6,667 matches
-
ei bun mai făcuse Încă o faptă bună, sau chiar două. Dăruise animalul doamnei Agneta și totodată Îi făcuse pe plac colonelului. De fapt, oamenii cu un suflet bun pot face orice faptă bună fără nici un efort și fără nici un regret. Așa, bunăoară, cum ar bea apă. Marea Spirală Fusese cîndva un teren de fotbal; pe partea dinspre stradă erau blocuri muncitorești cu patru etaje, iar de cealaltă parte, locul se Învecina cu un fost depozit de cherestea. În spatele blocurilor se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceea ce e simplu e și ieftin. Cele două coroane, cumpărate probabil de la același magazin, semănau perfect Între ele, Împodobite fiind cu panglici albe de hîrtie cartonată pe care, printr-o regretabilă coincidență, era scris, cu același tuș negru, același text: Regrete eterne. Sicriul, pus la dispoziție de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP), al cărei membru cotizant doamna Agneta fusese În ultimii cinci ani, era de asemenea simplu și auster. Celelalte lucruri, necesare În astfel de situații, fuseseră ori găsite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prea mult niciodată, cât despre armonia ta cu lumea, ei bine, e un dezastru. Puterea ta de judecată e a unui babuin și de-aceea s-a Întâmplat tragedia care ți-a Închis toată viața. În fine, e târziu pentru regrete și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație l-a aruncat la gunoi fără nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie și astăzi. Mă Întrerupe, vrea să mănânce ciuperci umplute cu cașcaval și să bea o bere Hopffen. Nu are Încredere În mine. Încerc să-i descifrez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metaforele, stilul operei, ingeniozitatea ficțiunii și mult mai puțin mesajul, profunzimea textului, filozofia lui. Și atunci, nu m-am Întrebat de două ori dacă greșesc, nu mi-am smuls hainele de pe mine când am greșit, nu m-am Împiedicat de regrete și nu m-am zgâriat pe față de furie. M-am privit de fiecare dată cu un fel de superioritate rece și m-am gândit la ce ar trebui să mai născocesc, ca să-mi complectez arsenalul de renunțări. La mine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce este firesc, devine complicat, și nelămurit, iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă lângă ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo. Trăsăturile și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
extrem de receptivă și de înțelegătoare. Îmi dădeam seama - și chiar am simțit acest lucru cu dragoste și puțin amuzat - că urmărește cu un interes subit ca eu să nu ascund nimic, să nu am, undeva pe parcursul relatării, vreo clipă de regret și să-mi cenzurez sinceritatea și fluxul mărturisirii. Vrea să știe tot, vrea - Doamne, cu atâta dragoste - să abată din nou către ea însăși șuvoiul vieții mele, să ne țină, pe mine și pe Georgie, în palmele ei, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic de supunere. Se întoarse spre Georgie și o învălui într-o privire plină de admirație și de regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră, fără îndoială, o discuție foarte plăcută. Apoi, făcând o mișcare pe care parcă nu și-o putea controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ăsta este exact lucrul pe care ți-l cer. Al tău, M. Stimată doamnă doctor Klein, Mă simt incapabil să găsesc formula potrivită pentru a-mi cere scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară. În ce cuvinte aș putea exprima regretul meu profund pentru comportamentul meu ieșit din comun? Bănuiesc că v-ați dat seama, ba chiar ați menționat acest lucru, dacă-mi amintesc bine, că eram beat. Sau „nebun” ar fi poate un cuvânt mai potrivit. Și poate că singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
invoca în chip de scuză ar fi să dau niște explicații, oricât de simpliste, pentru faptul că am acționat într-un mod atât de excentric. Înainte de asta, îngăduiți-mi să-mi exprim speranța că nu v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mod repetat urât față de dumneavoastră; nici n-ar mai fi cazul să vă spun că sunteți o persoană căreia îi port un respect profund, nu numai pentru că sunteți sora lui Palmer, ci și pentru ceea ce sunteți - și mă încearcă un regret amarnic la gândul că am ratat, poate pentru totdeauna, șansa de a mă bucura de o bună imagine în ochii dumneavoastră. Nu voi mai continua această scrisoare. Contrar previziunilor dumneavoastră, sper că ne vom mai întâlni, deși cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochii dumneavoastră. Nu voi mai continua această scrisoare. Contrar previziunilor dumneavoastră, sper că ne vom mai întâlni, deși cu siguranță nu vă voi mai oferi compania mea într-un viitor previzibil și nici nu aștept un răspuns la această scrisoare. Regret din toată inima comportarea mea incalificabilă. Cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Dragă Honor, Îmi pare rău că m-am purtat cu tine ca un nebun și ca un animal. Nu-ți pot oferi nici un fel de explicație, iar scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ți cere scuze în adevăratul sens al cuvântului. Cred că, după episodul de aseară, între noi doi lucrurile au trecut deja de nivelul scuzelor. Vreau să-ți scriu cu sinceritate câteva rânduri care să țină oarecum locul unor formule de regret ce s-ar putea să nu fie în totalitate sincere. Am avut în ultimul timp resentimente față de tine, chiar antipatie, și nu fără motiv. Încă de când ai apărut în scenă te-ai purtat față de mine, din motive care-mi rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
telefon. Prin natura ei relația dintre noi nu avea nevoie de o „cârpeală” și nici nu era posibil așa ceva. Pur și simplu am revenit, fără prea multe explicații, la vechea noastră înțelegere. El era prudent, plin de tact și de regret, eu eram morocănos, ironic, pus pe cârtit. Și amândoi ne-am declarat mulțumiți să lăsăm lucrurile exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă chinuiești și să mă șantajezi, ai face mai bine să pleci imediat, spuse Palmer. Dar dacă vrei să înțelegi ce faci înainte de a face gestul, atunci rămâi. Mi-am dat seama că încerca din răsputeri să mă mai rețină. — Regret, Palmer. N-am nici cea mai mică dorință de a te chinui și tu știi asta foarte bine. Sunt derutat, zguduit și, să fiu sincer, nu știu ce am să fac. — Dacă-ți închipui, spuse Palmer și glasul lui suna acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de curând? Röser se uită la mâna mea, Încă Întinsă. — La sfârșitul săptămânii trecute. Simțindu-mă ciudat, mi-am verifiat buzunarele - dar n-am găsit decât rămășițele mărului. Poate că ar trebui să vorbesc tot cu el? — Vă anunț cu regret că doctorul Karp ne-a părăsit. A sunat sâmbăta trecută. Destul de neașteptat, dacă mă gândesc mai bine. Și-a părăsit postul imediat, fără Întârziere. Bibliotecarul Își consultă ceasul de buzunar. Și ce cărți v-ar interesa, dacă-mi permiteți? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu vă Îmbunătățește situația cu nimic, nu-i așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred că am leșinat. Când mi-am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol. Oricât de drogat aș fi fost, eram singurul martor la cele Întâmplate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cur în cur cu vrăjmașul! Ce cale lungă am străbătut din septembrie încoace! La râul Babilonului, acolo am șezut și-am plâns, când ne-am adus aminte de Sion! Ă-hă, așa-i. Pe budă mă simt dintr-o dată năpădit de regrete și îndoieli, mă cuprinde un dor nebun de casă... Când tata o să plece cu mașina să cumpere „cidru adevărat de mere“, din târgul de pe marginea șoselei, la Union, eu n-o să fiu cu el! Și cum or să poată merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună telefonul În cabină, era deja aproape calmă. Janet n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei umilințe momentane: „De la ultima confesiune, am făcut asta și aia“. Dacă mi-aș putea regăsi atât de ușor puritatea motivelor, se gândi el cu nostalgie și puțină amărăciune, aș fi un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru ceea ce-am făcut nu-i mai mic acum decât atunci, dar nu am convingerea iertării, nu am convingerea că există cineva care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la Îmbrățișarea lui, ci la apartamentul de la Constantinopol și la propriul ei dormitor și la mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că le va regreta la lumina zilei. — Te poți Întoarce cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]