1,354 matches
-
la bătălia de la Belgrad. În 1458 a fost regent al Ungariei. În anul 1460 a fost voievod al Transilvaniei. La 23 noiembrie 1457, regele Ungariei Ladislau al V-lea a decedat, iar anul următor 1458 Silaghi a fost ales ca regent al Regatului Ungariei până la urcarea pe tron a nepotului său, Matia Corvin. Silaghi l-a salvat pe tânărul de 16 ani Matia din temnițele familiei Garai de la Buda, și a mutat rămășițele lui Ioan Huniade de la Belgrad în Catedrala Sf.
Mihai Szilágyi () [Corola-website/Science/302800_a_304129]
-
Când Minamoto Yoritomo (1147-1199) a ajuns la putere și a înființat un guvern războinic la Kamakura, el și descendenții săi au devenit cunoscuți sub numele de șogunii Kamakura. După moartea lui Yoritomo, membrii clanului Hojo, al soției sale, au devenit regenții - cei care aveau grijă de șoguni -, care dețineau o putere mai mare chiar și decât a șogunilor. În 1274 și 1281, samuraii Hojo au respins invadatorii mongoli, însă aceste campanii au slăbit șogunatul Kamakura, care s-a prăbușit în 1333
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
de timp, președintele are dreptul și puterea, conform Constituției Islandei, de a numi guvernul singur. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, de când Islanda a devenit republică independentă în 1944, dar există un anumit tip de precedent. În anul 1942, regentul țării, Sveinn Björnsson, care a fost instalat în acea funcție de către Althing în 1941, ca urmare a declarație de independență a Islandei, a numit un guvern neparlamentar. Regentul avea, pentru evidente motive practice și pragmatice, puterile unui președinte. De altfel
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
în 1944, dar există un anumit tip de precedent. În anul 1942, regentul țării, Sveinn Björnsson, care a fost instalat în acea funcție de către Althing în 1941, ca urmare a declarație de independență a Islandei, a numit un guvern neparlamentar. Regentul avea, pentru evidente motive practice și pragmatice, puterile unui președinte. De altfel, Sveinn Björnsson a și devenit primul președinte al Islandei în 1944. Guvernele Islandei republicane au fost întotdeauna coaliții a două sau mai multe partide, din moment ce nici unul din partidele
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
menține nobilimea sub controlul său. Un pericol extern îl constituiau turcii otomani. De aceea Sigismund s-a aliat cu Mircea cel Bătrân, Domnitor în Țara Românească. Împotriva otomanilor s-a remarcat Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. El a fost numit regent al Ungariei, după moartea lui Sigismund. Iancu deținea puterea asupra principatelor române. Fiul său, Matei Corvin a fost numit rege al Ungariei. El a îmbunătățit în continuare economia Ungariei și a practicat diplomația vicleană în loc de acțiuni militare ori de câte ori se putea
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
al II-lea, Egiptul era amenințat de o criză dinastică. În haremul princiar exista un urmaș, de speță bărbătească, dar el era mult prea mic pentru a deveni rege. În astfel de situații era normal ca mama urmașului să devină regentul acestuia, dar în acea situație era ceva inadmisibil, pentru că mama naturală a copilului era de o speță mult prea joasă pentru a se urca pe tronul Egiptului. Într-un final s-a ajuns la un compromis, prin care tânărul rege
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
oficial ales în urma unui scrutin în anii pari fără alegeri prezidențiale, pe câte un mandat de patru ani). Deși populația statului este de peste 6,5 milioane de locuitori, în Arizona funcționează doar trei universități publice, toate administrate de Comisia de Regenți a statului Arizona. Învățământul superior privat din Arizona constă din mai multe universități și colegii. Există un singur colegiu tradițional de patru ani în Arizona (Colegiul Prescott). Arizona are o rețea complexă de școli vocaționale și colegii comunitare de doi
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
fasciști notorii intre care și Béla Imrédy însuși, el a legalizat partidul extremist pro-nazist al lui Ferenc Szálasi, Crucile cu Săgeți, au fost reprimate sindicatele și organizațiile stângii democratice. Döme Sztójay nu se vedea obligat să accepte în toate autoritatea regentului Miklós Horthy, și a continuat cu energie măsurile de prigoană contra evreilor și deportarea lor spre lagărele naziste din Polonia. După iunie 1944 Horthy a fi vrut să-l demită din funcție pe Sztójay, dar nu mai deținea puterea de
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
au exercitat cea mai mare putere de-a lungul aproximativ a două secole, în timpul perioadei Asuka (552-710), perioadă ce cuprinde reformele Taika. Pentru o perioadă de aproximativ o mie de ani ce au urmat, guvernul a fost ori în mâinile regenților (sessho, kampaku, shikken), sau mai târziu, în cele ale shogunilor, sub guvernele shogunale, întemeiate pentru prima dată de Minamoto Yoritomo (1147-1199). În tot acest timp, activitățile împăraților au fost restrânse mai mult la probleme culturale decât la cele cu semnificație
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
cele cu semnificație politică. Cu toate că unii împărați au încercat în acest timp să readucă puterea politică în mâinile lor, eforturile lor ori au dat greș ori au avut un succes temporar. Cu toate acestea toți conducătorii reali ai Japoniei, de la regenții Fujiwara și Hojo până la shogunii Minamoto, Ashikaga și Tokugawa au respectat întotdeauna persoana împăratului. Un factor care a ajutat păstrarea sistemului imperial al Japoniei poate fi observat în localizarea și natura teritoriului țării. Ca o națiune insulară unde contactele și
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
și grație”. Insulele Filipine au fost numită după el. Filip și-a făcut debutul în guvern la șaisprezece ani în 1543. Tatăl său, Carol al V-lea, după Revolta Comunităților Castiliene avea obiceiul să plaseze un membru al familiei ca regent în timpul absențelor sale. Până atunci, împărăteasa Isabela a efectuat această sarcină dar decesul ei în 1539 l-a forțat pe împărat să atribuie această funcție prințului Filip flancat de un consiliu de regență în fruntea căruia se găsea cancelarul și
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
a fost proclamat împărat; având peste 80 de ani și fiind descendent al Gracchilor și al lui Traian, este recunoscut de Senat, care a desemnat un comitet din 20 de senatori ca să apere Italia împotriva lui Maximinius. L-a numit regent pe fiul sau, Gordian al II-lea. În aprilie 238, ambii au fost uciși într-un război împotriva guvernatorului Numidiei, care i s-a alăturat lui Maximinius. Senatul numește doi membri ai comisiei, pe Clodius Pupienus Maximus și pe Caelius
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
primii istoriografii medievali a fost Cassiodorus (485-580), om politic și istoric roman născut în sudul Italiei, tatăl său fiind guvernator al Siciliei. Activitatea sa politică are loc sub Theodoric cel Mare (454-526), rege al ostrogoților (489-526), al Italiei (493-526) și regent al vizigoților (511-526). A fost questor, consul (514) și prefect al pretoriului, cea mai înaltă demnitate civilă din timpul goților. A scris lucrări ca: "Istorie ecleziastică", "Istoria goților" și "Cronica" - operă scrisă în 519, care încearcă să reprezinte o istorie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
-lea al Sfântului Imperiu Roman a moștenit de la tatăl său un regat puternic. Grație energiei mamei sale ,Theofano, și sprijinului acordat de doi ierarhi bisericești, arhiepiscopul de Mainz și episcopul de Worms, ce au numit-o pe mama sa ca regent, Otto al III-lea și-a putut salva tronul. Însăși Theofano s-a purtat ca un împărat, emițând acte sub titlul de "Theophanu imperatrix augusta", acordând privilegii și numind episcopi. În alianța cu cneazul Poloniei, a inițiat campanii împotriva slavilor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
necesitate. La moartea lui Ivan al IV-lea, fiul său nu găsește necesar să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite pe ambasadorul englez, Jerome Bowes. Elisabeta trimite un alt ambasador, Giles Fletcher pentru a-i cere regentului Boris Godunov să-l convingă pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei. După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl Anton președinte al miniștrilor. Pe plan extern, a avut ca scop unificarea statelor germane. Prințul a deținut acestă poziție până în 1862, când a
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
și numit vicar episcopal. A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare și Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick O'Hara de Savannah, Georgia, (SUA), regent al Nunțiaturii Apostolice din România. Autoritățile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să „colaboreze”. Pentru că n-a fost de acord să-și trădeze semenii, Bogdánffy a ajuns în închisoarea securității din Oradea (3 septembrie 1949). În anul
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
În ce privește Brazilia, după , familia regală s-a exilat la Rio de Janeiro, iar colonia a fost ridicată la rang de regat. Ioan al VI-lea a revenit la Lisabona din cauza revoluției liberale din 1820 în timp ce fiul său Pedro a devenit regent al Braziliei. În 1822, el s-a proclamat împărat al Braziliei sub numele de Pedro I. Politica centralizată a suveranului a dus la mișcări insurecționale și, în 1832, el a fost obligat să abdice în favoarea fiului său Pedro al II
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a extins granițele "Regatului Capadocia" până la Marea Neagră. Regatul Cappadociei a trăit în pace până la moartea lui Alexandru, când imperiul acestuia a fost împărțit, iar în Capadocia a ajuns conducător Eumenes. Pretențiile sale au fost făcute clar în 322 î.Hr. de către regentul Perdiccas, care l-a răstignit pe Ariarathes, dar în disensiunile care au dus la moartea lui Eumenes, fiul lui Ariarathes a recuperat moștenirea regatului Cappadociei, regat pe care l-a lăsat unei linii de succesori, care au purtat în cea
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial. În martie 1919 comuniștii a preluat puterea sub conducerea lui Béla Kun care a proclamat Statul Sovietic Ungar. În ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de adunarea națională ca Regent al statului maghiar. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes. La data de 4 iunie 1920 s-a semnat Tratatul de la Trianon, ca urmare a primului război mondial și a destrămării Imperiului
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
regatul Angliei. Dar atunci când se părea că Anglia era a lui, moartea regelui Ioan, în octombrie 1216, a cauzat multe rebeliuni în favoarea fiului de 9 ani al lui Ioan, Henric al III-lea. Cu William Marshall, conte de Pembroke în calitate de regent, un apel pentru englezi "pentru a apăra țara noastră" împotriva francezilor a dus la o inversare a norocului pe câmpul de luptă. După ce armata sa a fost înfrântă în Bătălia de la Lincoln (20 mai 1217) și forțele sale navale, conduse
Ludovic al VIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/303836_a_305165]
-
cu prim-ministrul Pál Teleki, dar fără succes. Între timp, aristocrații s-au adunat la Szombathely, ca să se alăture regelui, acesta având alături și soldații. Carol l-a somat pe Horthy, printr-o scrisoare, să abdice, fiind refuzat din nou. Regentul ungar a rugat armata să-l îndepărteze pe regele Carol din Ungaria (din cauza avertismentelor diplomaților iugoslavi și cehoslovaci), drept care regele a părăsit Budapesta și a stat trei săptămâni la Palatul Hertenstein, apoi s-a întors în Elveția, pe data de
Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy () [Corola-website/Science/304105_a_305434]
-
de la Viena a avut loc în 2 noiembrie 1938, la Viena, în Palatul Belvedere. Prin acest arbitraj internațional, zone din Slovacia de sud și partea sud-vestică a Ruteniei Carpatice, au fost desprinse din teritoriul Cehoslovaciei și atribuite Ungariei, conduse de regentul Miklós Horthy. În acest fel Ungaria revizionistă, sprijinită fățiș de cei doi "arbitri", Germania nazistă și Italia fascistă, recâștiga controlul acestor zone (care aparțin în prezent Slovaciei și Ucrainei). Aceste zone, locuite compact de etnici maghiari, fuseseră pierdute de Ungaria
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
aprilie 1938, Contele Janos Eszterházy, lider al minorității maghiare din Cehoslovacia, a prezentat la Varșovia, capitala Poloniei, un plan trasat de guvernul ungar care avea scopul de a diviza Cehoslovacia și de a încorpora Slovacia Ungariei. Miklós Kozma, palatin al Regentului maghiar Miklós Horthy, a recunoscut deschis, un an mai târziu, la 12 aprilie 1939 — după Primul Arbiraj de la Viena — că "revendicările minorităților maghiare din țările vecine au fost doar tactici îndreptate către implementarea unui scop strategic — restaurarea unei Ungarii Mari
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
în ) pentru a asigura coexistența pașnică pe termen lung între cele două națiuni. Propunerea sa a fost ignorată la Budapesta. Teritoriile cedate au fost ocupate de honvezii maghiari ("Magyar Királyi Honvédség") între 5 și 10 noiembrie 1938. La 11 noiembrie, regentul Ungariei Miklós Horthy a intrat oficial în principalul oraș, Kosice (în ). Până atunci, 15.000 de cehi și slovaci (cehii se stabiliseră aici după 1919) părăsiseră orașul; încă 15.000 aveau să o facă și ei până la sfârșitul lunii, lăsând
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]