1,192 matches
-
sufocă din fașa orice inițiativă locală. Că experții invocați mai sus vorbesc de "posibilitate" și nu de "necesitate" e o nuanță care-ar putea scăpa multora. Nu suntem țară care să fi trăit vreodată sub imperiul urgentei. La noi, posibilitatea - relativismul adică - a dominat copios toate celelalte forme de exprimare socială. De la imperativul " Nu se poate, toa'su, unde te crezi mata!", până la filozoficul " Se poate și așa", românul și-a exhibat ăntreaga paletă a strategiilor existențiale. Imobilismul tragi-comic, indiferență criminală
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
-l până în fața unui mister cvasidantesc, pentru a-l părăsi acolo fără niciun ajutor din afară, „criticul care face critică e diferit de cel care trece de hotarele criticii”, ultimul, preferat de Eliot, având un rol formativ, chiar inițiatic. Acest relativism aparent este o formă de îngăduință, de larghețe a spiritului și de liberalism al gustului. Un critic adevărat, este de părere Eliot, nu pune etichete și evită violența verdictelor, lăsând adesea timpul să acționeze natural; în mod ideal el ar
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
la epoci revolute, figurativul revine ostentativ în artele plastice etc.etc). Starea postmodernă marchează trecerea la vizualizare în domeniul comunicării (computerul); centrele de putere se modifică într-o lume care a încetat de a fi bipolară. Postmodernismul, introducînd scepticismul și relativismul cu privire la valorile tradiționale, pune totul sub semnul întrebării; însăși religiozitatea începe să fie considerată un vestigiu perimat al trecutului. Totuși exegetul nu cade în disperare („Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă”, p.32). Această aserțiune
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să conjuge inconfundabil sentimentul duratei cu irizările clipei, arhetipalul cu spontaneitatea și enunțul sever cu jubilația privirii. Începîndu-și prematur, acum patru ani, lungul ei drum în
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
în legătură cu mine într-o împrejurare la care voi ajunge în aceste pagini." (pag. 22) Cum, necum, cererea era făcută. (Să notăm că întâmplarea se petrece în 1973, în preajma plecării lui Matei Călinescu din țară, ceea ce poate constitui o premisă a "relativismului moral" de care, în câteva ocazii, Ion Vianu se învinovățește cu subliniată exigență.) Răspunsul cinic al unui activist, entuziasmat că din acel moment situația urma să depindă exclusiv de el, va genera din partea lui Vianu o adevărată întoarcere a armelor
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
un timp marcate politic. Dar romanele mele nu țin partea nimănui. Metapoliticul îți dă posibilitatea de-a privi politicul de la distanță, cu o anumită perspectivă. În politică nu e loc de umor, de pildă. Pe cînd, în metapolitic, este posibil relativismul și, deci, umorul. În Rime despre viață și moarte există o atitudine ambiguă față de personajul Autor, pe care l-ați descris cîndva ca fiind „deconectat”. Era o critică adusă scriitorilor deconectați de realitățile din jurul lor? Nu vreau să fiu asociat
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
descrierii psiho-morale, de spirit analitic masculin exersat pe o realitate feminină. Riscul unei inadecvări flagrante între dimensiunea estetică a operei literare și identitatea sexuală, sublimată simbolic în plan cultural poate fi surmontat într-o manieră rezonabilă, și nu prin invocarea relativismului specific așa-numitei "postmodernități" - căci aceasta are o evidentă coloratură ideologică -, dar prin legitimitatea conferită de conceptul "eteronomiei artistice", teoretizat de T. Vianu în Estetica sa. O schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un text
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Dimpotrivă, programele au fost concentrate că eficacitate, semnificație și durata (adaptate corect unor transmisii de televiziune și bunelor noastre intenții de a asculta totul, cu bunăvoință și răbdare). Cum aș putea să închei pentru a-mi păstra intacte bucuriile, dar relativismul care mă face, mereu, atât de vulnerabilă? Cu o frază rostita de prezentatoarea galei (Alină Bottez): "...să nu uităm că și printre cei care au rămas nenumiți se află cu siguranta mulți pe care îi așteaptă un șir lung de
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 390 pag., f.p. Richard Rorty - Pragmatism și filozofie post-nietzscheană (Eseuri filozofice II), traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 317 pag., f.p. Spațiul libertății Literatura și
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
metri adâncime, tot așa oricine poate asuma legea interpretând-o, adică înțelegândo prin spontaneitatea și dispoziția sa inteligentă, morală și binevoitoare. Pare soluția cărții: recunosc în ea, însă, corespondentul simetric al „opțiunii secunde“ din Turnirul khazar. Acolo, acel concept gândea relativismul. Aici, el soluționează diversitatea (care salvează liber binele) în fața legii. De pe poziția acestui concept, merită acum gândit totul: și lumea românească, și devierile contemporane ale libertății, și mai ales, o natură umană abulic preocupată să uite, să șteargă, să se
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
întrema la iuțeala... Pe vremuri, fusese vorba și de un imperialism, tot de-al lor, pentru care sovieticii îi înjurau neîncetat. De fapt, din invidie, ori din neputința. Potrivit zicerii cum că vulpea, neajungând la struguri, îi consideră acrii... Dar relativismul einsteinian, iudeo-masonic, care, după ruși, era metoda idealista cea mai perfida de a adormi planetă, ca să pună americanii mâna pe ea mai ușor... Avea dreptate generalul: Ori de câte ori în gândirea oamenilor politici apare câte un complex de inferioritate, personal sau național
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
frenezie" A refuza ajutorul unor semeni aflați în primejdie, deși nu riști absolut nimic, deși ești apărat de cea mai formidabilă armată a lumii, înseamnă mai mult decât cinism și rea-intenție: înseamnă că frica a devenit atât de mare și relativismul atât de agresiv, încât a reușit să paralizeze până și zona ce părea, până de curând, imună la asalturile barbariei: aceea a spiritului. Numele lui Michael Gorman a devenit, pentru multă lume, o etichetă a lașității și compromisului cu forțele
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
E bizar, dar adevărat: niște intelectuali care citesc lumea fizică prin prisma lui Einstein și Heisenberg continuă să citească lumea romanescă prin vechea grilă newtoniană. Altfel spus, rămîn atrași de realismul romanului din secolul al XIX-lea, incapabili să admită relativismul noului roman post proustian. Acest fapt n-are decît o singură explicație, aceea că fiecare domeniu al cunoașterii - umaniste sau pozitive - se mișcă după reguli proprii, posedă inerții diferite și nu ține neapărat seama de ce se petrece în domeniile celelalte
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal, nu atât pe generații (despre care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare au evoluat destul de rapid în sens pozitiv, de liberalizare și depolitizare temporară și parțială, pentru ca la scurtă vreme imaginea proletcultistă a istoriei literaturii române să fie datată, depășită, caducă.
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.a.m.d. -, la cea despre compoziție și culoare ori chiar la aceea despre linia statică, linia activă și linia dimanică, dar gravitatea formulărilor, absența oricărui relativism și desăvîrșita lipsă de umor ne alimentează prompt puterea de a nu ceda în fața ispitelor credulității. însă această rezistență hotărîtă nu împiedică, finalmente, un alt șir de observații. Deși își refuză orice exterioritate și face o implicită apologie a impersonalității
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
frumos, urît, brut, plăcut/neplăcut, armonios, definitiv, formă, construcție, conținut sau, doamne ferește, înțeles. Sînt conștient că nu fac decît să glosez în jurul unor Ťopereť care nu au nevoie de mine (nici măcare cele care cer participarea)... Îmi asum un relativism enervant combinat cu tendința de a regăsi problema (Ťfilozoficăť, Ťeticăť) a fiecărui fenomen artistic (cam ca la moderni). Produsul dintre e și mai enervant...." Și dacă tot am început cu o posibilă tipologie a criticului, să încheiem pe un ton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
multe rânduri, de-a lungul anilor, romanele mele ar fi fost mult mai ratate decât le-au sancționat anumite critici. În Noaptea lui Iuda (și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
nu fie marginalizat, face o serie de compromisuri: citește, la cererea lui Al. Rosetti, ca un cenzor, volume de Galaction și Sadoveanu și semnalează ,probleme"; face, împreună cu Nina Cassian, ,modificări serioase" în piesa de teatru Pomanagii, de Eduardo de Filippo ,relativismul" pe care-l propaga aceasta devenind atunci ,incompatibil" cu poziția realismului socialist. Și toate aceste cedări, mai mici sau mai mari, nu i-au ajutat, la mijlocul anilor '50 fiindu-i retras dreptul la semnătură, astfel încât a fost constrâns să semneze
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
spînzura în voie pe colonelul a cărui ordonanță fusese. Toată această tensiune ideologică se rezolvă în dimensiune umană. Adolescentul parcurge un drum al formării de la filosofia lui " Da e da și nu e nu", inculcată la DJ (Tineretul german), la relativismul natural al vieții adevărate. E un întreg joc de posibilități în acest roman, posibilitățile fiind de natură existențială, în genul acelora pe care Milan Kundera le descoperea în Somnambulii lui Hermann Broch. între posibilitățile extreme, nazismul și comunismul, întrupate pe
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
trăire. Poate că impactul cărților sale se explică tocmai prin această enormă și responsabilă libertate interioară, care îl ferește de orice dogmatism estetic sau ideatic, de opacitatea prejudecăților și a închiderii într-un sistem, dar și de orice fel de relativisme. Într-unul din textele sale referitoare la analiza teatrală, intitulat Criticul: utopie și autobiografie, - publicat în chip de epilog la volumul Le théâtre, sorties de secours (Aubier, 1984), George Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o uniformiza. (Va urma)
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de o ‹‹ ontologie slabă ››, în care conceptele grele ale religiei, metafizicii și științei au fost
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei, metafizicii, științei, sunt dereificate, desubstanțializate. Omul își pierde
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiție și meritocrație, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]