6,309 matches
-
coborât nici o fată? — Nu. — Nu sunteți bun să vă uitați la bilete și să verificați? Nu. Am spus că n-a coborât nimeni, nu? De ce mai stați aici? Sunt ocupat. Myatt Își dădu brusc seama că nu va avea de ce regreta dacă va lua de bun cuvântul omului și va pune punct investigației sale. Însemna că făcuse tot ce-i stătuse În putință și se putea simți eliberat. Se gândi un moment la Coral ca la o alee Îngustă, invitând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
regula de la Hermès că orice de la ei costă de cel puțin șapte ori mai mult decât ar costa oriunde În altă parte. Totuși, ochelarii erau atât de superbi, că eram sigură că mi-ar grăbi recuperarea. Nu aveam de ce să regret că-i cumpărasem.. —Lauren, continuă Camille, tu ești o răsfățată. Ești bogată. Îți plac casele somptuoase, Îți place să călătorești. Ar trebui să te măriți cu un bărbat mai În vârstă. Altfel, o să te plictisești... —Camille, nu mă interesează căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
masă noii mei ochelari de soare Hermès și mi i-am pus la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate. Așa cum mă temeam, era identic cu cel din schița de la S.J. Phillips. Niciodată, dar niciodată nu am regretat vreodată mai mult că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am simțit deloc mai bine. Mă simțeam foarte singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să nu fie îngrijorat, intră în oficiul de la gară, cerînd un formular de telegramă: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura". Cînd urcă în trenul deja tras la peron, regretă acest "te sărut", care i se pare prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi telegrama. Dar și scena în care ea ar cere înapoi textul, să-l refacă, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef de vorbă. "Ar trebui să judec și eu ca Vlad" gîndește, trecîndu-și arătătorul de-a lungul nasului. Ajuns în stație însă, regretă că nu și-a făcut drum pînă sus, să întrebe ce plan de producție la filamente-carbon va avea pe decembrie. "Ce-i rău în asta?! gîndește. Poate că nici nu era frumoasă pe cît mi s-a părut; madam Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuie să merg în secție. Salut! Mihai închide telefonul și vrea să iasă din complexul alimentar, să plece spre casă, dar își amintește că-i este foame, senzație stîrnită zdravăn de whisky-ul băut, așa că se întoarce să cumpere ceva, regretînd că gustarea comandată de Săteanu n-a mai apucat să vină jos, " Ce naiba o fi vrut să spună Ion?!" Se plimbă prin fața galantarelor, gîndind ce să cumpere, împins într-o parte și-n alta de lumea ce se agită, înfrigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de știință... Un funcționar mărunt: contabil, merceolog, șef de depozit, eventual unul care repară mașini ori televizoare... Ce salariu ai? O mie nouă sute. Eu, trei mii o sută; ea, una șapte sute funcționară. Nici o sursă de cîștig în plus. Și nu regret. Ce poate fi mai plăcut decît să gîndești bine și să-ți vezi gîndurile devenite realitate?!... Stau uneori cu două-trei cafele în față, acasă, și lucrez; atunci, hop și ea! "Noi de ce n-avem?! Cutare are! Noi de ce nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atît cît să sugereze că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la acel "chiar că regret venirea mea aici", trist, rostit de fată înainte de a pleca. "De ce să-i fi părut rău? Ce-a sperat ea de la această întîlnire de i-a părut rău în final?" Intră în autoservire și, fără să ia un coș, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surprins să aflu că are o explicație logică pentru numărul pe care îl face. Eu cred că are senzația că, vorbind suficient despre organele genitale ale femeilor, va reuși să-și pună mânuțele murdare pe vreo câteva exemplare vii. Bull regretă instantaneu că spusese asta. — Probabil că asta e atitudinea ta, replicase scurt Juniper, proiectezi. „A proiecta“ era unul dintre cuvintele pe care le folosea cu plăcere. Pe timpul sejurului petrecut pe tărâmurile psihoterapiei, adoptase ideea că toate comentariile cu dublu sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Razza. Vreau să detaliezi puțin pentru mine analiza pe care o faci numărului său. — Săptămâna asta e imposibil. Am mult prea multe de făcut. Am un termen limită de respectat. — Ce zici de weekend? Și, pentru a doua oară, Bull regretă cuvintele chiar în momentul în care le rostea la telefon. În weekend avea loc turneul celor de la The Wanderers. Aveau patru meciuri de jucat, de vineri până luni. Toate meciurile se desfășurau pe South Coast. Preliminariile erau la Bexhill-on-Sea, Rotingdean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de apă lungi de mii de li (doi li înseamnă un kilometru). Nu a reușit, însă, să ajungă acolo și a murit pe drum de sete. Înainte de a trece pe lumea cealaltă, Kuafu se gândea doar la poporul lui și regreta că n-a reușit să-l ajute. A aruncat la mare distanță bastonul din mână și unde a căzut acesta, a crescut o pădure verde și deasă de piersici, care îi apăra pe drumeți de soare. Fructele potoleau setea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce tot atunci a fost admisă Ungaria, pe baza unui maldăr de promisiuni din care până astăzi n-au fost onorate nici măcar o treime, determinând Casa Albă să regrete că nu are la îndemână o procedură sumară de excludere a Ungariei din Alianță. România avea în 1997 aceeași populație, același potențial, aceeași armată ca și azi. Iar corupția era chiar mai mică. Și atunci, România putea fi numită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am trezit citind mai mult și mîncînd mai puțin, pînă cînd, Într-un final, am ajuns să-mi petrec cea mai mare parte a timpului În care eram treaz citind și să ronțăi doar marginile. Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc mîndru de asta. Acum, tăbăcit și uluit de viață, mă gîndesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun „domnule Shine” În față - „la mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit - nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă crima, străduindu-se din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om avusese o zi grea. „La urma urmei, Își spuse, Îi sînt simpatic... chiar dacă avem gusturi diferite.“ Era un gînd care Îl uimea din cale-afară pe Rowe. — Aveți dreptate, domnule, rosti celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nemulțumire când suntem parcă «suspendați», nefiind nici în comunism și nici într-un sistem capitalist. După anii grei de dictatură, ne aflăm încă în convalescență. Nu am reușit să reintrăm în normalitate nici până în momentul de față. Unii dintre noi regretă epoca lui Ceaușescu, când nivelul de trai era «cât de cât decent», pentru ei și mulți alții. Obținerea unei locuințe și siguranța unui loc de muncă ne fac să uităm de marile neajunsuri ale comunismului, împiedicându ne să fim obiectivi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în Piața «Golanilor» (fiindcă despre răuvoitori n are rost să vorbim) a putut rămâne insensibil la spectacolul uman de acolo. El este pur și simplu emoționant. Sunt convins (să mă ierte d-sa dacă greșesc) că dl. Iliescu însuși a regretat că și-a desfășurat campania electorală fără această mână de oameni. Ei nu fac, desigur, istoria; dar istoria ar fi fost, fără ei mai săracă. Față cu toată patima politică dezlănțuită ca o stihie în preajma zilei de 20 mai, umorul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]