1,450 matches
-
ridicat o clipă pe creasta valului și coborât iarăși în vale, începi să te-ntrebi ce anume din ce ai văzut la televizor ți-a provocat furtuna aceea în memorie. Nu vei găsi răspunsul, oricât l-ai căuta. Poate vei rememora vreo frază sau vreo imagine, dar ele nu-ți mai pro voacă, la rea mintire, descărcarea aceea orgasmică și tristă. De asemenea, n-ai să fii în stare să-ți aduci aminte în ce moment din trecut ai fost transportată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
puțin decât atunci, a doua zi, în avionul care mă ducea spre București, sau când, în aeroport, mi-am strâns soția în brațe. Sau, mai ales, în noaptea care a urmat și în care, făcând dra goste cu ea, am rememorat totul și era cât pe-aci să încep să plâng. Era să-i spun tot ce (nu) se-ntâm plase, dar mi-am amintit deodată - deși nu era ace lași lucru - povestirea lui Cortázar în care un cuplu (un bărbat și-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a început să mă doară capul. Tâmplele-mi zvâcnesc, privirea mi se încețoșează, din când în când... Însă adevărul tebuie spus categoric și până la capăt. În special, dacă e vorba de mai multe adevăruri. Foarte multe! Cer glasului minții să rememoreze cuvintele de mai sus. Cam retoric totul. Chestia asta cu adevărul și adevărurile ar merge, poate, rostită, în fața unei audiențe. Nu degeaba s-a spus, cândva, că sunt un bun orator. Dar, să fac mai bine, abstracție de indispoziția - subită
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu apă și plăti facturile restante. Gata cu cecurile lunare care să acopere cheltuielile. În timp ce ieșea din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul spre sud, rememoră toate trucurile de control al furiei pe care le învățase la serviciu. Se derulau pe parbrizul ei, ca niște slide-uri în PowerPoint. Regula numărul unu: nu tu ești de vină. Regula numărul doi: lumea n-are aceleași planuri ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu Sylvie întâmplările zilei. Cum se jucaseră Mark și prietenii lui de-a cursele de mașini, ca și cum n-ar fi însemnat nimic. Cum cedase nervos Karin când îi văzuse. Cât de ciudat se comportase Mark la teste și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
populariza această știință luase cumva o întorsătură greșită. Spre surprinderea lui, își dădu seama cum se simțea: murdar, prins cu o infidelitate. Veni septembrie, acea primă aniversare sumbră. Ce mai conta eșecul personal în umbra acelei traume comune? Încercă să rememoreze groaza comună din urmă cu un an, când deschisese radioul ca să afle că lumea se dezintegrase. Forța era intactă, deși detaliile dispăruseră. Fără îndoială, memoria i se degrada. Chiar și lucrurile simple: numele studenților. Un cântec pe care-l știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în "Noua structură și opera lui Marcel Proust", romanul a suferit o mutație deosebită odată cu apariția romanului " À la recherche du temps perdu". Autorul nu mai imaginează ci vede, intră în concret, în luxul conștiinței, singura realitate autentică, esențială. Nu rememorează, ci trăiește amintirile actualizate afectiv. Romanul proustian cuprinde amintiri involuntare, nedirijate, care nu sunt organizate după un plan. Pentru Camil Petrescu, memoria involuntară e singurul instrument în stare să reprezinte realitatea concretă. Înlocuirea observației prin intuiție are avantajul de a
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința selecționează acele fapte care vor contribui la dezvăluirea adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la masă, dar Emilia pleacă mai devreme pentru că se plictisise îngrozitor, deși unul era mare savant, altul teozof și celălalt un mare om de cultură. Dintr-o altă perspectivă narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl cunoscuse în august 1926, într-o împrejurare foarte personală, deoarece el venise la Techirghiol ca să se afle - neobservat și nebănuit de nimeni
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
în vreme ce ascultam teatru radiofonic sau vedeam vreun film dintre puținele de la televiziunea română ori de la cea bulgărească. Dar cel mai bine îmi aduc aminte că atunci am reinventat, la sugestia mamei, străvechiul cântat la culcare, cântecul „de leagăn“... Nu doar rememoram cântecele pe care mi le cânta ea când eram mică, ci foloseam și tot felul de cântece pentru copii, învățate pe la cor și pe la radio : cântece ale Silviei Chicoș, cântece ale Grupului Song... Mai târziu, când ritualul culcării Irinei presupunea
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
a celorlalți. De aceea, îi transmise alter-egoului său: "Crezi că a fost o diferență în timp față de momentul în care Enin a fost transferat în altă parte? "Mi se pare că-mi amintesc, veni răspunsul, că în momentul transferului tocmai rememorai unele localizări dodecimale ale fostului Gosseyn Unu și ale mele. Te gândeai la băiat în momentul acela? Eu nu-mi amintesc." Nu era un moment potrivit pentru încercarea de a-și aminti acele detalii. Pentru că văzu că femeia îl observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se dezvolte mari povestiri (grands récits). Creștinismul trebuie să ajute la recucerirea memoriei și pentru că ea este cerută de speranța în viitorul ultim: „Omul se are pe sine în-suși, dispune de sine însuși, se înțelege pe sine însuși și înțelegând, rememorându-și trecutul său și actualizând își prevede viitorul”. c) A ajuta la eliberarea de fragmentarismul istoriei. Istoria, astăzi, este prezentată ca o serie punctiformă de fla-shes-uri fără nici un fir conductor. Este posibil să surprindem evanghelic sensul harului momentului pe care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Cuvânt introductiv Rememorez cu bucurie momentul când domnul profesor Cristian Dumea s-a prezentat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, în dorința de a începe școala doctorală, după studii în filosofie, teologie și muzică absolvite în Italia. Încă din 1996, domnul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
face nimic. Accentuarea pronumelui nu-i scăpă lui Gosseyn. ― Vrei să, spui că eu aș putea acționa în vreun fel? ― Asta depinde de măsura în care-ți poți da seama cât de magistral a făcut Crang analiza situației.' Gosseyn își rememoră tot ce-i spusese Crang. Toate prostiile pe care i le debitase în legătură cu motivele care îi determinau să nu-l omoare, precum și cele privind... ― Hei! ― exclamă el cu voce tare ― doar n-o să-mi spui că trebuie să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
această cale..." Gosseyn, care, asculta cu nerăbdare, așteptând ca expunerea să ajungă la creierul uman, opri brusc aparatul. Ce-i asta? Ce înseamnă asta? ― îi fulgeră prin minte. Se forță să rămână în fotoliu, să se destindă și să-și rememoreze. Și deodată, sări în picioare și începu să măsoare camera cu pași grăbiți, înfrigurat de emoția unei mari descoperiri. Forțarea aproximării similitudinilor. Ce putea fi altceva? Și metoda pentru a reuși, trebuie în mod obligatoriu să recurgă la memorie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
face nimic. Accentuarea pronumelui nu-i scăpă lui Gosseyn. ― Vrei să, spui că eu aș putea acționa în vreun fel? ― Asta depinde de măsura în care-ți poți da seama cât de magistral a făcut Crang analiza situației.' Gosseyn își rememoră tot ce-i spusese Crang. Toate prostiile pe care i le debitase în legătură cu motivele care îi determinau să nu-l omoare, precum și cele privind... ― Hei! ― exclamă el cu voce tare ― doar n-o să-mi spui că trebuie să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
această cale..." Gosseyn, care, asculta cu nerăbdare, așteptând ca expunerea să ajungă la creierul uman, opri brusc aparatul. Ce-i asta? Ce înseamnă asta? ― îi fulgeră prin minte. Se forță să rămână în fotoliu, să se destindă și să-și rememoreze. Și deodată, sări în picioare și începu să măsoare camera cu pași grăbiți, înfrigurat de emoția unei mari descoperiri. Forțarea aproximării similitudinilor. Ce putea fi altceva? Și metoda pentru a reuși, trebuie în mod obligatoriu să recurgă la memorie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Asta-i tot, domnule Clark, spuse el mult prea tare. Acum era sigur. La cei douăzeci și cinci de ani ai săi, Împărăteasa Innelda nu trecea drept cea mai frumoasă femeie din lume. Dar, privindu-i fața prelungă, distinsă și ochii verzi, rememora chipul împăraților și împărăteselor din dinastia Johes. Glasul ei, când vorbi din nou, adoptă tonul oficial, familiar oricui asistase vreodată la ceremoniile de aniversare - totuși atât de diferit acum, când i se adresa lui: - Cum te numești tinere? Medlon interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul tragic al celor doi exploratori europeni către El Dorado. Urma pierdută a ofițerului englez și a anarhistului francez evadat din Guyana poate fi regăsită de cel care avea temeritatea de a trece pragul lumii de dincolo, cu ajutorul ciupercilor pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a se întoarce către lumea pe care a lăsat-o în urmă, doar spre a vedea balonul ridicându-se spre cer și a contempla, vernian, imaginea ostrovului fabulos care explodează și dispare în ocean. În compania lui Levi Colombia, el rememorează această coborâre petrecută sub semnul viselor și al atracției hipnotice. Undeva, dincolo de valuri, se află lumea în care a ales să se refugieze Soledad. Undeva, departe de soarele rațiunii care arde totul, se află lumea pe care Levi Colombia și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
una dintre ultimele pagini ale poveștii lui Micheluzzi. Din avioanele engleze care survolează, în 1915, nava germană, un mesaj ajunge pe punte. Este semnul pe care Fermanagh îl trimite ger manilor de pe Königsberg și scrisoarea de adio în care este rememorat sacrificiul lui Höppner, ofițer și gentilom. Umbra marinarului-aristocrat se confundă cu umbra crucișătorului însuși și cu tragedia Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă la obsesia africană a prozei grafice italiene. Legat, ca și Hugo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
diriginți și clasa mea de la Școala generală nr. 2. În sală domnea o atmosferă de așteptare și de oarecare relaxare pentru asistenți care aveau acum ocazia să facă un schimb de impresii - aducânduși fiecare aminte de unele momente demne de rememorat. Sunt gata, așteptând comanda forului suprem diriguitor P.C.R. reprezentat în acel moment de un activist intrat în grațiile mai marilor zilei. Era un croitor de la Fabrica de Confecții care, în noua situație, și-a lăsat acul, creta croitorului și metrul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scrisă de mână. Uri și Maggie se uitară unul la celălalt. —Știu, zise Uri. Și eu m-am gândit la același lucru. E ca și cum ar fi știut că urma să i se întâmple ceva. Continuară să meargă în tăcere, Maggie rememorând evenimentele din acea dimineață și din seara anterioară. Ce bine ar fi dacă ar exista o modalitate de a înțelege toate astea. Poate că ar trebui să-i spună lui Uri ce s-a întâmplat în piață: poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de birou mișunau În jur, grăbindu-se spre casă, spre jumătățile lor nemulțumite. Auzi o americancă plîngîndu-se unei prietene de soțul ei francez: — Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă direct sub plapumă și, cu un fel de masochism, încercă să rememoreze cuvintele pe care le folosise Laurence în scrisoarea de adio. Dar nu-i venea în minte nici unul. În schimb, nu-și putea lua gândul de la chipul lui Jack când îi povestise cum Virginia Woolf făcuse pipi în ziar. Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]