1,378 matches
-
festivităților locale prilejuise adevărate evenimente mondene, în prelungirea spectacolului școlar. În orașul Bălți, de exemplu, direcțiunea "Liceului Român de Băeți" anunța o serbare consistentă, urmată, la "ora 17 (5 p.m.), [de] Hora Unirei jucată pe platoul de lângă teatru"172. Prima rememorare a Marii Uniri a fost deci subordonată familiarei aniversări a zilei de 24 ianuarie (1859), consacrată de ani buni drept sărbătoare a unității, de altădată sau din viitor. Deși dezideratul fusese realizat, contemporanii rămâneau ancorați tot în trecut, pentru a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unirii lor, făcând din Alba Iulia un etalon al voinței politice proprii, încât evenimentul respectiv și locația lui nu au depășit stadiul de simboluri regionale și partizane 218. Foarte utilă Partidului Național din Transilvania (ulterior Național-Țărănesc), aflat atunci în opoziție, rememorarea unirii cu Regatul împărtășea, se pare, soarta acestei formațiuni politice. Cu alte cuvinte, se bucura de o popularitate constantă în Ardeal și doar ocazională în restul țării. Să mai notăm doar că, în 1923, organizația militantă "Astra" își asumase formal
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu regatul, iar la 9 aprilie Basarabia, Republica Moldovenească, înființată conform cu ideile revoluțiunii rusești, votase unirea ei cu regatul român (s.n. C.M.)"290. Remarcăm în acest pasaj atât cronologia unitară, gregoriană, a celor trei date, aplicată post-factum (indiciu al unei rememorări fabricate ulterior, foarte probabil de sorginte livrescă), cât și retrăirea intensă a incredibilei știri că o republică, revoluționară în percepția celor din țară, se unea totuși cu Regatul Românei. Simbolistica unirii acoperea aici întreaga domnie a regelui Ferdinand. Continuarea războiului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istoricizare. Misiunea manualului este, așadar, cu atât mai dificilă, pentru că trebuie să transmită ambele dimensiuni, istorică și comemorativă, oricât de contradictorii ar fi, sub presiunea unui limbaj științific și a unor convenții didactice, la rândul lor divergente. O astfel de rememorare publică și festivă este marcată de valoarea postumă cu care este creditată morală, civică, războinică etc. și care deformează istoria evenimentului propriu-zis. Transformarea unei întâmplări din trecut în fapt memorabil obligă la selecții și ierarhii mai mult sau mai puțin
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decembrie 1918 la sfârșit de secol XX arată că, dintre toate provinciile unite în acel an și dintre toate evenimentele consemnate atunci, actul plebiscitar-unionist de la Alba Iulia a fost ales ca reprezentare istorică supremă. Au existat și alte variante de rememorare, care accentuau tot ceea ce s-a omis ori s-a diminuat în această narațiune: prezența minorităților naționale și confesionale, istoria celorlalte provincii sau chiar a regățenilor de sub ocupația germană, opțiunile și inițiativele regelui Ferdinand, aspectul strict juridic sau legislativ al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
detergent, mașini). Forța acestui trecut, care se lasă atât de greu îndepărtat, se alimentează, în primul rând, din memoriile individuale și de grup, care îl invocă perseverent, reașezându-l pe placul unora sau altora. În ultimele decenii, mizele publice ale rememorărilor au produs și ele mesaje cu efect deja verificat, ajunse în țesătura mereu actualizată de amintiri personale, de povești familiale sau colportaje aleatorii. Între reconstituirile oficiale și poveștile de viață din comunism se deschid încă falii și spații incontrolabile, disponibile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fruntea lor numele lui Nicolae Ceaușescu"21. Mult mai interesantă era maniera de rezolvare a problematicii decembriste. Fără a se enunța explicit cauzele revoluției, se propunea o descriere rezumativă despre "situația regimului ceaușist la sfârșitul anului 1989", încheiată cu o rememorare a angoaselor dictatorului: "deși era bine păzit, Ceaușescu trăia mereu cu spaima unui complot"22. Manualul își asuma aprecieri ferme, ca un povestitor autorizat să depună mărturie: Ceaușescu își "surpase (sic!) prestigiul internațional ca urmare a megalomaniei"; "era conștient că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
toate condițiile pentru odihnă, sport și petrecerea timpului liber"35. Aprecierea nu era însoțită de evaluări ale calității serviciilor, ale distribuției lor reale în teritoriu sau ale costurilor ascunse. Dincolo de inerția propagandei socialiste, pare să fi fost, mai curând, o rememorare nostalgică a unor comodități dificil de obținut în Bulgaria postcomunistă, decât un set de afirmații istorice bine documentate. Cu riscul de a se contrazice, manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pro-occidentală. Urmările au fost însă mai complicate decât s-a prevăzut în momentele de entuziasm ale reunificării. Iar efortul de a egaliza efectiv cele două părți ale țării, mai ales sub raport economic și social, a produs noi motivații de rememorare a trecutului socialist. Chiar autorii manualului recunoșteau necesitatea unor noi perspective de înțelegere a acestei istorii, care nu putea fi judecată în bloc. Din rațiuni identitare, trebuiau recuperate și acceptate lucrurile bune care populaseră trecutul socialist 96, pentru a nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
statele din zonă nefiind nici măcar numite, căci ele toate nu ilustrau decât un singur model politic, cel impus de URSS. Într-un alt volum apărut în Anglia, din 1991, comunismul ocupa un spațiu narativ mai amplu, de parcă dispariția lui încurajase rememorarea sau mai curând reactivarea unei povestiri deja cunoscute, despre "Războiul rece". Interesant este că, în acest caz, autorul a preferat să definească trăsăturile interne ale regimului prin cele petrecute în Uniunea Sovietică interbelică, rezervând dezvoltării sale ulterioare o perspectivă externă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a exclus acea parte a memoriei "acum public [de fapt, politic] denigrată"123, îngăduind numai timide aluzii la adevărurile deranjante. Și de această dată, lecția de istorie a rămas la fel de semnificativă prin insistențele ca și prin omisiunile sale. Din complementaritatea rememorărilor și a uitărilor se conturează un trecut străin de toți cei care l-au cunoscut dar, până la urmă, acceptat și recomandat ca fiind comun, "al nostru". III.3. Foști elevi Mărturii în filigran Invitați să-și amintească anii de școală
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dată au creionat un alt portret al perioadei comuniste, de negăsit în textele "canonice" mai vechi sau mai noi. În astfel de evocări, regimul se redefinește subtil și sinuos, prin ochii adultului de azi, nu ai copilului de odinioară. Sunt rememorări neprogramate, foarte credibile tocmai prin detaliile de ordin privat. Discrepanța între experiența directă și discursul impus s-a dovedit a fi atât de mare, încât principalele denominări livrești ale epocii "comunism", "socialism", "dictatură", "cultul personalității", "totalitarism" etc. au fost aproape
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și mai puține șanse de validare, întâietate având opiniile (nu mărturiile) unor persoane cu posteritate asigurată 170. De altfel, o dată ajunse în paginile unei cărți de uz didactic, astfel de rememorări ar deveni, la rândul lor, o nouă componentă a canonului școlar. Monolitismul manualului este greu de combătut, chiar și atunci când are variante "alternative". Investigația noastră a imaginat o confruntare între potențialii cititori și cele mai probabile oferte de istorie recentă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regimului comunist ne trimit la registre ale existenței total ignorate de canonul istoriografic actual. În căutarea unei alternative narative, am schițat o sumară comparație cu felul în care a fost prezentat comunismul în alte țări, identificând tonul dominant, dar și rememorările divergente ale acestei perioade. Rezultatele au confirmat diversitatea raportărilor colective la istoria recentă, dar și formele de clișeizare preferate în Estul postcomunist și nu numai. Încă o dată, cercetarea atentă, dincolo de axiomele discursului oficial, ne-a condus spre aceeași observație: conștiința
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
susțin în mod diferit nevoia de reprezentare a grupurilor și a indivizilor. Am vrut să surprindem modul cum un text școlar ajută sau nu la definirea și confirmarea unei opțiuni identitare: mai precis, dacă informația expusă și explicit solicitată spre rememorare este transferabilă în registrul convingerilor, al atitudinilor, al sentimentelor de apartenență și de auto-situare în cuprinsul unei comunități mai mult sau mai puțin "imaginate". Am încercat deci să ne apropiem de acele mecanisme cognitive și comportamentale care permit cunoașterii raționale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Crăciun, G., Iași, 12-14 septembrie 1985: Vizita celui mai iubit fiu al poporului. Ficțiune și adevăr, Editura Noël, Iași, 2006. Diradurian, Eliza, Amintiri ale unei profesoare și directoare de la Școala Armeană din București (1950-1955), Editura Ararat, București, 2002. Dragomir, Corneliu, Rememorări ale vieții cotidiene din timpul comunismului într-un oraș provincial. Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Editura Lumen, Iași, 2009. Giurescu, Dinu C., De la Sovromconstrucții nr. 6 la Academia Română. Amintiri, mărturii, Editura Meronia, București, 2008. Hermeziu, Cristina (coord.), Revoluția din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
contracarat (Francis Imbert, Vers une clinique du pédagogique. Un itinéraire en sciences de l'éducation, Editions Matrice, Vigneaux, 1992, p. 22). 42 Paul Ricoeur, op. cit., pp. 42-43. 43 Nu doar școala caută să impună modele narative și exemplificări de "bună" rememorare care nu au nimic în comun cu structura obișnuită a memoriei indivizilor, cu funcționarea ei neurologică (vezi Jeffrey K. Olick, Collective Memory: The Two Cultures, în "Sociological Theory", vol. 17, nr. 3, noiembrie 1999, p. 340). În general, toate instituțiile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rușinea din toamna 1916 era spălată" (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. IV, partea a V-a, 1917-1918, ediție îngrijită de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 16-17). 84 Această politică de rememorare a războiului a fost confirmată și prin crearea unei comisii militare naționale, care urma să îi desemneze pe eroii luptelor din anii 1916-1920. Aleșii acestei comisii au fost popularizați în materiale propagandistice speciale, cum a fost și afișul intitulat "Vitejii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
corp legiuitor". În această calitate, C.N.R. desemna și un guvern, în timp ce, printr-un ordin propriu, din aceeași zi, generalul Zadik "făcea cunoscută existența și recunoașterea guvernului bucovinean și a Consiliului Național Român" (Ibidem, pp. 190-192). 123 Un caz interesant de rememorare selectivă este cel furnizat de Ion Inculeț. Inițial, se pare că el a apărut în prim-planul scenei politice basarabene ca reprezentant al bolșevicilor, "membru al sovietului central" moldovenesc; în această calitate, la începutul anului 1917, și-a exprimat opinia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
localitate transilvană (Carei), de sub ocupația maghiară horthystă (vezi http://ro.altermedia. info/calendar/ziua-armatei-romane-2 7858.html; accesat la data de 26.12.2010.); încă se celebrează, bucurându-se de o certă popularitate. 130 Au existat, chiar înainte de încheierea definitivă a luptelor, rememorări publice ale unor secvențe din acest război, dar ele nu au avut niciodată un caracter atât de cuprinzător și de regulat precum "Ziua Eroilor". Locațiile (Mărășești, Oituz) sau momentele memorabile (noiembrie 1916, iulie-august 1917), acțiunile cele mai eroice (șarja de la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
absentă", căci, în acei ani, "tăcerea este totală" (Elena și Constantin Bărbulescu, op. cit., p. 298, 299). Să nu uităm însă că Partidul Comunist a decretat această "uitare" ca opțiune politică, dar nu a reușit să o impună și în registrul rememorărilor neoficiale. 244 Gheorghe Anghel, Alba Iulia, Editura Sport-Turism, București, 1987, pp. 53-63. 245 Vezi articolul Apoteoza unei lupte de veacuri, în "Magazin istoric", din noiembrie 1968, p. 2. Unii observatori consideră aniversarea din 1968 ca fiind și cea mai semnificativă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și o carte ce reunea, în tonul prescris de epocă, evocări vesele și triste dar "obiective" ale unor foști elevi merituoși, deveniți academicieni ai regimului (vezi, de exemplu, Amintiri despre anii de școală, Editura Politică, București, 1968). Erau mostre de rememorare cu iz propagandistic, aproape depersonalizate și încheiate inevitabil cu sfaturi bătrânești pentru cei tineri; sunt axate pe valoarea efortului, a perseverenței, a suferinței chiar. Toate intervențiile acuzau ritual școala nedreaptă a regimului "burghez" care, în realitate, îi formase, cu succes
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
139 Amintirile despre viața de pionier abundă în fragmentele de amintiri publicate (vezi, de exemplu Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, pp. 309-310, 323-324; Mărturii orale. Bucureștenii și anii '80, pp. 254-256; Corneliu Dragomir, Rememorări ale vieții cotidiene din timpul comunismului într-un oraș provincial. Studiu de caz: Drobeta Turnu Severin, Editura Lumen, Iași, 2009, pp. 86-87). 140 Excluderea pe criterii politice din această onorantă categorie fapt ignorat de intervievați, care par să-și fi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lui Ivan Denisovici / 143 3.2. O povestire despre tragedia Rusiei: Gospodăria Matrionei / 154 3.3. Câteva întâlniri semnificative / 160 3.4. Teroarea bolii și teroarea sistemului / 169 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă / 182 3.6. Istorie, rememorare și literatură în Arhipelagul GULAG / 194 Capitolul 4. Strategii narative / 215 4.1. Naratorii soljenițieni / 215 4.1.1. Tipuri de naratori. Valențe autobiografice / 215 4.1.2. Explicații și evaluări / 226 4.2. Jocul perspectivelor / 234 4.2.1
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu mi-am adus aminte, nu am deslușit totul". Declarația paratextuală ("această carte nu cuprinde amintiri din viața mea"30) trebuie înțeleasă ca intenție de a da întâietate mărturiei transmise, prin intermediul lui Soljenițîn, de supraviețuitorii lagărelor. În discursul său vibrant, rememorarea propriului traseu prin închisorile și lagărele sovietice se împletește cu mărturia colaboratorilor scriitorului și cu datele istorice, rezultând o mărturie de amploare despre infernul concentraționar. La acestea se adaugă informații preluate din memoriile apărute la începutul anilor '60 în volume
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]