei și al Fiului, al Cerului și al pământului, se împlinește marele mister
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al III-lea menționează: « -Am ținut noi împreună cu toți nobilii, sașii, secuii și românii din părțile Transilvaniei, o adunare la Alba Iulia». Ultimul document în care-i regăsim la fel trecuți, este din 1355. Dela încheierea cuceririi teritoriilor intercarpatice de către regalitatea maghiară, situația feudalilor români de pe diferite trepte se înrăutățește progresiv. O minoritate se catolicizează și intră în rândurile feudalității maghiare, alții - cei mai mulți - decad chiar până la nivelul țărănimii dependente, devenind iobagi. Din a doua jumătate a secolului XIV-lea și în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a doua jumătate a secolului XIV-lea și în deosebi după 1400, adunările nobiliare se transformă în congregații ale stărilor privilegiate din Transilvania, preludiu la «Unio trium nationum» care consemnează excluderea românilor dintre categoriile dominante, dintre «națiunile» recunoscute oficial de regalitatea dela Buda. Iobagii, slugile aveau caracteristica de a depinde de un stăpân. Iobagul ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea - pe moșia căreia trăiește. El este obligat să lucreze la ce-l va pune stăpânul, fără să aibe dreptul de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii ale artei grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
social-economică și politică a Principatelor Române în epoca modernă, cu accentul pe crearea statului național modern român și Istoria raporturilor internaționale ale României în veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea. Eforturile de modernizare a structurilor, unitatea statală, independența, regalitatea au fost temele abordate de dr. Leonid Boicu de-a lungul anilor, mai întâi în dimensiunea lor internă, apoi tot mai mult în latura lor externă. Și-a îndreptat atenția spre problemele istoriei României de la începutul secolului XIX, îndeosebi spre
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fie „vindecat” la vederea regelui și a reginei. Dacă m-am comparat cu un indian, un eschimos, mai înainte, trebuie adăugat că simt ca și un african, sunt fetișistă și cred că vederea regelui și a reginei (cu toate podoabele regalității și învestiturii divine pe ei) are o forță terapeutică imensă asupra celor bolnavi. Pentru că Andrei se simte din ce în ce mai rău, i-am propus să vină cu mine să-i vadă pe monarhi, diamante, safire, candelabre și ritualuri străvechi. Neavând frac, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
introducerii unei dictaturi pe termen limitat, temporară, pentru scoaterea societății din impas în mod autoritar. Regimul ar urma să fie condus de cineva inatacabil, irecuzabil prin autoritatea sa morală, intelectuală și așa mai departe. Această autoritate nu poate reveni decât regalității, prin natura ei. Tânjind după autoritarism, senatorul democratic ales nu disprețuiește nici anarhia, odată ce nu crede în formele organizate de presiune: nu cred în existența unui grup de presiune organizat. Cred în presiunea colectivă care se produce la un moment
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
țin cont de ea în sondarea imaginarului, acolo unde întâlnim pragul istoric dintre lumea pre-creștină și cea creștină, pentru că: ... nici studiul lui Dumézil nu explică originea sensibilizării conștiințelor la două moduri diferite de simbolism [cu referire la "suveranitatea magico-religioasă" și "regalitatea simbolică", n.n.] și mai ales nu legitimează numeroasele anastomoze care s-au putut forma între cele două mentalități. (34) Deși se concentrează asupra imaginarului puterii, studiul de față se ferește a trata imaginația în raport cu conflicte sau pulsiuni cu caracter social
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zeilor, și permite unei umanități imperfecte și decăzute din vârsta de aur să supraviețuiască prin cunoaștere (principiul final se va regăsi în teocrația bizantină, dar cu transformările previzibile de grad și de limbaj: în loc de cunoaștere, credință). Arta politică este arta "regalității" prin excelență, exercitată doar de cel care e în stare să aducă binele și fericirea cetății lui. Politica e o știință a cunoașterii (non-practică, pentru că omul politic și filosoful nu sunt separați), o artă arhitecturală, dar asemănătoare și celei a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
decât individul), iar imaginea persoanei sale auguste să se confunde cu funcția sa de autocrat (Dagron, Empereur 141-59). Reprezentând puterea universală (superioară așadar oricărei alte puteri terestre), el este așezat nu doar în relație cu împărăția Fiului, ci și cu regalitatea vetero-testamentară a regilor Melchisedec, Saul, David și Solomon; de la ei moștenește, pe lângă atributul sacralității acordate de teoria imperială, și sacerdoțiul - ceea ce dă consistență ideii înseși de "imperiu creștin" (Dagon, Empereur 21). Textele și ritualurile care susțin această interpretare a lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului creștinat. Noul conținut ideologic a exploatat persuasiv atât vizionarismul "salvator", cât și simbolismul întemeierii, combinând moștenirea elenistică și cea romană, pentru a obține un set de valori generale, necesare noii regalități universale, creștine, dar și davidice. Constantin I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială, asimilează zeitățile locale grecești, cumulează celebrul cult al soarelui cu figura plină de umanitate a lui Christos, îl "dublează" pe acesta, mai întâi ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi clădite o teocrație dedicată lui și o lume nouă. Constantinopolul, străbătut de multiplele crize care, în cele din urmă, i-au decantat identitatea politică și rolul de sediu central al "unicului" imperiu creștin, ajunge, după secolul VIII, la o "regalitate sacerdotală" decadentă. Treptat, înspre marea schismă din 1054 (așa cum am subliniat deja), Roma reia, în cadrul teologiei catolice și al politicilor papalității, prin opoziție față de orientul ortodox, teoria vetero-testamentară a "sacerdoțiului regal" (o veche preocupare, încă de la Sfântul Augustin). Practic, cauzele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștin; totodată, ele au dus la formularea a două tipuri de teorii politico-creștine ale puterii, fiecare cu un imaginar aparte, tot mai diferit unul de celălalt odată cu secolul XI. Criza iconoclasmului a lăsat însă urme adânci și în teocrația bizantină: regalitatea sacerdotală, pentru că a reprezentat marea pârghie politică a iconodulilor bizantini (partida monahală a rămas atentă și la patriarh, dar și la papalitatea aliată, opunându-se sacerdoțiului regal), a ajuns să reprezinte esența absolută a puterii. Ritualul oncțiunii împăratului de către patriarh
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
statului bizantin au avut loc în perioada pre- și imediat post-iconoclastă confruntări severe cu privire la punerea în practică și la gestionarea planului oikonomic, totuși, ca și în vechea cetate a lui Platon, știința de a guverna a rămas prin excelență arta regalității; exercițiul practic de putere a avut întotdeauna ca finalitate arhitectura desăvârșită a lumii (și a imaginarului său), o sarcină divină delegată exclusiv autocratului. Pentru a realiza acest program de edificare a lumii, autocratul constructor avea menirea să se instruiască și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trecerea mira culoasă a mării, evreii l-au trădat. La Peor, de exemplu, fiicele moabiților i-au invitat pe evrei să i aducă jertfe lui Baal. Au acceptat. Ei bine, pentru israel lupta începută la Peor continuă și astăzi; c) Regalitatea, instituție străină, a fost valorizată cu un nou act al istoriei sfinte; d) Sincretismul religios. După ce întreaga comunitate evreiască condusă de Moise pătrunde în canaan, sub iosua, Saul va fi proclamat rege. Perioada se numește Epoca Judecătorilor. Judecătorii erau șefi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mitologia buddhistă, semnifică dominația centrului regal asupra direcțiilor spațiului terestru. Știm că, potrivit legendei, Buddha însuși a intrat în sânul Măyei sub forma unui elefant. Atunci când apare figurat în vârful unui stâlp, elefantul simbolizează cunoașterea supremă, iluminarea. Leul este simbolul regalității lui Buddha. Preafericitul a fost numit încă din timpul lui Aśoka leul clanului Śăkya. Leul este reprezentat mai ales pe coloanele buddhiste, răspândite peste tot în India. Lotusul este simbolul purității, al naturii intacte a lui Buddha și al frumuseții
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Editurile sunt mereu În transformare, conducătorii lor În mare parte tineri Încrezuți și fără experiență (După unul de la Editura „Univers”, dramaturgul Grillparzer e „un depășit”, iar Aug. v. Platen, după altul, e „reacționar”, el, care a atacat În termeni violenți regalitatea și tirania. Ce săi faci? I-am transmis lui Schweitzer-Cumpăna urările matale. Noi urăm sănătate intelectualului pasionat de cultură și o strângere de mână prietenească și recunoscătoare de la V. Tempeanu 56 Buftea 15 aug. 1973 Dragă domnule Dimitriu, Fiica mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
liberale. Ar fi imposibil de transformat această rezistență În ideologie. Nu poți construi pe ea o ideologie. Nici pe Kafka nu poți construi ideologie. La venirea lui Napoleon În Italia, consulul acestuia a impus imediat legea franceză, acordând fiecărui cetățean regalitatea individualității, abolind limitările, distrugând zidurile izolării. Rabinul a protestat, instantaneu: asta va distruge identitatea iudaică! Vedea primejdia iluminismului, a unei sălbatice diversități. Confruntarea conține ambele aspecte ale dilemei, ambele primejdii. Afecțiunea mea față de rabin n-a spulberat afecțiunea mea față de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
le cunoștea foarte bine capacitatea lor de organizare, puterea de sacrificiu și corectitudinea, dar și „simpatia” față de comuniști, așa că un armistițiu le convenea, căci puteau să lupte cu forțele pe care le aveau, nu prea grozave, cu celelalte partide, cu regalitatea și burghezia, care le era dușmană din motive economice. Toți acești adversari ai lor nu erau organizați de luptă, nu erau strâns uniți între ei și comuniștii aveau posibilitatea ca prin ofensiva de avantaje să-i poată folosi ca „tovarăși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
există o "natură" socială, a oamenilor care știu să scrie și să vorbească franceza (cancelaria regală, societatea cercurilor de conversație); o "natură" a locurilor de întâlnire și comunicare (salonul, curtea regală); o "natură" a instituțiilor care fac posibilă inteligibilitatea francezei (regalitatea); o "natură" a unui teritoriu simbolic, centralizat în jurul capitalei (Parisul). "Geniul" nu e doar o colecție de procedee, de tehnici ale limbajului promovate ca opere, ci o țesătură complexă care mobilizează în jurul producției de literatură o întreagă societate și realitățile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]